Radio România Internațional

Tag: Constantin Daniel Rosenthal

  • Art and revolution: painter Constantin Daniel Rosenthal

    Art and revolution: painter Constantin Daniel Rosenthal

    The painter and revolutionary Constantin Daniel
    Rosenthal is the artist – symbol of the Romanian 1848 revolution in Wallachia. His
    works were included in the Romanian history textbooks and many generations
    studied history admiring his works. Two of his paintings are best known:
    ‘Romania breaking its chains on Câmpia Libertății’ from 1848 and ‘Revolutionary
    Romania’ from 1850. These paintings had a powerful impact on the modern idea
    regarding the creation of the Romanian state and nation.


    Constantin Daniel Rosenthal, who strongly believed in
    Romania’s national aspirations, and eventually became a Romanian citizen, was
    actually born in 1820 in Pest, Hungary, into a family of Jewish merchants who
    spoke Hungarian and German. He died at only 31, in a prison from Pest, as he
    was arrested by the Austrian authorities and accused of espionage and
    instigation to revolutionary activity. Constantin Daniel Rosenthal studied art
    in Vienna and grew attached to radical revolutionary ideas. According to art
    critics, Rosenthal came to Bucharest around 1842, for unknown reasons. It seems
    that, in Vienna, he became friends with the Romanian painter Ioan Negulici,
    himself a future active participant in the 1848 revolution in Bucharest. While
    in Bucharest, he was regularly attending the Romanian radical revolutionary
    circles represented by C.A. Rosetti’s Francophile Liberals.


    Rosenthal’s most important contribution to the
    Romanian revolution consists in the two aforementioned paintings. The woman who
    posed for Rosenthal was the famous Mary Grant, of Scottish origin, who later
    became Maria Rosetti after her marriage with C.A.Rosetti. An overwhelmingly
    energetic person, Maria Rosetti personalized Romania’s beauty and determination
    to build a new destiny. Dressed in an embroidered Romanian blouse, wearing a
    necklace made of yellow princely coins that contrasted with her white skin,
    with a head scarf made of raw silk covering her dark, shiny hair and holding a
    tricolor flag in her hands, Maria Rosetti as the symbol of revolutionary
    Romania was part of the epoch iconography, when a young woman embodied
    political and social ideals. Art historian Adrian-Silvan Ionescu summed up
    Rosenthal’s contribution to the artistic representation of Romania’s 1848
    revolutionary ideas.


    From the point of view of his patriotic feelings,
    Rosenthal impeccably illustrated this Romanian movement by painting ‘Romania breaking
    its chains on Câmpia Libertății’. Later, a lithography was made after this
    painting. It is a small-size work and its lithography was popularized and
    distributed to the masses at large, contributing to the dissemination of
    revolutionary ideas. Afterwards, Rosenthal painted Maria Rosetti, a Scottish
    woman. It is quite amusing to see that Romania was represented by a Scottish
    woman, but she had a Romanian soul, being married to C.A. Rosetti.


    Bucharest, like any changing city, especially in the
    first half of the 19th century, was in full effervescence. A
    predominantly Oriental city before 1800, without any notable public fora,
    Bucharest was commonly perceived by travelers as a marginal city in terms of
    living standards and quality of life. In the former Vornicei Market Square,
    today the venue of the Art Collections Museum on Victory Road, a statue devoted
    to Liberated Romania, designed by Constantin Daniel Rosenthal, was raised on
    June 23, 1848. The Pruncul român (Romanian Infant) journal described the
    statue as follows: the monument depicted a gowned woman crowned with a wreath
    of laurel leaves. Her tressy locks sprawling over her shoulders, the woman
    still bears her broken chains on her wrists, in one hand holding a long cross
    and the scales in the other, both symbols of faith and justice. She is
    trampling on the snake, representing her enemies.


    In the aforementioned journal, C.A. Rosetti spoke
    about the tearing down of the statue: the statue depicted Liberated Romania,
    with the symbols of justice and Christianity, the cross and the scales,
    standing in Vornicei Square, has been teared down under orders from Mr. Emanoil
    Băleanu, who accompanied this act of vandalism with such villainous and
    reprobate words that we dare not smear our paper with. The basement of the
    statue was also destroyed, with no respect for the property. Adrian-Silvan
    Ionescu is back on the microphone:


    Few people know Rosenthal was the first public
    sculptor in Romania. He created the Statue of Liberty held up in Vornicei
    Square on the present-day Victory Road, a statue he built using perishable raw
    materials, from plaster. The moment the interim Government fled to
    Transylvania, fearing the Ottoman invasion, the statue was brought down by the
    opposition. The statue stood high for no more than a few weeks. Rosenthal’s
    statute was featured a year after the revolution, in 1849, in the Leipzig-based
    Illustrirte Zeitung magazine, most likely drawing on one of Rosenthal’s
    sketches. He was fluent in German, one of his uncles was running a
    German-language magazine in Buda. He was well-connected to the European
    publishers and cultural figures. He loved his art and was an avid learner of
    human physiognomy and psychology, a keen observer of Romanian identity.
    Moreover, he wanted to be Romanian, he considered himself Romanian, although he
    didn’t speak the language. Rosenthal was a Romanian not because he obtained the
    Romanian citizenship, but due to his works.




