Tag: consumator

  • Evoluția liberului schimb în UE

    Evoluția liberului schimb în UE

    Asociația Europeană a Liberului Schimb (The European Free Trade Association/EFTA) a găzduit anul acesta un eveniment cu o semnificație deosebită, care și-a propus să aniverseze Acordul prin care a luat naștere Spațiul Economic European (European Economic Area).

    Spațiul Economic European (SEE) a fost creat în 1994 pentru a extinde dispozițiile UE referitoare la piața sa internă către țările din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS). În felul acesta s-a creat o piață unică, guvernată de aceleași reguli de bază ce  au ca scop să permită mărfurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor să circule liber în cadrul Spațiul Economic European, într-un mediu deschis și competitiv.

    Acordul care a dat naștere Spațiului Economic European se bazează pe legislația primară (Tratatul de la Roma) a Uniunii Europene și pe legislația secundară derivată (regulamente, directive, decizii și anumite instrumente non-obligatorii ale SEE, adoptate de instituțiile UE în mod continuu – cunoscute și ca acquis-ul comunitar). Ca urmare, o mare parte a Acordului Spațiul Economic European este identică cu părțile corespunzătoare din Tratatul de la Roma, din 1957, care guvernează cele patru libertăți: libertatea de mișcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor și a capitalului.

    Evenimentul găzduit de Asociația Europeană a Liberului Schimb, organizație interguvernamentală înființată pentru promovarea comerțului liber și a integrării economice în beneficiul statelor membre, s-a desfășurat sub sloganul Acord dinamic într-o Europă în schimbare.

    Elísabet Ólafsdóttir, expertă în cadrul EFTA , a vorbit despre evoluția liberului schimb în UE:

    Doresc să împărtășesc cu voi o mică lecție de istorie de aproape 40 de ani, când Comisia a prezentat Cartea Albă privind realizarea pieței interne, aprobată de Consiliul European în 1985. Obiectivul a fost atragerea piețelor individuale într-o singură piață, fără restricții sau frontiere.

    Acest moment a alimentat, desigur, în multe state, dezbateri referitoare la efectele pe care o astfel de piață internă le-ar avea asupra cetățenilor și întreprinderilor, de asemenea, discuții despre costurile pe care le-ar presupune.

    Însă obiectivele au devenit realitate în 1992, când Țările de Jos au semnat Tratatul privind UE și apoi în 1994, când a intrat în vigoare Acordul de instituire a Spațiului Economic European. Astfel că scopul înființării Spațiului Economic European a fost de la început extinderea pieței unice a Uniunii Europene la statele membre din Asociația Europeană a Liberului Schimb. 

    De atunci am asistat la mai multe etape diferite care au consolidat această cooperare și ne bucurăm că tânăra generație a beneficiat de această liberă circulație, putând să studieze și să lucreze liber în orice stat membru, să folosească un card european de sănătate de mai bine de 20 de ani.

    Cred că fiecare zi de afaceri a fost simplificată, iar libera circulație a mărfurilor a fost consolidată. De asemenea, cetățenii din aceste state se bucură de aceleași drepturi în calitate de consumatori și pasageri. Desigur, mulți dintre ei au beneficiat de programele educaționale, de inovare și cercetare ale UE precum Orizont Europa și Erasmus+.”

  • Promovarea produselor românești prin Schemele de calitate ale UE

    Promovarea produselor românești prin Schemele de calitate ale UE

    Strategia în domeniul biodiversității și strategia
    De la fermă la consumator ocupă un rol central în Pactul verde european și
    pledează pentru un echilibru nou și mai bun între natură, sistemele alimentare
    și biodiversitate, pentru a proteja sănătatea și bunăstarea populației și, în
    același timp, pentru a spori competitivitatea și reziliența Uniunii Europene.

    Pentru
    ca sectorul alimentar să poată să-și atingă potențialul de dezvoltare, este
    nevoie de o colaborare a tuturor părților implicate în vederea adoptării unei
    Strategii de țară cu privire la schemele de calitate ale Uniunii Europene pentru
    produsele agroalimentare.

