Tag: consumerism

  • Dreptul la reparare: CE introduce noi drepturi ale consumatorilor la reparații ușoare și atractive

    Dreptul la reparare: CE introduce noi drepturi ale consumatorilor la reparații ușoare și atractive

    Consumerismul i-a determinat pe oameni, în ultimele decenii, să-şi cumpere un lucru nou, mai degrabă, decât să-l repare pe cel vechi. Aşa am ajuns ca, în fiecare an, în Uniunea Europeană să producem 35 de milioane de tone de deșeuri, să consumăm 30 de milioane de tone de resurse și să generăm peste 260 de milioane de tone de emisii de gaze cu efect de seră.

    Încălzirea globală a adus o nouă logică în felul în care producem şi consumăm. Pe lângă reciclare, începem să conştientizăm faptul că, printr-o folosire mai îndelungată a bunurilor, facem economie şi de bani, dar şi de resurse, ocrotind astfel mediul înconjurător.

    Iată de ce Comisia Europeană a mai făcut un pas către economia verde şi a adoptat o nouă propunere care promovează repararea bunurilor defecte, în locul cumpărării altora. Astfel, oamenii vor face economii şi vor produce mai puţine deşeuri, sprijinind astfel Pactul Verde European – calea noastră spre o economie cu zero emisii poluante.

    Propunerea Comisiei va permite consumatorilor să repare mai ușor și mai ieftin produsele, în loc să cumpere unele noi. În plus, o cerere mai mare în acest sens va da un impuls sectorului reparațiilor, stimulându-i în același timp pe producători și vânzători să dezvolte modele de afaceri mai sustenabile.

    Propunerea introduce un nou drept la reparare pentru consumatori. Înainte de expirarea garanției legale, vânzătorii vor fi obligați să ofere reparații, cu excepția cazului în care acestea sunt mai costisitoare decât înlocuirea produsului. Iar după expirarea garanției, cumpărătorii vor avea la dispoziție un nou set de oportunităţi.

    Astfel, consumatorii vor avea dreptul să ceară producătorilor repararea produselor care pot fi recondiţionate din punct de vedere tehnic, cum ar fi o mașină de spălat rufe sau un televizor.

    Producătorii vor fi obligaţi la rândul lor să informeze cu privire la produsele pe care au obligaţia să le repare ei înșiși.
    Va exista o platformă online pentru găsirea reparatorilor, în funcţie de zonă şi standardele de calitate.

    Va fi introdus şi un formular european de informații pe care consumatorii îl vor putea solicita oricărui reparator. Acest formular va oferi transparență în ceea ce privește condițiile și prețul reparațiilor și va facilita compararea ofertelor de reparații.

    Va fi elaborat şi un standard european de calitate pentru serviciile de reparații, pentru a-i ajuta pe consumatori să îi identifice pe reparatorii care se angajează să asigure o calitate mai bună.

    Propunerea Comisiei trebuie să fie adoptată de Parlamentul European și de Consiliu.


  • România la ea acasă: EcoCapra

    România la ea acasă: EcoCapra

    În România sărbătorile de iarnă sunt marcate de tradiţii populare precum colindatul cu Ursul sau Capra, aceasta din urmă fiind numită cerb în Hunedoara, ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud sau, în Muntenia şi Oltenia, brezaia, din cauza înfăţişării pestriţe a măştii.



    Astăzi însă vorbim despre o altfel de capră ce a fost scoasă la colindat: eco-capra, un proiect-manifest de activare participativă prin artă, EcoCapra este o capră reciclată, adaptând uratul cu “capra tradiţional la realitatea prezentă, şi anume, nevoia de reciclare responsabilă a plasticului. Am vorbit despre acest proiect cu Alina Tofan, actriţă şi eco-performer: De anul trecut am încercat acest proiect numit eco-capra, este o reacţie şi un manifest împotriva consumerismului exacerbat şi a risipei produse în timpul sărbătorilor. Este făcută din material plastic şi nu numai, anul trecut a fost făcută din resturile pe care noi le aveam de ambalaje consumate…, iar anul acesta am ales să o facem din ambalaj pentru cadourile de sărbători. Cumva este un happening în sine, mergem la colindat la partenerii din proiect, am adaptat textul tradiţional al colindatului cu Capra şi l-am dus într-o zonă mult mai ecologică, ca un fel de manifest împotriva lucrurilor acestora.



