Tag: Constantin Pavel

  • Retrospectivă 2019

    Retrospectivă 2019

    La începutul anului trecut, pe
    vreme de iarnă, am vizitat pe calea undelor Tabăra de iglu-uri, din staţiunea
    Parâng, ajunsă anul trecut la a treia ediţie. O iniţiativă menită să arate cum
    se poate supravieţui la temperaturi extreme, într-o construcţie ridicată din
    zăpadă, dar şi să promoveze viaţa în natură, după cum am aflat de la Adi
    Cîmpeanu, din Petroşani:
    În 1996 m-am angajat în Legiunea străină,
    unde am stat până în 2001, cinci ani, unde am făcut parte din trupele montane
    de luptă şi am învăţat cum să fac un iglu tip adăpost. Şi după ce am terminat
    cu Legiunea mi-am zis că trebuie să o fac şi la mine în Parâng, unde e sufletul
    meu, în zona Văii Jiului. Iniţial am început cu o joacă, mi-am chemat nişte
    prieteni ca să îi învăţ şi pe ei până nu îmbătrânesc, fiindcă e păcat să nu
    împărtăşesc şi altora din cunoştinţele mele. Apoi, vinerea seara, eram în
    Parâng şi m-am trezit că veniseră 15 oameni care urcaseră auzind de această iniţiativă.
    A fost o reuşită, iar anul aceasta am zis că e zăpada suficient de mare,
    hai să mai fac asta o dată! M-am trezit cu o grămadă de lume care a venit şi a
    fost minunat, a fost o reuşită totală!


    Şi tot de sezon a fost şi festivalul SlanaFest de la Cluj, din prima
    săptămână de februarie. Participant activ la festivalurile de profil, chef Radu
    Gârba, ne-a spus ce reţete a pregătit: Am pregătit patru feluri de slănină, dintre
    care una cu boia, una cu pastă de usturoi şi ceapă verde pe deasupra, una cu
    coriandru şi chimen şi una numai afumată. Am pregătit ca desert ecler cu pastă
    de jumări, ecler cu fasole frecată şi bacon, am pregătit o plăcintă sărată cu
    şuncă, caşcaval şi slănină şi am mai pregătit praline cu ciocolată, chilli şi
    slănină.


    În primăvară, ne-am dus la Festivalul de film alpin şi am aflat de la Dan
    Burlac, directorul artistic al festivalului, de ce s-a simţit nevoia
    organizării unui festival de film alpin: Consider că muntele are nevoie de un astfel
    de eveniment de cultură şi educaţie montană, pentru că muntele ne fascinează.
    De aceea în toate weekendurile cei care iubesc muntele şi nu numai ei, se duc
    mereu pe munte. Şi există o vorbă care mie îmi place foarte mult: să mergi pe
    munte este să mergi acasă. Şi
    cred că acesta a fost primul îndemn când am creat acest festival dedicat
    filmului de munte. Dar nu este numai film, este şi carte, este şi
    fotografie, şi concursuri sportive, este cultură şi educaţie montană în toată
    complexitatea ei.