    În prezent, Ministerul Agriculturii a început construirea unei astfel de strategii
    naționale, iar dialogul cu părţile
    interesate este în plină desfăşurare.

    Cu: Decebal Pădure – Asociaţia pentru
    Promovarea Alimentului Românesc, Gabriela Gârboan – Direcţia de Industrie
    Alimentară din Ministerul Agriculturii şi Liliana Ciobanu – Asociaţia
    Organismelor de Control din Agricultura Ecologică


  • Strategia ,,De la fermă la consumator” în atenția comisiilor AGRI și ENVI din P.E.

    Strategia ,,De la fermă la consumator” în atenția comisiilor AGRI și ENVI din P.E.

    La începutul acestei săptămâni comisiile AGRI și ENVI din Parlamentul European au votat mai multe amendamente la strategia ,, De la fermă la consumator. Acestea se referă la noi propuneri privind viitorul PPP-urilor (produse de protecția plantelor), precum și taxele pentru anumite produse alimentare.

    (Voce: Nicolae Ditaru, fermier, Alina Crețu, director executiv Asociația producătorilor de porumb din România (APPR)


  • Modificarea Regulamentului Vamă la nivelul UE

    Modificarea Regulamentului Vamă la nivelul UE

    La sfârșitul anului 2020 s-a finalizat modificarea
    Regulamentului Vamă. O dată cu intrarea
    în vigoare a Regulamentului pe teritoriul pieței interne a UE, fiecare stat
    membru, prin autoritățile naționale, trebuie să controleze riguros calitatea,
    cantitatea, pentru a menține o siguranță a produselor pentru consumator, o
    protecție înaltă a consumatorului.

    Discutăm
    subiectul pe larg cu europarlamentar Maria Grapini, vicepreședinte al Comisiei
    pentru Piață Internă și Protecția Consumatorilor din Parlamentul European și conf.univ.dr. Costel
    Stanciu, președintele Asociației Pro Consumatori România.


  • Reforma PAC în dezbaterea Agrifish

    Reforma PAC în dezbaterea Agrifish

    La ultima reuniune a Consiliului pentru Agricultură și Pescuit-Agrifish, președinția germană a Consiului și-a prezentat prioritățile pentru următoarele șase luni, cum ar fi: reforma PAC, Strategia De la fermă la consumator, bunăstarea animalelor, etichetarea produselor alimentare, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și posibilitățile de pescuit pentru 2021.


  • Etichetarea și comercializarea produselor BIO în România și în statele membre UE

    Etichetarea și comercializarea produselor BIO în România și în statele membre UE

    În plus, fiecare stat membru mai aplică și o serie de legi proprii, naționale,
    referitoare la agricultura și alimentele ecologice.


    În România, spre exemplu, agricultura ecologică e reglementată nu doar de
    regulamente, ci și de două ordonanțe și o hotărâre de
    guvern, dar și şase ordine de ministru al Agriculturii.


    Deși avem deja atât de multe legi, dar și suficiente autorități care să le
    aplice, consumatorul român continuă să găsească la raft produse care sunt etichetate eco,
    bio sau organic și conțin substanțe care l-ar putea îmbolnăvi.

    Dezbatem subiectul cu Daniel Buda,
    europarlamentar, Viceprședinte al Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare
    Rurală din Parlamentul European și conf. Univ dr. Costel Stanciu , Președintele
    Asociației Pro Consumatori din România.


  • Recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în alt stat membru

    Recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în alt stat membru

    Pentru a crește gradul de sensibilizare în rândul autorităților naționale și al operatorilor economici cu privire la principiul recunoașterii reciproce a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru , statele membre trebuie să aibă în vedere definirea unor clauze privind piața unică în propriile lor norme naționale.