    Constantin Daniel Rosenthal was the Jew, the Hungarian
    and the Romanian who lived his life to the fullest according to the principles,
    values and ideologies of his time, which he sought to represent as best he
    could. The 1848 Revolution was undoubtedly a central moment in his life.


    (translated by L. Simion & V. Palcu)



  • Constantin Daniel Rosenthal: ein Künstler im Dienste der Revolution

    Constantin Daniel Rosenthal: ein Künstler im Dienste der Revolution

    Unter Einhaltung aller Abstandregeln und Hygienevorschriften fand sich im Hof des ehemaligen Königlichen Palastes und heutigen Nationalen Kunstmuseums in Bukarest das Publikum ein, um den Auftakt einer interessanten Ausstellung zu erleben: Rosenthal — ein Künstler in revolutionären Zeiten“. Cristina Verona Tobi ist zeitweilig Museumsdirektorin und klärt über die Hintergründe auf:



    In diesem Jahr feiert das Kunstmuseum 70 Jahre seit der Eröffnung der ersten Nationalgalerie — die Gelegenheit durften wir natürlich nicht verstreichen lassen, ohne das Ereignis gebührend zu markieren. Nun jährt sich aber in diesem Jahr auch die Geburt des Künstlers Constantin Daniel Rosenthal, der uns das berühmte Werk des »Revolutionären Rumäniens« hinterlassen hat“, sagt die Museumsleiterin. Ihrem Haus ist es nicht nur wichtig, die grö‎ßten Kunstaustellungen zu organisieren, sondern immer auch die Verbindung zwischen Kunst und Gesellschaft in den Vordergrund zu stellen, sagt Cristina Verona Tobi. Ein besonderer Moment ist 1848, als die Revolution eine Modernisierung auf der Grundlage liberaler Ideen anstie‎ß, findet sie.


    Die Ausstellung zeigt Werke, die das Publikum zum ersten Mal zu sehen bekommt, deshalb ist sie nicht nur für das Fachpublikum interessant, sondern für alle, die sich für Kunst begeistern. Es geht hier auch um eine Einladung an die jungen Menschen, zusammen in die Vergangenheit zu blicken und die Zukunft zu entschlüsseln. Über den Neuerungscharakter der Ausstellung wei‎ß Monica Enache am besten Bescheid. Die Kuratorin der Ausstellung ist auch Leiterin der Abteilung Moderne Rumänische Kunst:



    Das ist eigentlich die zweite Monographie-Ausstellung — die erste fand 1970 statt, umfasste aber nur 11 Werke Rosenthals und hatte keinen Katalog. Die Katalogschrift, die diesmal die Ausstellung begleitet, umfasst alle Werke, über die wir heute erfahren haben — im In- und Ausland, in öffentlichen wie privaten Sammlungen.“



    Wie die Kuratorin dann ausführt, geht es auch um bisher völlig unbekannte Werke. Aber der Band enthält auch alle Briefe, die es heute in Rumänien aus Rosenthals Nachlass gibt. Einige liegen in der Nationalbibliothek, die anderen in der Bibliothek der Rumänischen Akademie. Das sind Briefe, die Rosenthal seinen Freunden geschrieben hat — vor allem dem Politiker und Publizisten C. A. Rosetti und dem Arzt Adolf Gruno. Abgesehen von der kunstdetektivischen Arbeit, die Werke Rosenthals zusammenzuführen, versucht die Ausstellung auch mehr Licht auf seinen Aktivismus zu werfen. Rosenthal stand nämlich offen und vorbehaltslos auf der Seite der Revolution — von daher sei die Ausstellung ein Ansto‎ß für uns, nachzudenken, inwiefern wir denn bereit sind, für eine gemeinsame Causa einzutreten, sagt Monica Enache. Mithilfe der Ausstellung ist dann ein ehrlicher Blick auf die nähere oder weniger nahe Vergangenheit möglich, auf Persönlichkeiten und Momente — es gilt, die Propagandaschichten abzuschälen und ihre wahre Bedeutung freizulegen, meint die Kuratorin, der diese Ausstellung besonders am Herzen liegt:



    Für mich kommt sie einer Neueröffnung des Museums gleich. Ich habe viel und lange von zuhause gearbeitet, was hilfreich war, da die Recherche so tiefgründiger, aber auch praktischer wurde. Das war ein Glück im Unglück, sozusagen“, findet Enache. Sie plante die Ausstellung als Publikumsmagnet, denn — sagt sie — jeder in Rumänien sollte zumindest einmal dieses Bild des Revolutionären Rumäniens“ gesehen haben und zumindest für die Bukarester — wenn es schon keine Touristen mehr gibt — ist das eine Einladung, die man schlecht ausschlagen kann. Enache wollte aber abgesehen von den bekannteren Bildern auch den weniger bekannten Teil seines Lebens und Schaffens zeigen: Letztendlich sei Rosenthals politische Arbeit viel wichtiger als seine Kunst, was einer Kuratorin nicht leicht einzugestehen falle, meint Enache. Am ehesten gibt sein Nachlass Einsicht in seine politischen Einstellung, sagt die Kunstexpertin, die bei der Vernissage aus einem Brief des jüdischen Künstlers an den Revolutionsanführer von 1848 C.A. Rosetti vorlas:



    Es gibt so viele vernünftige Menschen in unserem Land und so viele Leidenschaften gilt es zu überwinden. Warum bin ich nicht, wenn auch nur für einen Augenblick, der Mächtigste? Du kann es nicht fassen, wie stark ich für eure Sache leide. Ich hätte nie geglaubt, so walachisch zu sein“, schrieb Rosenthal am 26. Juli 1848 an C.A. Rosetti.