    Am poposit şi în şcoli, de această dată cu teatrul radiofonic. Ne-a
    povestit despre proiectele realizate de redacţia Teatru radiofonic a radioului
    public, Manuella Popescu, coordonator proiect: Putem spune că avem un nou
    proiect în cadrul redacţiei. Se numeşte Ora de teatru radiofonic în şcoli.
    Ne-am gândit să atragem şi publicul tânăr, pentru că noi mai avem un proiect în
    redacţia Teatru radiofonic, care se numeşte Radio Fiction Desk, în care
    mergem în licee. De această dată, Ora de teatru radiofonic în şcolile primare
    înseamnă că mergem cu o audiţie. Şi ne-am gândit să mergem cu Mituri şi
    legende, Zeii din Olimp, un scenariu radiofonic de Sanda Socoliuc, în regia lui
    Vasila Manta. Şi de fiecare dată, le povestim elevilor de clasele a V-a, a
    VI-a, a VII-a, depinde de la şcoală la şcoală, despre cum se face o producţie
    de teatru radiofonic, ce înseamnă un microfon, ce înseamnă o înregistrare şi
    avem şi o surpriză pentru ei, un actor invitat. Mircea Constantinescu a fost
    prima oară invitat, iar în aprilie, Anne Marie Ziegler. Ei povestesc ce
    înseamnă să fii actor, ce înseamnă să vii la teatru radiofonic, ce înseamnă să
    poţi intra în pielea unui personaj de fiecare dată şi cât de mult iubesc ei
    teatrul radiofonic, pentru că aceşti actori îşi dăruiesc foarte mult sufletul
    şi o parte din viaţa lor, aici, în studiourile teatrului radiofonic.


    Dar am explorat şi limitele imaginaţiei, alături de creatorii din cadrul
    Cenaclului Planetar. La relansare am aflat puţin despre istoria acestui
    cenaclu de la scriitorul Constantin Pavel, iniţiatorul lui: Am zis
    hai să facem un cenaclu. Şi se punea problema unde să îl facem. Şi am găsit
    până la urmă înţelegere la un profesor de istorie, la liceul Tehnometal, cum se
    numea atunci,acum Doamna Stanca. Am pus anunţuri peste tot, mi-am anunţat
    prietenii şi au venit. Era o sală de clasă mai micuţă, cum sunt cele de liceu,
    am venit îmbrăcat cu costum albastru, cu cravată, cămaşă, cu o geantă Diplomat
    şi când m-au văzut copiii ăştia a fost senzaţional. După care s-a creat un grup.


    Promitem şi anul acesta să vă
    conducem în zone inedite pentru descoperiri surprinzătoare!

  • „Planetarisch“: Science-Fiction-Literaturkreis neugegründet

    „Planetarisch“: Science-Fiction-Literaturkreis neugegründet

    Der Literaturkreis Planetar“ wurde 1992 gegründet und war ein wichtiges Sprungbrett für rumänische Science-Fiction-Autoren. Mehr als 10 Jahre versammelte der Schriftsteller Constantin Pavel jede Woche eine Handvoll Wissenschafts- und Sci-Fi-Enthusiasten wie Traian Bădulescu, Codru Păun, Răzvan Varlan, Andrei Ionescu, Cătălin Ştefan, Liviu Surugiu u.a.m. Es war ein Ort, der eine gro‎ße Anzahl von Schriftstellern, Wissenschaftlern, Journalisten und Grafikern beeinflusste. Diese erlangen später Anerkennung in ihren jeweiligen Tätigkeitsbereichen.



    Nachdem sie ihre eigenen Wege gingen und Erfolg ernteten, überlegten sie, den Planetarischen Literaturkreis wiederzueröffnen. Denn auch neue, junge Talente sollten die Möglichkeit haben, ihre Leidenschaft weiterzuentwickeln. Bei der Auftaktveranstaltung baten wir den Gründer Constantin Pavel, uns ein paar Details über seine Geschichte zu erzählen:



    Wir wollten einen literarischen Kreis gründen. Doch es war durchaus nicht einfach. Schlie‎ßlich fand ich Unterstützung bei einem Geschichtslehrer an unserem damaligen Gymnasium. Ich stellte überall Flyer auf, wir leiteten die Nachricht über die Gründung an unsere Freunde weiter. Und unsere Freunde kamen. Es war ein ziemlich kleines Klassenzimmer. Ich trug einen blauen Anzug, ein Hemd und eine Krawatte, hatte auch eine schicke Aktentasche dabei. Und die Kinder liebten es. Die Gruppe bildete sich sofort.“