    Piața internă din Uniunea Europeană cuprinde o zonă fără frontiere interne în care libera circulație a mărfurilor este asigurată în conformitate cu tratatele. Libera circulație a mărfurilor este asigurată în cadrul pieței interne prin armonizarea normelor la nivelul Uniunii, stabilindu-se astfel cerințe comune pentru comercializarea anumitor mărfuri prin aplicarea principiului recunoașterii reciproce. Buna funcționare a principiului recunoașterii reciproce completează într-un mod esențial armonizarea normelor la nivelul Uniunii, în special ținând seama de faptul că numeroase mărfuri prezintă aspecte atât armonizate, cât și nearmonizate. Despre propunerea de Regulament privind recunoaşterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru, Maria Grapini, europarlamentar:

    Piața unică are nevoie și de reguli. Nu putem să lăsăm totul să meargă fără nicio regulă şi vorbim aici, în această propunere de regulament, de un principiu – recunoașterea reciprocă. Evident că, dacă avem norme bine stabilite, foarte clare, la nivelul statelor membre și le avem și armonizate, este mult mai simplu și pentru operatorul economic, pentru producător, și este și mai sigur pentru consumator. În propunerea de regulament se prevede foarte clar că atât autoritățile naționale, cât și operatorii economici, statele membre trebuie să își prevadă norme tehnice foarte clare, neinterpretabile. Eu nu văd o barieră în faptul că vrem să armonizăm și să aplicăm acest principiu. Din contră, eu văd o creștere a circulației mărfurilor în piața internă, o creștere a siguranței pentru consumator și, trebuie să spunem, și o eficientizare a activității economice, cu această precizare: Comisia trebuie să actualizeze online lista cu produsele care intră sub regimul acestui regulament pentru că trebuie să fie cunoscut ce produse intră sub acest regulament. Apoi, sigur, este nevoie să avem reguli clare de recunoaștere a mărfurilor comercializate în mod legal, pentru că trebuie să înțelegem acest lucru că apare și comercializarea unor produse ilegale. Noi vorbim de comercializarea legală a produselor și recunoașterea reciprocă în statele membre și trebuie să fie aceste reguli clare pentru a se evita ca o autoritate națională, de exemplu, să solicite după aceea anumite verificări ale produselor suplimentare care înseamnă un cost și o birocrație, mai ales pentru întreprinderile mici.


  • Consumatorul român şi economia digitală

    Consumatorul român şi economia digitală

    În plină revoluţie tehnologică şi odată cu
    creşterea accesului la internet, este absolut firesc ca tranzacţiile online să
    se înmulţească. Având la îndemână o gamă variată de tehnologie digitală,
    oamenilor le-a venit uşor să cumpere şi să vândă pe internet. Dovada este
    faptul că 50% dintre consumatorii din UE cumpără online în mod regulat. Printre
    aceştia sunt şi românii care, după ce mulţi ani, s-au numărat printre europenii
    care cumpărau cel mai puţin de pe net – în 2016, doar doi din zece utilizatori români cu vârste cuprinse între 16
    şi 75 de ani cumpărau de pe net – în 2017, au redus spectaculos diferenţa.
    Astfel, anul trecut, valoarea cumpărăturilor online
    făcute de români a ajuns la 2,8 miliarde de euro, cu peste 40% mai mult decât
    în 2016. Cei mai avizi cumpărători au devenit cei de la oraş: 44% din
    utilizatorii de internet din mediul urban au făcut cumpărături online cel puţin
    lunar. Iar pentru 45% dintre internauţi, compararea preţurilor din diferite
    magazine este o practică tot mai frecventă în timp ce pentru 46% dintre români
    instrumentul preferat de shopping este telefonul mobil. Însă care e gradul de
    siguranţă al tranzacţiilor de care se bucură consumatorii digitali din România?
    Potrivit lui Florinel Ioan Chiş – director executiv al Asociaţiei Române a
    Magazinelor Online (ARMO), România este cea mai sigură piaţa europeană în ceea
    ce priveşte plata cu cardul, cu o rată a fraudei de 0%. Florinel Ioan
    Chiş: Avem
    cea mai mică rată a fraudei din Europa, conform datelor provenite de la
    procesatorii de plăţi: Visa şi Mastercard. Doar 7% dintre IMM-uri folosesc
    comerţul online. Pe de altă parte, ritmul creşterii de la an la an a comerţului
    online e foarte bun. Acest fapt denotă încrederea pe care o au clienţii faţă de
    comerţul online. De asemenea, în mediul rural, internetul oferă o democratizare
    a comerţului, căci sunt mulţi comercianţi sau producători rurali care nu au
    magazine de desfacere în apropierea lor. În plus, comerţul online te scuteşte
    de efortul de a te deplasa şi a alege dintr-o gamă restrictivă de produse, căci
    mediul rural nu dispune de un lanţ de desfacere complet, extins pe tot
    teritoriul ţării.