  • Rosenthal – un artiste de la révolution

    Rosenthal – un artiste de la révolution

    Le Musée national dart de Roumanie (MNAR), qui siège dans lancien Palais royal de Bucarest, consacre lexposition temporaire « Rosenthal – Un artiste de la révolution » au peintre du 19e siècle Constantin Daniel Rosenthal, dont le vernissage a eu lieu récemment. Cristina Verona Tobi, directrice par intérim du Musée, avec des détails sur ce moment spécial :



    « Cette année, le Musée national des beaux-arts de la Roumanie célèbre le 70e anniversaire de louverture de sa première galerie, et bien sûr, nous ne pouvions pas manquer de marquer cet événement. Il sagit du 200e anniversaire de la naissance de lartiste Constantin Daniel Rosenthal – celui qui nous a légué la célèbre œuvre « La Roumanie révolutionnaire ». Au fil des ans, le Musée national dart a non seulement organisé les expositions dart les plus importantes du pays, il a toujours établi une relation importante entre lart, dune part, et lévolution de la vie sociale, politique et culturelle, de lautre. Nous avons une pensée rétrospective pour les moments les plus importants de notre histoire en tant que peuple, pour la révolution de 1848 – fondée sur dimportantes valeurs libérales et sur des idées novatrices – et qui a apporté lidée de modernisation. Il sagit donc dune exposition extrêmement importante, car nous portons à lattention du public des éléments de nouveauté, des œuvres qui nont jamais été exposées auparavant. Cest une invitation pour nous tous, pour le grand public, pour le public informé, et surtout pour le jeune public. Cest une invitation à embrasser le passé ensemble pour regarder et déchiffrer lavenir. »



    La commissaire de lexposition, Monica Enache, responsable de la section dart roumain moderne du MNAR, a parlé, elle, des nouveautés que cette exposition apporte dans le monde de lart :



    « Notons quil sagit de la deuxième exposition monographique réalisée en Roumanie, après celle de 1970 – qui ne comprenait cependant que 11 œuvres et nétait accompagnée daucun catalogue. A noter que le catalogue qui accompagne cette exposition rassemble toutes les œuvres de lartiste que nous avons réussi à identifier à ce jour, dans le pays et surtout à létranger, dans les collections publiques, mais aussi dans les collections privées. Voilà déjà une première. Certaines, comme vous le verrez si vous consultez le catalogue, sont complètement inconnues et évidemment inédites. Nous avons inclus dans ce volume une deuxième première : toutes les lettres encore conservées aujourdhui en Roumanie, certaines dentre elles à la Bibliothèque nationale et une autre partie à la Bibliothèque de lAcadémie roumaine, lettres que Rosenthal avait adressées à ses amis – à lhomme politique et publiciste C. A. Rosetti et au Dr. Adolf Gruno. Lexposition présente, à première vue, les caractéristiques dune exposition monographique. Au-delà de cette composante scientifique, de recomposition de lœuvre de Rosenthal, qui na pas été suffisamment étudiée jusquà présent, il en existe une seconde – celle de son activisme révolutionnaire, assumé pleinement et sans hésitation. Je vous invite à réfléchir un peu à cette dimension de la personnalité du peintre et à savoir à quel point nous sommes aujourdhui prêts à assumer des causes communes et à militer pour leur réalisation. Ensuite, portons un regard en arrière, sur les personnalités et les moments décisifs de notre histoire récente ou lointaine, en essayant de les libérer sous les couches successives de contenu de propagande qui leur ont été attribués. Pouvons-nous encore déchiffrer et retrouver leur vrai sens ? »



    Pour Monica Enache, commissaire de lexposition consacrée au peintre Constantin Daniel Rosenthal, cet événement ouvre à nouveau les portes du Musée national dart de Roumanie.



    « Moi je dirais que je vois ça effectivement comme une réouverture du Musée… Cette fois-ci, jai beaucoup travaillé chez moi, ce qui ma aidée à me munir dune documentation bien plus en profondeur, plus substantielle et plus appliquée. Bref, à chaque mal, Dieu donne son remède. Pour moi, cette exposition doit parler au public, car je suis sûre que tout citoyen de ce pays a dû voir, au moins une fois dans sa vie, le tableau « La Roumanie révolutionnaire ». Il mest impossible de croire le contraire et cest le pari que je fais quand je dis que cette expo intéressera du moins le public bucarestois, puisquon na plus de touristes. Personnellement, jaimerais montrer aussi les parties moins connues de la vie et de lœuvre de Rosenthal, car, en fin de compte, son activité politique passe devant son activité artistique, et je pèse mes mots. Mais nous devons dire la vérité et je recommanderais la lecture des lettres incluses dans le catalogue de lexposition : elles sont éloquentes, sans elles on ne comprendrait rien. »



    Dans une lettre du 26 juillet 1848, adressée à C.A. Rosetti, un des dirigeants de la révolution de cette année-là en Valachie et militant pour lunion des Principautés roumaines, le peintre Constantin Daniel Rosenthal, Juif dorigine, écrivait: « Il y a tant de gens raisonnables dans notre pays et tant demportements à endiguer. Hélas ! Pourquoi ne suis-je le plus fort, ne serait-ce que lespace dun instant ? Vous nallez pas croire combien je souffre pour votre cause. Je naurais jamais cru être à ce point valaque. »


    (Trad. : Ligia Mihăiescu, Ileana Ţăroi)


  • Rosenthal – un artist în vremea revoluției

    Rosenthal – un artist în vremea revoluției

    În curtea Palatului
    Regal, cu toate măsurile de distanțare socială și de igienă impuse de situația
    actuală, nestingheriți de forfota cotidiană, am participat nu demult la vernisajul
    expoziției Rosenthal – Un artist în vremea revoluției, găzduită de găzduită
    de Muzeul Național de Artă al României (MNAR).

