Tru marţu 1923, aoa şi un secol, eara adoptată Constituția Regatului României, prima după realizarea Marillei Uniri, tru 1918. Textul elaborat di specialiști fu băgatu tră debatu tru Parlamentu deapoa văsillelu Ferdinand u vulusi. Constituția României fu publicată tru Monitorul Oficial la 29 marţu 1923, și s’băgă tu practico la aestă dată. Borgili ditu aestu document esențial eara di mari simasie. Tru 1918, mări provincii românești s-feaţiră ună cu statul român. Basarabia fu cama di unu secol sum aputruseari țaristă iara Bucovina și Transilvania sum atea austro-ungară. Avea criscută teritoriul și populația statului român ama și complexitatea ti tută catandisea. Ma multu, după teribilul conflict mondial, văsiliili, maxus aţeali europene, să znuea iruşi și evoluau vărtosu cătă modernitate.
Efectele eara multiple, politiţi și economiţi, soţiale și culturale. România işi și inună hopă di dizvoltare fără preţedentu, cari u plasa anamisa di nai ma evoluate state europene. Constituția ditu 1923 apăndăsea aluştoru căftări și apufusea nai ma avansati prinţipii politiţi, majoritatea valabile și tru aestu kiro. România eara ună monarhie constituțională, un stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția di aoa şi un secol legifeara prinţipiul ti făteari ahoryea puterli tru cratu. Văsillelu eara elementul prinţipal ti tut sistemlu și el exercita putearea tru un cadru dimocratic, domninda și nu guvernânda. Parlamentul, bicameral, constituia puterea legislativă tru cadrul aluştui regim democratic. La articolul 5 să spunea limbidu: Româñilli, cari ţi s’hibă arăzga etnică, di limbă i di pisti, s’hărsescu di libirtatea conștiinței, di libertatea nvățămintului, di libirtatea presăllei, di libirtatea ttra să s’adună, di libirtatea di asociație și di tuti libirtățile și ndrepturile apufusiti pritu nomu.
Precedenta Constituție ali Românie fu vulusită tru 1866 și earaa, tru arada a llei, ună evoluție multu di multu importantă. După unirea Moldovăllei și a Munteniillei, tru 1859, prin diplolu alidzerloru neise a domnului Alexandru Ioan Cuza, statlu a românilor ahurhea si s’anvărtuşeadză tu ună formulă modernă, tut aşi, tru simfunie cu vahtea di kiro ditu giumitatea a secolului al XIX-lea. Tru 1866, Cuza abdică şi fu adus pe tronlu di la București un prinţipe xenu, tră s’anvărtuşeadză atea ţi s’avea faptă pănă atumţea, nica şi cu agiutorlu a puterlor occidentale. Eara ahurhita a domniillei al Carol, ditu fumeallea princiară Hohenzollern-Sigmaringen, ase că el deadi giuratlu ti ancurunari pi naua Constituție ti fu vulusită di Adunarea Deputaților. Eara un document avansat, cari legifera amintatiţli a aţilui kiro ditu bana politică și conduţirea statului. România agiundzea monarhie constituțională ereditară, eara apufusiti fătearea ahoryea a puterloru tru cratu, responsabilitate ministerială, ndrepturi și libirtăți cetățenești. Fu nai ma longevivă constituție, funcționânda ditu momentul vulusearillei, tru 1866, până tru 1923, cându fu alăxită di un nău nomu di thimelliu a statlui. Ditu aţeali 138 di articole ale Constituției di aoa şi un secol, 78 eara priloati ditu preţedenta, cari funcționa di 57 di añi.
Acă fu un document progresist și modernu, Constituția ditu 1923 fu băgată pi lucru maş 15 ani, hiinda alăxită di regimlu autocratic instituit di văsillelu Carol al II-lea. Vini deapoa polimlu, comunismul, și di tăş tru tru 1991, după Revoluția anticomunistă ditu Andreu 1989, românii putură s’vulusească ună Constituție dimocratică. Diznău, borgi cabaia importante ălli si cădea a textului ti nomlu di thimelliu. România bitisea ună perioadă di patru dekenii ş-cama di regim comunist, instalat tu bitisita a Doilui Polimu Mondial, și s’turna la dimocrația pluralistă și la economia di piață. Tuti aesti noi situații ama și dezidearate fură ngrăpsiti tru Constituția adoptată tru 1991, tru lucru hiinda şi adză.
Autoru: Marius Tiţa
Armânipsearia: Taşcu Lala