    Die Gruppe traf sich an verschiedenen Orten, unter anderem in einer Sportarena im Bukarester Stadtviertel Giuleşti. Constantin Pavel erzählte uns, wie sich das alles entwickelte:



    Am Ende landeten wir, mit Unterstützung des Astronomen Harald Alexandrescu, dem Direktor des Astronomischen Observatoriums, im Bukarester Observatorium »Admiral Vasile Urseanu«. Dort blühte der literarische Kreis auf, wir hatten zwei wunderbare Jahre und sechs oder sieben weitere, bis er verblasste, aber während dieser Zeit nahm das 60 oder 70 Mann starke Team an den meisten Sci-Fi-Veranstaltungen im Land teil, und »Planetar« machte sich einen Namen.“




    Constantin Pavel erzählte uns auch, wie sich der Name für den Literaturkreis aus einer verspielten Idee wie von selbst kam:



    Ich hatte die Idee, mit Legosteinen zu spielen. Ich bekam das Set von einem Onkel, der Pilot war. Es war ein Lego-Set mit Astronauten. Sie hatten eine Flagge, und auf der Flagge hatten sie ihr Logo, einen Planeten und ein Pfeil, der den Weg eines Schiffes darstellte, das den Planeten verlie‎ß. So kam ich auf die Idee, einen literarischen Kreis namens »Planetar« (dt. »Planetarisch«) zu gründen. Das Leben hat uns alle in verschiedene Richtungen geführt, aber ich war sehr glücklich, dass einige au‎ßergewöhnliche Menschen von dort gro‎ß hinausschossen in ihrer Karriere als Schriftsteller. Was wir weiterhin tun werden, wird sich ein wenig von dem unterscheiden, was wir im alten Literaturkreis getan haben, aber es geht in die gleiche Richtung. Es wird ein Zentrum sein, in dem wir jeweils einen Satelliten übernehmen können. Wir planen, in verschiedenen Schulen Kreise zu eröffnen. Ich denke, die Leute sind gespannt darauf.“




    Traian Bădulescu war 15 Jahre alt, als er in den Kreis kam, der ihm half, sich zu entfalten:



    Ich bin sehr froh, dass wir den Literaturkreis neugegründet haben. Als wir uns 1992 zum ersten Mal trafen, waren wir keine 20 Jahre alt. Es war eine Zeit, in der sich die Menschen häufiger trafen, vor der Internet-Ära, vor den Mobiltelefonen. Es war sehr interessant, doch ich glaube nicht, dass wir zu dem Zeitpunkt die Bedeutung des ganzen Vorhabens begriffen. »Planetar« hat mein Leben verändert. Es ging nicht nur um Science Fiction, es ging auch um Avantgarde. Es hat uns allen im Leben sehr geholfen. Ich erinnere mich, dass ich 1991 mit einem Kollegen in den Bukarester Veranstaltungssaal »Dalles« gegangen bin, wo Mihai Bădescu und Alexandru Mironov jeden Sonntag einen Sci-Fi-Film zeigten und dann darüber diskutierten. Das war wirklich interessant. Ich habe zu Beginn mit dem Schreiben nur geflirtet, aber danach habe ich angefangen, ernsthaft zu schreiben. Irgendwann hatten wir zweimal pro Woche Sitzungen, und wir dachten, es sei unsere Pflicht, für jede Sitzung etwas zu schreiben. Wir waren die Kritiker des jeweils anderen und wir schrieben viel.“




    Ein weiterer Name, der unter den Mitgliedern des Literaturkreises herausragte, war Liviu Surugiu, dessen Debüt in der Science-Fiction-Literatur 1994 stattfand. Er erhielt zahlreiche Auszeichnungen. Sein jüngstes veröffentlichtes Werk, Pulsar“, verkaufte sich bis 2017 über 6.000 Mal. Er erzählte uns von dem Kreis:



    Ich blicke mutig in die Zukunft, wir haben viel Zeit, um von jetzt »lang und in Frieden« zu leben. Wir sollten die Bedürfnisse derjenigen ermitteln, die beitreten wollen, die wir anziehen wollen. Ich liebe Assoziationen. Wenn ich den Buchstaben A sehe, denke ich an das Bild in der Fibel, das ein Tier abbildete, dessen Namen mit dem Buchstaben A begann. Wenn ich ein B sehe, denke ich an einen Ballon. Wenn ich an den Literaturkreis »Planetar« denke, denke ich nicht zuerst an den Verlag, auch wenn er eine Vormachtstellung in der Veröffentlichung der einschlägigen Literatur hat. Ich denke an die Satelliten-Literaturkreise, die wir erschaffen werden.“




    Der literarische Kreis wird Zugriff zur Bibliothek Ion Hobană“ haben. Die Bibliothek ist eine Stiftung des gleichnamigen berühmten Science-Fiction-Autors und eine Quelle seltener Fachbücher, die allen Mitgliedern zur Verfügung stehen werden.

  • Cenaclul Planetar

    Cenaclul Planetar

    Înființat în anul 1992, în
    București, Cenaclul PLANETAR a reprezentat o pepinieră de scriitori marcanţi ai
    SF-ului românesc. S-au reunit pentru mai mult de zece ani, săptămânal,
    scriitorului Constantin Pavel, împreună cu o mână de pasionați de SF și
    știință, printre care Traian Bădulescu, Codru Păun, Răzvan Vârlan, Andrei
    Ionescu, Cătălin Ştefan, Liviu Surugiu ş.a. În cadrul Cenaclului PLANETAR s-au
    format și s-au desăvârșit o mulțime de scriitori, oameni de știință, jurnaliști
    și artiști grafici recunoscuți național și internațional în domeniile lor de
    activitate.


    Şi pentru că după ce s-au deprins cu zborul, fanteziştii cenaclişti doresc
    să dăruiască şi altora momente de pasiune cum au trăit ei atunci, Cenaclul
    Planetar şi-a redeschis porţile.


    La lansare am aflat puţin despre istoria acestui cenaclu de la scriitorul
    Constantin Pavel, iniţiatorul lui Am zis hai să facem un cenaclu. Şi se punea problema unde să îl facem. Şi am
    găsit până la urmă înţelegere la un profesor de istorie, la liceul Tehnometal,
    cum se numea atunci,acum Doamna Stanca. Am pus anunţuri peste tot, mi-am
    anunţat prietenii şi au venit. Era o sală de clasă mai micuţă, cum sunt cele de
    liceu, am venit îmbrăcat cu costum albastru, cu cravată, cămaşă, cu o geantă Diplomat
    şi când m-au văzut copiii ăştia a fost senzaţional. După care s-a creat un
    grup.


    Grupul format s-a întâlnit în felurite locuri, chiar şi în tribuna
    stadionului mic de la Giuleşti, după cum ne-a spus Constantin Pavel şi a
    depănat povestea mai departe:
    Şi într-un final, prin bunăvoinţa astronomului Harald Alexandrescu, directorul
    Observatorului Astronomic am poposit la Observatorul astronomic Amiral Vasile Urseanu, pe Ana
    Ipătescu. De acolo cenaclul a luat o amploare extraordinară, am avut doi ani
    minunaţi şi încă vreo 6-7 până s-a diluat, dar de-a lungul vremii, membrii
    cenaclului, vreo 60-70 de membri – am editat câteva fanzine (n.r. fanzin reprezintă
    un cuvânt creat din engleză fans magazine – revistă a fanilor, este o
    publicație neprofesionistă și neoficială produsă de fanii unui fenomen
    cultural) , am participat la o mulţime de manifestări SF din ţară în perioada
    aia şi Planetar şi-a făcut un nume.