    Ne oferă amănunte despre acest
    moment special Cristina Verona Tobi, manager interimar al Muzeului:


    Anul
    acesta MNAR aniversează 70 de ani de la deschiderea prima dată a primei
    galerii, Galeria Națională, și bine înțeles că nu puteam să nu marcăm acest
    eveniment. Și anume acela al aniversării a 200 de ani de la nașterea artistului
    Constantin Daniel Rosenthal – cel care ne-a lăsat moștenire celebra lucrare
    România Revoluționară. Așa cum bine se cunoaște, de-a lungul anilor Muzeul
    Național de Artă nu doar a organizat cele mai importante expoziții de artă din
    țară, însă întotdeauna a realizat o importantă relație între artă, pe de o
    parte, și evoluția vieții sociale, politice și culturale, pe de altă parte. Ne
    gândim retrospectiv la ceea ce au însemnat cele mai importante momente din
    istoria noastră ca popor, la revoluția de la 1848, așa cum a venit și a adus ideea
    de modernizare, care s-a bazat pe importante valori liberale și pe idei novatoare.
    Este, așadar, o expoziție extrem de importantă, prin prisma faptului că aducem
    în atenția publicului elemente de noutate, lucrări care până acum n-au mai fost
    expuse. Este o invitație pentru noi toți, pentru publicul larg, pentru publicul
    avizat deopotrivă și, îmi doresc eu foarte mult, mai ales pentru publicul
    tânăr. Este o invitație de a îmbrățișa împreună trecutul spre a privi și a
    descifra viitorul.


    Curatorul
    expoziție, Monica Enache, șefa secției de Artă Românească Modernă din MNAR, a
    continuat vorbit despre noutățile pe care le aduce această expoziție în lumea
    artei:


    Trebuie
    spus că este a doua expoziție monografică realizată în țară, după cea din 1970
    – care, însă, a cuprins doar 11 lucrări și nu a fost însoțită de niciun
    catalog. Ţin să menționez, catalogul ce însoțește această expoziție reunește
    toate lucrările artistului pe care am reușit astăzi să le identificăm, în țară
    și mai ales în străinătate, asta ar fi o premieră, în colecții publice, dar și
    în colecții private. Unele, cum veți vedea dacă veți consulta catalogul, sunt
    complet necunoscute și evident nepublicate. Am inclus în acest volum o a doua
    premieră, toate scrisorile care se mai păstrează astăzi în țară, o parte dintre
    ele la Biblioteca Națională și o altă parte la Biblioteca Academiei Române,
    scrisori pe care Rosenthal le-a adresat prietenilor săi, omul politic și
    publicistul C. A. Rosetti și doctorului Adolf Gruno.

    Expoziția pe care o
    deschidem astăzi are, la o primă vedere, trăsăturile unei expoziții
    monografice. Dincolo de această componentă științifică însă, de recompunere a
    operei lui Rosenthal, insuficient investigată până acum, există o a doua -
    aceea a activismului său revoluționar asumat total și fără ezitare.

    Vă invit să
    meditați puțin asupra acestei dimensiuni a personalității pictorului și la cât
    suntem noi astăzi de dispuși să ne asumăm cauze comune și să milităm pentru
    înfăptuirea lor. Apoi să privim retrospectiv către personalitățile și momentele
    decisive din istoria noastră recentă sau mai îndepărtată, încercând să le
    eliberăm de sub straturile succesive de conținut propagandistic care le-au fost
    atribuite. Mai putem oare să descifrăm și să recuperăm adevărata lor
    semnificație?


    Am stat de vorba cu
    doamna Enache despre acest nou eveniment expoziţional al Muzeului Național de
    Artă al României și despre gândurile sale în calitate de curator:


    Aș spune
    că e, eu o văd ca pe o nouă, o redeschidere a Muzeului, efectiv … Și am
    lucrat mult de acasă și acum asta a ajutat expoziția asta pentru că am putut să
    fac o documentare mai așezată și mai consistentă și mai aplicată. Deci, până la
    urmă, tot răul spre bine. Eu am gândit că expoziția aceasta ar trebui să fie
    foarte atrăgătoare pentru public, pentru că sigur, măcar o singură dată,
    fiecare cetățean al acestei țări a văzut România Revoluționară. Nu pot să îmi
    imaginez altfel și mizez pe asta când spun că va fi o expoziție interesantă, să
    spunem, pentru public, măcar al Bucureștiului, pentru că turiști nu mai avem.

    Ce mi-aș dori eu este să
    arăt și partea necunoscută, și din opera lui, dar și din viața lui, pentru că
    până la urmă, poate că dimensiunea lui de activist politic este mult mai
    importantă decât cea de artist și nu-mi vine ușor să spun lucrul acesta,
    lucrând la Muzeul de Artă, dar trebuie să spunem adevărul și aș recomanda
    citirea scrisorilor din catalogul pe care l-am publicat – sunt revelatoare și
    nu se poate înțelege nimic fără ele.


