Radio România Internațional

Tag: Constantin Zărnescu

  • Die Bildhauerin Miliţa Petraşcu, eine Schülerin von Brâncuşi

    Die Bildhauerin Miliţa Petraşcu, eine Schülerin von Brâncuşi

    Die unübertroffene Meisterin der Porträtkunst, Miliţa Petraşcu, sollte bis an ihr Lebensende in Briefen oder Gesprächen die Bedeutung ihrer Begegnung mit dem Bildhauer Constantin Brâncuşi in Erinnerung rufen. Die Bildhauerkunst der Miliţa Petraşcu stellt in erster Linie einen Widerstandsakt angesichts der Zerstörung des Bildes dar. Ihr Unterfangen hütet die Ambitionen der Momentaufnahme und die Strenge der klassischen Komposition, die jeweils in der Kunst Anfang des Jahrhunderts anzutreffen waren. Und das wird ihr sehr hilfreich dabei sein, sich während der langjährigen Zusammenarbeit mit Brâncuşi vor der Versuchung einer Imitation des gro‎ßen Meisters zu schützen und den einfachen Geschmack des Abstrakten zu vermeiden“ — hei‎ßt es in einer Rezension der Kunst Miliţa Petraşcus von Dan Brudaşcu.



    Constantin Zărnescu, der die Aphorismen von Brâncuşi in einem Band gesammelt hat, spricht über die Begegnung zwischen Miliţa Petraşcu und dem gro‎ßen Künstler, die die Schicksale der beiden prägen sollte. Alles ereignete sich im Jahre 1919.



    Einige Jahre zuvor war Brâncuşi zu zwei Gruppenausstellungen der europäischen Avantgarde eingeladen worden. Er stellte dort Varianten des »Kusses«, von »Mademoiselle Pogany«, der »Schlafenden Muse«, des »Kinderkopfes« aus. Miliţa räumt seinen Werken die geometrische Reinheit, die Verwesentlichung des menschlichen Wesens ein. Sie erlernt die Bildhauerkunst an der Seite von Brâncuşi, der sie ‚Petrică‘ nennt. Brâncuşi drückt ihr und allen aus Rumänien angereisten jungen Damen die Mei‎ßel in die Hand und erinnert sie daran, dass sie sich für einen Männerberuf entschieden hatten. Er bringt ihnen die Bedeutung des Marmorblocks näher, den man, wie er sagte, nie zerstören darf. Bildhauerei bedeute vor allen Dingen Denken und sei nichts für junge Leute, sagte der Künstler Miliţa, in Anwesenheit des amerikanischen Dichters Ezra Pound.“




    Milita Petraşcu sollte später Brâncuşi überreden, auf wichtige Projekte in Frankreich zu verzichten, um in die Heimat zurückzukehren und das berühmte Ensemble in Târgu Jiu auszuführen. Jenes Ensemble, das mit der Endlosen Säule“ seinen Höhepunkt findet. Während dieser Zeit in Rumänien steht Brâncuşi Miliţa Petraşcu Modell. Sie gie‎ßt das erste Porträt des Künstlers in Bronze, die Büste ist jetzt auf dem Dorobanţi-Platz in Bukarest zu finden. Brâncuşi bewundert dabei die Leichtigkeit, mit der Miliţa Petraşcu in ihrer Bildhauerkunst von dem Geiste der klassischen Kunst zu dem der Moderne springen konnte. In diesem Zusammenhang gesteht er ihr: Du kennst dich damit aus, so zu arbeiten, wie du gerade Lust hat, figurativ oder abstrakt, du hast es gut!“



    Der Schriftsteller Constantin Zărnescu erzählt die Geschichte der Künstlerin weiter.



    1927, nach dem Kongress der Romanischen Presse in Bukarest, erntet Miliţa Petraşcu internationalen Lob. Sehr interessant ist die Tatsache, dass Aretia Tătărescu, die Vorsitzende des Frauenverbandes aus Gorj, Miliţa beauftragt, in Târgu Jiu ein Denkmal für die im Ersten Weltkrieg gefallenen Volkshelden zu errichten. Miliţa hatte bereits das Denkmal von Ecaterina Teodoroiu errichtet und war eine in Gorj sehr bekannte Persönlichkeit. Allerdings lehnte sie den Vorschlag von Frau Tătărescu ab, mit der Begründung, Brâncuşi sei die am besten geeignete Person für die Errichtung eines solchen Denkmals für die an der Front gestorbenen Soldaten. Und in diesem Moment beginnt ein intensiver Briefwechsel zwischen Miliţa und Brâncuşi, schlie‎ßlich kommt Brâncuşi 1937 nach Târgu Jiu, mit der Absicht, eine einzige Arbeit fertigzustellen.“