    Şi tot Constantin Pavel ne-a spus cum denumirea cenaclului i-a venit în
    joacă: Ideea a venit
    jucându-mă cu un joc Lego, pe care l-am primit de la un unchi de al meu
    aviator. Pe jocul acela cu nişte astronauţi, aveau un steag şi pe steagul
    respectiv era sigla pe care eu o folosesc, planeta şi o săgeată care reprezintă
    traiectoria unei nave care pleacă de pe pământ. De aici a venit ideea de a face
    un cenaclu Planetar. Ne-a luat viaţa, ne-a dus care încotro, ce mă bucură
    foarte tare e că din cenaclu au ieşit nişte oameni extraordinari. Ceea ce vom
    face diferă un pic de ceea ce făceam atunci, dar vom păstra aceeaşi linie. Va
    fi un centru în care vom crea literatură, un centru în care vom creşte învăţând
    unii de la alţii, unde vom avea ocazia să întâlnim scriitori. De asemenea fiind
    Planetar central, vom putea să ne ocupăm fiecare dintre noi de câte un Planetar
    satelit, pentru că am gândit o întreagă structură de cenacluri în diverse
    şcoli, oamenii sunt deschişi şi ne aşteaptă.


    Traian Bădulescu avea vreo 15 ani,
    dar a găsit aici un mediu de formare, după cum ne-a povestit: Chiar mă bucur că se reia
    cenaclul Planetar. Când ne-am întâlnit prima oară în 1992, în formula
    consacrată a cenaclului, nu cred că eram mai mulţi de 20, într-o vreme în care
    lumea se strângea uşor, nu avea internet, nu telefonie mobilă. Şi a fost o
    efervescenţă mare de care cred că nici nu ne-am dat seama prea bine la început.
    Cenaclul Planetar mi-a schimbat total viaţa. Nu ne rezumam numai la Science
    Fiction. Era până la urmă un cenaclu cultural, un cenaclu de avantgardă. Şi
    ne-a ajutat foarte mult în viaţă. Îmi amintesc în 1991, printr-un coleg de
    liceu, de clasă, am ajuns la Sala Dalles, unde Mihai Bădescu era coprezentator
    alături de Alexandru Mironov, în fiecare duminică prezentau un film SF şi după
    aceea aveau loc discuţii pe tema filmului. Mi s-a părut foarte interesant. Mai
    cochetam cu scrisul dinainte, dar atunci am început să scriu cu adevărat. Aveam
    şedinţe la un moment dat chiar de două ori pe săptămână şi veneam şi culmea, ne
    simţeam datori să şi scriem la fiecare şedinţă. Eram critici unii cu alţii,
    scriam foarte mult.



    Un alt nume de marcă al cenaclului este Liviu Surugiu, care a debutat ca
    scriitor SF în 1994, a câştigat o mulţime de premii de-a lungul carierei
    scriitoriceşti, iar cel mai recent volum publicat, Pulsar, a ajuns din
    2017, la deja 6 mii de cititori.


    Liviu Surugiu, cel care şi-a pus amprenta pe prima colecţie SF, ne-a
    povestit : Privesc spre viitor cu curaj, vom trăi mult
    şi bine. .Ar trebui să identificăm nevoile celor care vor veni sau să
    identificăm nevoi ale celor care nu ştim dacă vor veni sau nu, dar să încercăm
    să-i atragem. Eu de exemplu dacă aud A mă gândesc la un arici. Mai ţineţi minte
    în Abecedar erau nişte pătrăţele şi lângă A era un arici, la b se gândeşte la
    balon. Pentru mine, cenaclu Planetar, pentru viitor eu îl asociez mai puţin cu
    editura, deşi ea este puterea, pentru mine aceasta este atracţia principală.
    Voi sateliza această planetă numită Planetar.




    Cenaclul beneficiază şi de o Bibliotecă Ion
    Hobana, donaţie a marelui scriitor cu titluri rare de specialitate, ce va fi
    din nou accesibilă membrilor cenaclului.