    Vernisajul s-a
    încheiat cu gândurile artistului Rosenthal, de origine evreiască, către C.A.,
    Rosetti, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească (Valahia)
    și militant pentru Unirea Principatelor Române, citate de Monica Enache:


    Am să
    închei dând citire unui mic pasaj dintr-o scrisoare scrisă pe 26 iulie 1848 de
    către Rosenthal către prietenul său bun C. A. Rosetti – iată ce spunea: Există
    atâția oameni rezonabili în țara noastră și atât de multe patimi trebuie
    învinse. Vai, de ce nu sunt eu măcar o clipă cel mai puternic? Nu poți să crezi
    cât de mult mă face să sufăr cauza voastră. Nu aș fi crezut niciodată că sunt
    atât de valah.

  • Artă și revoluție – pictorul Constantin Daniel Rosenthal

    Artă și revoluție – pictorul Constantin Daniel Rosenthal

    Operele sale au intrat în manualele
    române de istorie și generații după generații de elevi și cetățeni români s-au
    format cititnd și admirând lucrările sale. Cele mai cunoscute sunt două:
    România rupându-și cătușele pe Cîmpia Libertății în 1848 și România
    revoluționară în 1850, tablouri cu un puternic impact asupra ideii moderne de
    creare a statului român și a națiunii.


    Cel
    care s-a identificat până la capăt cu aspirațiile naționale românești și care a
    devenit românul Constantin Daniel Rosenthal s-a născut de fapt la Pesta ca fiu
    al unei familii de negustori evrei vorbitori de maghiară și germană, în 1820. A
    murit la doar 31 de ani, într-o închisoare din Pesta, arestat de autoritățile
    austriece și acuzat de spionaj și incitare la activitate revoluționară. A urmat
    studii de artă la Viena și a devenit atașat ideilor revoluționare radicale. Conform
    istoricilor de artă, Rosenthal ar fi venit la București în jurul anului 1842,
    motivul fiind neclar. Se pare că la Viena s-ar fi împrietenit cu pictorul român
    Ion Negulici, și el viitor participant activ la revoluția din 1848 din
    București. La București, frecventează cercurile radicale revoluționare române
    reprezentate de liberalii francofili ai lui C. A. Rosetti.


    Cea
    mai importantă contribuție a lui Rosenthal la revoluția română au fost cele
    două tablouri amintite. Femeia care i-a servit ca model lui Rosenthal a fost
    celebra Mary Grant de origine scoțiană, devenită Maria Rosetti prin căsătoria
    sa cu C. A. Rosetti. Personalitate copleșitoare prin energia sa, Maria Rosetti a
    personalizat frumusețea României și determinarea sa în a-și construi un nou
    destin. Îmbrăcată în ie cu altiță, cu o salbă de galbeni împărătești pe pieptul
    alb, cu o maramă de borangic care-i acoperă părul negru strălucitor și ținând
    în mâini un drapel tricolor, Maria Rosetti ca Românie revoluționară era parte a
    iconografiei epocii în care o femeie tânără încarna idealurile politice și
    sociale.

    Istoricul de artă Adrian-Silvan Ionescu a rezumat contribuția lui
    Rosenthal la imaginarul politic revoluționar românesc din anul 1848:

    Din punctul de vedere al sentimentelor sale patriotice, el a ilustrat
    impecabil această mișcare românească făcând România rupându-și cătușele pe
    Câmpia libertății care a fost litografiată. Este o lucrare de mici dimensiuni,
    dar a fost litografiată și apoi răspândită în rândul maselor largi contribuind
    foarte mult la perpetuarea ideilor revoluționare. După aceea, Rosenthal a
    portretizat-o pe Maria Rosetti, care era o scoțiancă. E foarte amuzant că
    reprezentarea României este făcută printr-o scoțiancă. Ea avea inimă
    românească, măritată cu C. A. Rosetti.


    Bucureştiul, ca
    orice oraş în transformare, mai ales în prima jumătate a secolului al 19-lea,
    era în plină efervescență. Eminamente oriental până în jurul anului 1800, fără
    monumente de for public, Bucureştiul era caracterizat de călătorii străini drept
    unul marginal din punctul de vedere al locuirii şi calităţii vieţii. În fosta Piaţă
    a Vorniciei, pe locul actual al Muzeului Colecţiilor de Artă de pe Calea
    Victoriei, pe 23 iunie 1848 era amplasată statuia României eliberate, o statuie
    realizată de Constantin Daniel Rosenthal descrisă în ziarul Pruncul român astfel:
    monumentul reprezenta o Famă togată şi încoronată cu lauri peste pletele
    bogate, răsfirate pe umeri, care încă poartă la încheieturi resturile
    lanţurilor care o încătuşaseră până atunci. Într-o mână ţine o cârjă crucigeră,
    iar în cealaltă balanţa, simboluri ale credinţei şi dreptăţii. Cu un picior
    calcă duşmanii reprezentaţi de un şarpe.