    Dank der Archivarbeit von Victor Crăciun kann der Briefwechsel zwischen den beiden Künstlern heute verfolgt werden. Die beiden, sagt Crăciun, habe sowohl die Kunst als auch eine gro‎ße Freundschaft verbunden. Eine Freundschaft, die von 1919 bis zum Tode Brâncuşis andauern wird, aus der Miliţa Pătraşcu die Vorgaben und Dimensionen der modernen Kunst gewinnen und Rumänien sein künstlerisches Erbe um das Ensemble in Târgu Jiu bereichern sollte. Denn sie hatte die Idee, dass Brâncuşi diese architektonischen Skulpturen ausführt, die einzigartig in der Welt sind.“



    Mit weiteren Details der Schriftsteller Constantin Zărnescu:



    1946 schrieb Miliţa in einem Brief an Brâncuşi Folgendes: ‚Zusammen mit meinen Freunden bereiten wir uns darauf vor, dir Proviant zu schicken.‘ Es war der Moment, in dem die Krise einen Gro‎ßteil von Europa in Griff hatte. Ebenfalls während jener Zeit informiert Miliţa Brâncuşi über jeden veröffentlichten Artikel über ihn. Sie setzt ihn darüber in Kenntnis, was Petru Comarnescu über ihn geschrieben hat, teilt ihm mit, dass Ionel Jianu in der Zeitschrift »Licht und Farbe« veröffentlicht hat, au‎ßerdem darüber, dass seine Theorien zur Kunst in der Presse erschienen sind. Und sie schreibt ihm auch, dass sie nicht vergessen kann, wie er ihr 20 Jahre zuvor so viele neue Dinge über die moderne, neue Bildhauerkunst erzählte, Dinge und Gedanken, die sich inzwischen belegen lie‎ßen.“




    Anlässlich der Eröffnung der gemeinsamen Ausstellung mit Marcel Iancu im Jahre 1934 sollte der Kritiker Petru Comarnescu Folgendes behaupten:



    Die Haupteigenschaft von Miliţa Petraşcu bleibt nach wie vor die Grundeigenschaft der Bildhauerkunst an sich: der Kult der vollen Formen, in Verbindung mit Raum und Licht. Die Künstlerin sucht in dem Antlitz des Modells kein dominierendes Merkmal, sondern sie gibt in einem Ensemble von Details die Eigenschaften einer Persönlichkeit wieder. Das Porträt der halbnackten Schauspielerin Elvira Godeanu ist naturalistisch und zugleich hierarchisch diskret, wobei hier die klassische Typologie der armlosen Büste gewagt und unkonventionell übernommen wird. Das Marmor-Porträt einer weiteren bekannten Schauspielerin, das von Agepsina Macri, der Ehefrau des Schriftstellers Victor Eftimiu, wurde bereits 1934 im Offiziellen Salon ausgestellt. Dabei werden die Normen der damaligen Zeit ebenfalls nicht eingehalten: Es war nicht erlaubt, dass das Porträt einer klar erkenntlichen Person, die der Bukarester Gesellschaft gut bekannt war, auch wenn sie Schauspielerin war, mit nackten Brüsten dargestellt wird. Nichtsdestotrotz hat die bemerkenswerte Skulptur nichts Frivoles an sich, die Monumentalität und Unbeweglichkeit des Porträts spielen auf die klassische Antike an, im Namen derer die Nacktheit akzeptiert werden konnte.“



    Audiobeitrag hören:




  • Miliţa Petraşcu, eleva lui Brâncuşi

    Miliţa Petraşcu, eleva lui Brâncuşi

    Considerată cea mai înzestrată femeie-sculptor a României în secolul XX, participantă la mişcarea artistică de avangardă din ţara noastră din perioada interbelică, mai ales la gruparea constituită în jurul revistei “Contimporanul”, neîntrecută maestră în arta portretului, Miliţa Petraşcu va evoca până la sfârşitul vieţii sale, în scrisori sau discuţii, importanţa întâlnirii sale cu sculptorul Constantin Brâncuşi. Sculptura Miliţei Petraşcu reprezintă, în primul rând, un act de rezistenţă în faţa distrucţiei imaginii. Demersul său păstrează ambiţiile instantaneului şi rigorile compoziţiei clasice, întâlnite deopotrivă în arta începutului de secol. Acest lucru o va ajuta, în lunga perioadă în care lucrează cu Brâncuşi, să se apere de tentaţia imitării marelui său maestru şi să nu încerce gestul simplu al abstracţiei” notează Dan Brudaşcu despre sculptura Miliţei Petraşcu. Constantin Zărnescu, cel care a strâns şi editat aforismele lui Brâncuşi, ne vorbeşte despre întâlnirea dintre Miliţa Petraşcu şi marele artist, întâlnire care avea să le marcheze amândurora destinele. Se întâmpla în 1919.