    Odată
    cu creşterea numărului tranzacţiilor online, se pare că a crescut şi încrederea
    consumatorilor europeni în acest tip de comerţ, după cum a observat şi
    eurodeputata Maria Grapini, membră în membră în comisia pentru piaţa internă şi
    protecţia consumatorilordin Parlamentul European: E adevărat că în
    2007, încrederea consumatorilor în mediul online era foarte mică, de circa 29%,
    dar în 2017, ajunsesem la o încredere de 55% în comerţul online. Condiţiile
    pentru consumatorii online sunt, în general, mai bune pentru cei din
    statele-membre aflate în nordul şi vestul continentului decât cele din est şi
    sud. 94% din finlandezi depun o plângere atunci când se confruntă cu o problemă
    spre deosebire de bulgari, de pildă, care o fac doar în proporţie de 55%.
    Trebuie să ne ocupăm, aşadar, de educaţia cetăţenilor de a face plângeri şi de
    a se adresa instituţiilor când au probleme, dar şi pentru a-şi cunoaşte
    drepturile în calitate de consumatori. Foarte mulţi consumatori nu-şi cunosc
    drepturile.


    Printre aceştia,
    se află şi românii care sunt destul de reticenţi în a-şi clama drepturilor şi
    din cauza încrederii reduse în instituţiile care ar trebui să-i apere. Acesta
    ar fi unul dintre motivele pentru care nivelul fraudei online e zero în
    România, consideră eurodeputata Maria Grapini. Avem această rată pentru că nu există
    reclamaţii, căci oamenii nu depun reclamaţii. Normal că rata această e foarte
    mică, în aceste condiţii. Iată nişte statistici: în ţările din estul Europei,
    doar în jur de 32% dintre cetăţeni apelează la procedură de reclamaţie
    comparativ cu 65% – 70% dintre cetăţenii din ţările vestice.Cetăţenii nu sunt
    mulţumiţi de felul în care li se rezolvă plângerile. Oamenii spun că fac
    petiţii şi apoi aşteaptă rezolvarea prin procese.


    În România, există o instituţie publică însărcinată
    cu protecţia consumatorilor şi rezolvarea plângerilor venite de la ei:
    Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor În ultimii ani,
    oamenii apelează, totuşi, la această instituţie, iar conducătorii ei au şi explicaţii
    pentru ritmul rezolvării reclamaţiilor. Bogdan Pandelică, Preşedintele ANPC. TRACK: Diferenţa
    între statele europene şi România constă în faptul că noi instrumentăm fiecare
    reclamaţie în parte. Anul trecut au fost înregistrate peste 20.000 de reclamaţii
    axate pe zone online dintr-un total de aproape 100.000 de reclamaţii. În
    statele-membre, aceste reclamaţii se instrumentează când ele ajung la un număr
    de 50 sau 100 pentru a deveni o temă de discuţie generală. Noi instrumentăm, în
    schimb, caz cu caz, reclamaţie cu reclamaţie. Tematica pe care noi o avem în
    portofoliu e vastă: de la produse alimentare şi nealimentare, etichetare,
    servicii financiare şi bancare, telefonie, clauze contractuale abuzive. Tocmai
    de asta încercăm să găsim soluţii de instrumentare rapidă a reclamaţiilor.


    Evident, orice discuţie
    referitoare la numărul tranzacţiilor online sau la cel al consumatorilor
    digitali trebuie să ţină seama şi de gradul de conectivitate la internet a
    gospodăriilor din România. Se ştie deja că viteza internetului e foarte bună
    aici. Dar statisticile ne spun că în 2017, rata de penetrare a internetului fix la 100 de
    gospodării era de circa 55%, iar rata de penetrare a internetului mobil la 100
    de locuitori era de 85% în condiţiile în care încă din 2016, 90% dintre gospodăriile din Uniunea Europeană au
    avut acces la reţeaua de internet de acasă.