    În același ziar,
    C. A. Rosetti descria acţiunea de demolare a statuii: statuia reprezentând România
    deliverată, cu simbolul dreptăţii şi al creştinismului, cumpăna şi crucea, ce
    se afla în curtea vorniciei, fu dărâmată din porunca domnului Emanoil Băleanu
    care la acest act de vandalism se sluji de cuvinte atât de proaste şi ticăloase
    încât condeiul nostru refuză a întina hârtia. Asemenea fu dărâmată şi cadra
    (soclul) ce se afla acolo fără a respecta proprietatea.

    Adrian-Silvan Ionescu: Rosenthal a fost, și asta puțini o știu, primul sculptor de for public
    din România. El a făcut statuia Libertății, plasată în Piața Vorniciei pe
    actuala Cale a Victoriei, statuie făcută însă din material perisabil, din ghips.
    În momentul în care guvernul provizoriu a fugit spre Transilvania de teama
    turcilor, a fost dărâmată de reacțiune. Statuia a fost în picioare câteva
    săptămâni și cam atât, dar el a fost cel care a făcut acea sculptură care a
    fost reprodusă la un an după revoluție, în 1849, în paginile revistei Illustrirte
    Zeitung de la Leipzig, probabil după un desen al lui Rosenthal. El era bun
    vorbitor de limbă germană, avea un unchi care era redactorul unei reviste de
    limbă germană din Buda. Deci avea legături cu lumea culturală și cu lumea
    editorială europeană. Personalitatea sa este în egală măsură aceea de
    revoluționar și de artist. A fost un artist devotat artei sale, un cunoscător
    al fizionomiilor, al psihologiilor umane și un extrem de bun observator al
    caracterului românesc. Mai mult decât atât, el a dorit să fie român, s-a
    considerat român chiar dacă nu vorbea românește. A devenit român nu numai prin
    faptul că a primit cetățenia română ci prin opera sa.



    Constantin Daniel
    Rosenthal a fost evreul, maghiarul și românul care și-a trăit ideile timpului
    la cote maxime și le-a reprezentat după priceperea sa. Revoluția a fost, fără
    dubiu, una dintre ele.

  • Weibliche Figuren der Revolution von 1848: Maria Rosetti

    Weibliche Figuren der Revolution von 1848: Maria Rosetti

    Revolutionen waren immer au‎ßerordentliche Ereignisse der Geschichte. Das Jahr 1848 war aus diesem Gesichtspunkt ein ganz besonderes in der Geschichte Europas. Die Ära der modernen Revolutionen, die durch die Französische Revolution von 1789 inspiriert wurden, kann unter dem Begriff Emanzipation“ zusammengefasst werden. Im 19.Jh. lautete während der Entstehung der Nationalstaaten der Schlüsselbegriff Modernisierung“. Mit diesem wurde die ersehnte wirtschaftliche, politische und soziale Freiheit verbunden. Die Rumänischen Fürstentümer, die sich seit vier Jahrhunderten unter osmanischer Herrschaft befanden, gaben den ersten Ansto‎ß zur Befreiung von den Türken im Jahr 1821 mit der Revolution Tudor Vladimirescus. 1848 war die Revolution, die von den Söhnen der in Paris europäisierten Eliten geführt wurde, eine logische Fortsetzung der Ideen, die die Modernisierung angetrieben hatte.



    Das Jahr 1848 brachte in den Rumänischen Fürstentümern einige Frauen auf die Bühne der Geschichte, die einen beträchtlichen Einfluss auf den Aufbau des Nationalgefühls und auf die Modernisierung ausgeübt haben. Als eine besonders in die Revolution involvierte Frau galt für lange Zeit Ana Ipătescu. Historikerin Georgeta Penelea-Filitti listet ihre Verdienste in dem aufgewühlten Sommer des Jahres 1848 in Bukarest auf:



    Ana Ipătescu war eine der Frauen, die auf die Stra‎ßen gegangen sind und es geschafft haben, die Einwohner Bukarests zu dynamisieren. Die Revolution hatte ihre Erfolgs- und ihre Niederlage-Momente. Zu einem Zeitpunkt wurde die provisorische Regierung verhaftet. Dann wurden wiederum die Oberste verhaftet, die die Regierung verhaftet hatten. Bei allen Aufständen benötigte die Bevölkerung Bukarests, die die Ereignisse mitverfolgte, jedoch nicht so richtig verstanden hatte, was passiert, einen Anführer oder eine Anführerin, einen Bezirkschef oder eine Bezirkschefin, wenn ich das so sagen darf. Ana Ipătescu, die Frau von Grigore Ipătescu, war eine dieser Anführerinnen.“




    Die weibliche Figur, die den rumänischen Revolutionsgeist von 1848 par excellence verkörperte, war Mary Grant, eine Frau schottischer Abstammung, die künftige Frau des Politikers und Publizisten Constantin A. Rosetti. Georgeta Penelea-Filitti schildert die Umstände, unter denen Mary Grant in die Walachei kam und ihren künftigen Ehemann kennenlernte.