    “Asta-i capră reciclată, cu pet-uri înveşmântată…a fost una dintre strpgăturile ce au însoţit colindatul. Alina Tofan ne-a spus mai multe: Anul trecut am făcut şi un video-performance, l-am filmat la Marea Neagră şi a fost foarte interesant că prima zi din an eram la mare, erau foarte mulţi oameni pe faleză în Mamaia şi Constanţa şi ne-au văzut, aşa Capra în sine a devenit un manifest. Mai ales copiii au rezonat foarte mult cu ideea aceasta şi au înţeles. Spuneau: a, uite, e făcută din plastic! Cu alte cuvinte, consumăm cam mult! Iar anul acesta am mers în piaţa Obor (o piaţă mare din capitală) şi ne-am fotografiat în locuri pe care le-am considerat emblematice pentru ce înseamnă risipa şi poluarea de sărbători, adică în locurile unde se vând brazii de Crăciun, care sunt ambalaţi în plastic, ne-am mai pozat în locuri unde se vând foarte multe obiecte din plastic, pe lângă cumpărătorii care mergeau spre Mall sau în piaţă, lângă cei care aveau sacoşele pline. Şi cumva vrem să surprindem exact esenţa aceasta că noi trecem pe lângă toată risipa pe care o lăsăm în urmă fiecare dintre noi, în goana noastră după cumpărături şi nici măcar nu ne dăm seama. Şi lucrul acesta va fi surprins prin fotografie.


    Ne-am întâlnit, desigur, şi cu colindătorii tradiţionali, adică cu ursul şi cu oameni îmbrăcaţi în port naţional, care urau sau colindau şi a fost foarte interesant că a fost un dialog cu mine şi colega mea care a fotografiat, Diana Păun, şi ei, care erau colindătorii folclorici. A fost un schimb aşa de uite asta e făcută din materiale de plastic, aşa e, că e cam multă risipă. Practic a fost un dialog între două tipuri de performance şi cred că a fost o întâlnire valoroasă.



    În colindatul clasic al caprei aceasta moare şi cere ceva ca să învie de la cei colindaţi. EcoCapra însă cere plasticul (peturile) goale ale oamenilor ca sa învie. Practic, in timpul colindului este şi colectat plasticul de la oamenii la care ajunge căpriţa, după cum ne-a povestit interlocutoarea noastră, care ne-a spus şi cum este primit proiectul: Este apreciat şi foarte încurajat. Adică li se pare o idee inedită. De obicei suntem oprite pe stradă şi suntem întrebate dacă nu avem capră din aceasta şi la vânzare, că e mai interesat de mers la colindat cu eco-capra. Mulţi, din păcate, o consideră doar un trend. Dar e bine că ajunge cumva în conştiinţa noastră colectivă lucrul acesta că poluăm, că consumăm foarte mult şi simplul fapt că vedem că e făcută din plastic, din materiale pe care le consumăm e un semnal de alarmă care ajunge să fie integrat în vieţile tuturor.



    Şi Alina Tofan a adăugat: E doar o parte dintr-un proiect mai mare pe care îl desfăşurăm eu şi Georgiana Vlahbei, colectivul nostru se numeşte Plastic art performance, funcţionăm sub Asociaţia Macaia şi, în general, ne ocupăm cu eco-performanceul, cu eco-artă, cu practici sustenabile în artă şi încercăm să ne aducem cumva contribuţia nu doar în a schimba mentalităţi, cât în a lucra puţin şi la nivelul spiritualităţii, operăm cu concepte precum eco-spiritualitatea, ecotrophy, concepte care ,din păcate, sunt mai mult în engleză, cumva acum încercăm să le traducem şi să le adaptăm spaţiului cultural românesc.



    Proiectul, cofinanţat de AFCN (Administraţia Fondului Cultural Naţional) propune un dialog public și chestionează practici, reprezentări și utilizări ale plasticului, atât individuale, cât și din sfera socială.


    Am selectat un fragment din urarea purtată pe străzile bucureştene de EcoCapră, pentru a nu vă lipsi de culoarea acestul manifest: “Asta-i capră-adevărată/Nu e biodegradată./Asta nu-i capră de munte,/Nu-i plac ierburile multe/Nu e capră de furaj/Mănâncă doar ambalaj./ (…)Hai căpriță să jucăm,/Alarmă lumii să dăm:/Cât plastic la tine-n casă,/Să ai bucate pe masă!