    ” Cu câţiva ani în urmă, Brâncuşi a fost invitat la două expoziţii de grup de avangardă europeană la New York. Acolo a expus o variantă a Sărutului”, Mademoiselle Pogany”, Muză adormită”, Cap de copil”. Miliţa remarcă în operele sale puritatea geometrică, esenţializarea făpturii umane. Învaţă sculptura alături de Brâncuşi care o numeşte Petrică”. Ei şi celorlalte tinere sosite din România, Brâncuşi le pune dalta în mână şi le aminteşte că şi-au ales o meserie masculină. Le învaţă importanţa blocului de marmură pe care, spune el, n-ai voie să-l distrugi. Sculptura înseamnă în primul rând gândire şi nu este pentru tineri, i-a spus artistul Miliţei de faţă cu poetul american Ezra Pound.”




    Milita Petraşcu este cea care-l convinge pe Brâncuşi să renunţe la proiecte importante în Franţa, pentru a veni în ţară şi a realiza, la Târgu Jiu, renumitul ansamblu ce culminează prin “Coloana fără sfârşit”. Este perioada cand Brâncuşi, aflat în România, îi pozează Miliţei Petraşcu, ea realizând primul portret al sculptorului, turnat în bronz, în prezent amplasat în Piaţa Dorobanţi din capitală. Uşurinţa de care Miliţa Petraşcu dădea dovadă atât în realizarea sculpturilor în spiritul artei clasice, cât şi în cel al artei moderne, atrage admiraţia lui Brâncuşi, care-i mărturiseşte: Te pricepi să lucrezi cum vrei, figurativ sau abstract, ce bine de tine!”. Scriitorul Constantin Zărnescu: ”În 1927, după Congresul Presei Latine la Bucureşti, Miliţa Petraşcu este elogiată pe plan internaţional. Foarte interesant este că Aretia Tătărescu, preşedinta Asociaţiei Femeilor din Gorj, o invită pe Miliţa să ridice la Târgu Jiu un monument închinat memoriei eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Miliţa realizase deja monumentul Ecaterinei Teodoroiu şi era o personalitate cunoscută în Gorj. Miliţa refuză propunerea doamnei Tătărescu, spunând că Brâncuşi este cel mai potrivit pentru a ridica un astfel de monument dedicat soldaţilor care s-au stins pe front. Şi în acest moment începe o intensă corespondenţă între Miliţa şi Brâncuşi, iar în 1937 Brâncuşi vine la Târgu Jiu cu intenţia de a realiza o singură lucrare.



    Datorită lui Victor Crăciun, putem urmări corespondenţa celor doi artişti pe care, spune el,” i-a legat deopotrivă arta, dar şi o mare prietenie. O prietenie care a durat din 1919 până la moartea lui Brâncuşi, din care Miliţa Pătraşcu a câştigat preceptele/dimensiunile artei moderne, iar România avea să-şi îmbogăţească patrimoniul artistic cu Ansamblul de la Târgu Jiu, pentru că ea este cea care a impus ideea ca Brâncuşi să înfăptuiască aceste sculpturi arhiectonice, unice în lume”. Scriitorul Constantin Zărnescu: În 1946 Miliţa îi scrie lui Brâncuşi Împreună cu prietenii mei ne gătim să-ţi trimitem merinde”. Era momentul în care criza cuprinsese mare parte din Europa. Tot în acea perioadă, Miliţa îl informează pe Brâncuşi de fiecare dată când apare un articol despre el. Îi semnalează ce a scris Petru Comarnescu despre el, îl anunţă că Ionel Jianu a scris în revista Lumină şi Culoare”, de asemenea, că teoriile sale legate de artă au fost publicate în presă. Şi nu poate uita cum, în urmă cu 20 de ani, el îi spusese atâtea lucruri despre noua sculptură modernă, lucruri şi gânduri care acum se puteau verifica deja.”



    Cu prilejul vernisajului expoziţiei organizată împreună cu Marcel Iancu, în 1934, criticul Petru Comarnescu afirma: Însuşirea principală a Miliţei Petraşcu rămâne calitatea de temelie a sculpturii însăşi: cultul formei pline, legată de spaţiu şi lumină”. Artista nu caută în chipul celui portretizat o dominanţă expresivă, ci reconstituie, în ansamblul detaliilor, atributele unei personalităţi. Portretul actriţei Elvira Godeanu, goală până la brâu, este naturalist şi discret hieratic în acelaşi timp, preluând îndrăzneţ şi neconvenţional tipologia clasică a bustului fără braţe. Portretul în marmoră al unei alte actriţe cunoscute, Agepsina Macri, soţia lui Victor Eftimiu, expus la Salonul Oficial din 1934, încalcă de asemenea uzanţele timpului, în care nu era permis ca portretul unei persoane clar individualizate, bine cunoscute în lumea bucureşteană, fie ea şi actriţă, să fie reprezentată cu sânii goi. Nimic frivol însă în această remarcabilă sculptură, monumentalitatea şi statismul acestui portret trimit la antichitatea clasică, în numele căreia nuditatea putea fi acceptată.”