    Maria Rosetti, die als Kindermädchen der Familie Odobescu nach Bukarest kam, heiratet C.A. Rosetti. Wir müssen da auch an Mazzinis Risorgimento-Bewegung denken, zu der das Ehepaar Rosetti gehörte. Die Korrespondenz der beiden Ehegatten ist entzückend. Über die zärtlichen Worte hinaus, die sie austauschen, gibt es eine Menge politischer Angelegenheiten. Sie sprachen sich gegenseitig mit »Genosse« und »Genossin« an. Sie unternahmen zahlreiche Auslandsreisen. Sie lassen sich ein Kind in Nizza taufen und der Taufpate ist ein Schuster. Sie geben dem Kind einen rumänischen Namen, Mircea, aber auch einen französischen Namen. Der Schuster hie‎ß Charlemagne und so tauften sie auch ihr Kind.“




    Die Hektik des europäischen öffentlichen Geistes gelangte bis in die entfernten Rumänischen Fürstentümer. Der starke Wunsch nach Befreiung kennzeichnete alle sozialen Schichten. Wie andere Ausländer hierzulande auch setzt sich Maria Rosetti stark für die Revolutionsbestreben ein. Auch nach der Unterdrückung der Revolution gibt sie ihre Überzeugungen nicht auf. Um so mehr verkörpert Maria Rosetti die rumänische Revolution oder Rumänien selbst. Dem Maler Constantin Daniel Rosenthal stand sie Modell für zwei seiner berühmten Gemälde: Das revolutionäre Rumänien“ und Rumänien bricht seine Handschellen auf“. Georgeta Penelea-Filitti:



    Sie ist nicht die einzige Ausländerin, die sich nach ihrer Ankunft in den Rumänischen Fürstentümern mit den Idealen des rumänischen Volkes durch ihre Auslandsbeziehungen, durch ihre Förderreden, durch die effektive Unterstützung der Revolutionsteilnehmer identifiziert. Die Revolutionäre von Bukarest wurden auf ein nahezu abgewracktes Schiff befördert und in das Osmanische Reich transportiert. Sie lief auf das Donauufer, um mit ihnen in Kontakt zu treten, schaffte es aber nicht mehr. Langsam wurde Maria Rosetti zum Symbol der Revolution. Sie war mit dem Maler Constantin Daniel Rosenthal befreundet. Diese Malte ein Gemälde, auf dem er sie mit der Trikolore in ihren Händen, als Symbol der Freiheit und der rumänischen Revolution dargestellte.“




    Maria Rosetti setzt sich weiterhin für die Ideen der Modernisierung ein, denn die nationale Emanzipation brauchte ihre Energie. Wieder am Mikrophon die Historikerin Georgeta Penelea-Filitti.



    Sie blieb auch nach der Revolution aktiv. Die Revolutionsteilnehmer wurden ins Exil geschickt. Sie führten eine einmalige Informationskampagne in Europa über das Leben der Rumänen. Zu den Exilierten zählte auch C. A. Rosetti, ihr Ehemann, der bis im Jahr 1858 im Ausland blieb. In dieser Zeit konnte Maria Rosetti nicht beiseite stehen. Sie leitete die Zeitung »Mutter und Kind«. Zurück aus dem Exil, gründet ihr Ehemann gemeinsam mit ihr eine der wichtigsten nationalgesinnten Zeitungen — »Der Rumäne«. Diese Frau setzte sich fast ein halbes Jahrhundert für die Bildung ein. Sie ist der Schlüsselbegriff, der ein Volk stärkt und personalisiert. Sie gab den Müttern Ratschläge, wie sie ihre Kinder gro‎ßziehen und erziehen sollen. Sie sagte ihnen, nicht vor den Kindern zu streiten, zart mit ihnen zu sein, ihre Fragen zu beantworten, Maria Rosetti setze sich auch für die Hygiene ein und unternahm daher sehr viele Reisen aufs Land, wo Hygiene damals wirklich ein Problem war. Manche könnten sagen, ihre Bemühungen zeigten keine so gro‎ße Wirkung, doch es wäre schlimmer gewesen, wenn sie nichts getan hätte. Sie war nicht allein in ihrem Unterfangen. Sie wurde von anderen Frauen unterstützt. Eine davon war Constanţa Dunca.“




    Die Frauen der Revolution waren auf der Höhe ihrer Zeit und auf Augenhöhe mit den damaligen Staatsmännern. Sie haben Geschichte in einer Zeit geschrieben, als allerlei Hindernisse unüberwindbar schienen.

  • Pro Memoria: Femeile în revoluţia din 1848

    Pro Memoria: Femeile în revoluţia din 1848

    Revoluţiile au fost evenimente excepţionale în istorie, iar anul 1848 a fost unul cu totul special în istoria Europei. Epoca revoluţiilor moderne inspirate de Revoluţia franceză din 1789 poate fi rezumată prin cuvântul “emancipare”. În secolul al 19-lea, odată cu apariţia statului naţional, cuvântul-cheie a fost “modernizare” şi de el s-a legat întregul proiect de libertate economică, politică şi socială. Ţările Române, aflate de aproape 4 secole sub control otoman, au avut prima zvâcnire de eliberarea de sub turci în anul 1821. În 1848, revoluţia condusă de fiii elitelor europenizate la Paris, a fost o continuare logică a ideilor care animaseră modenirzarea.



    Anul 1848 în Principatele Române a scos pe scena istoriei şi câteva femei a căror prezenţă a avut o influenţă consistentă în formarea conştiinţei naţionale şi a modernizării. Una dintre cele mai prezente femei în revoluţie a fost considerată mult timp Ana Ipătescu. Istoricul Georgeta Penelea-Filitti a arătat care au fost meritele sale în tumultoasa vară a anului 1848 din Bucureşti.


    “Ana Ipătescu a fost una dintre doamnele care au coborât în stradă şi care au reuşit să dinamizeze populaţia Bucureştiului. Revoluţia a avut momente de succes şi momente de pierdere în sensul că, la un moment dat, guvernul provizoriu a fost arestat. Pe urmă, coloneii care arestaseră guvernul, au fost la rândul lor arestaţi. În toate mişcările de stradă, populaţia Bucureştiului care urmărea evenimentele şi care nu prea înţelegea ce se întâmpla, avea nevoie de un conducător, de un şef de cartier, să spunem aşa. Ana Ipătescu, soţia lui Grigore Ipătescu, a fost una dintre acele femei.”



    Dar figura feminină care a marcat cu adevărat spiritul revoluţionar paşoptist românesc a fost Mary Grant, de origine scoţiană, viitoarea soţie a politicianului şi publicistului Constantin A. Rosetti. Georgeta Penelea-Filitti a vorbit despre împrejurările în care Mary Grant a venit în Muntenia şi l-a cunoscut pe viitorul ei soţ.


    “Maria Rosetti, sosită ca guvernantă în familia Odobescu la Bucureşti, se căsătoreşte cu C.A. Rosetti. Trebuie să amintim de mişcarea mazziniană, din care soţii Rosetti făceau parte. Corespondenţa dintre cei doi soţi este încântătoare. Dincolo de cuvintele de tandreţe pe care le schimbă cei doi sunt şi multe chestiuni politice. Ei se adresau unul altuia cu formula “tovarăşe” şi “tovarişca”. Ei au călătorit foarte mult în străinătate, la un moment dat îşi botează un copil la Nisa, naşul fiind un cizmar. Îi dau un nume românesc, Mircea, dar îi dau şi un nume franţuzesc. Pe cizmar îl Charlemagne şi i-au dat şi fiului lor acest nume.”



    Efervescenţa spiritului public european ajunsese până în îndepărtatele Principate Române, iar dorinţa acerbă de eliberare cuprinsese toate clasele sociale. Asemenea altor rezidenţi străini, Maria Rosetti se implică puternic în susţinerea ideilor paşoptiste şi nici în urma înfrângerii revoluţiei nu renunţă la convingerile sale. Mai mult, Maria Rosetti devine întruparea revoluţiei române, chiar România în persoană. Pictorul Constantin Daniel Rosenthal pictează două tablouri celebre având-o pe ea drept model: “România revoluţionară” şi “România rupându-şi cătuşele”. Georgeta Penelea-Filitti.


    “Nu e singura străină care odată venită în Ţările Române se identifică cu idealurile poporului prin relaţiile pe care le-a avut în străinătate, prin pledoariile pe care le-a ţinut, prin ajutorul efectiv dat revoluţionarilor. Cei de la Bucureşti au fost urcaţi pe un vas prăpădit de pe Dunăre pentru a fi duşi în Imperiul otoman. Ea a alergat pe malul Dunării să încerce să ia legătura cu ei, dar n-a reuşit. Încet-încet, Maria Rosetti, a devenit un adevărat simbol al revoluţiei. Fiind prietenă cu pictorul Constantin Daniel Rosenthal el a pictat un tablou în care ea este reprezentată cu tricolorul în mâini, simbol al libertăţii şi al revoluţiei române.”



    Maria Rosetti continuă să se pună în serviciul ideilor modernizatoare deoarece emanciparea naţională avea mare nevoie de energia ei. Din nou, istoricul Georgeta Penelea-Filitti: “Ea a continuat să activeze şi după revoluţie. Revoluţionarii au fost exilaţi şi au dus o campanie de informare a Europei asupra realităţilor româneşti, unică în istoria românilor. Printre exilaţi s-a aflat şi C. A. Rosetti, soţul ei, care a lipsit până în jurul anului 1858. În acest răstimp, Maria Rosetti n-a stat degeaba. Pe lângă soţul ei care, odată revenit în ţară întemeiază unul dintre cele mai importante ziare ale spiritului public românesc, este vorba despre “Românul”, are la rândul ei un ziar care s-a numit “Mama şi copilul”.


    Această femeie a făcut timp de aproape o jumătate de secol educaţie. Este cuvântul-cheie care întăreşte şi personalizează un popor. Era vorba despre sfaturi date mamelor în privinţa creşterii copiilor, cum să-i educe. Spunea chiar cum să-i spele, aborda chestiuni de igienă, de relaţii civilizate între părinţi. Le spunea acestora din urmă să nu se certe în faţa copiilor, să fie blânzi, să le răspundă copiilor la toate întrebările chinuitoare pe care aceştia le pun la vârste mici. Răbdarea mamei era foarte importantă. În privinţa igienei, dacă la oraş era o pătură socială subţire, receptivă, la ţară lucrurile stăteau foarte prost din sărăcie, ignoranţă, superstiţie. Maria Rosetti, pe lângă ziarul pe care l-a scos, a făcut călătorii prin ţară încercând un fel de propagandă pentru creşterea copiilor deoarece educaţia însemna pregătirea din timp a societăţii viitoare. Se va spune că eforturile ei nu s-au prea văzut, dar ar fi fost şi mai rău dacă nu ar fi existat una ca ea. Ea nu a fost singură, au mai fost şi alte femei poate fi amintită şi Constanţa Dunca.”



    Femeile revoluţiei au fost la înălţimea timpurilor, asemenea bărbaţilor de stat. Ele au scris pagini de istorie atunci când obstacolele de tot felul păreau a fi de netrecut.