Comisia Europeană a stabilit noi niveluri maxime de cadmiu și plumb într-o gamă largă de
produse alimentare. Scopul acestei
decizii – rezultat al angajamentelor asumate în cadrul Planului european de
luptă împotriva cancerului – este de a reduce și mai mult prezența
contaminaților cancerigeni, pentru a face alimentele mai sănătoase. Cadmiul
este un metal greu toxic prezent în mediu, atât natural, cât și ca rezultat al
activităților agricole și industriale. Principala sursă de expunere la cadmiu a
nefumătorilor o reprezintă alimentele. Reducerea nivelurilor maxime de cadmiu
din fructe, legume, cereale și semințe oleaginoase va spori siguranța
alimentelor vândute și consumate în Uniune și va contribui la eliminarea de pe
piață a produselor alimentare cu cele mai mari concentrații. Plumbul este, de
asemenea, un contaminant prezent în mod natural în mediu, iar hrana este
principala sursă de expunere a omului la acesta. S-a decis reducerea
nivelurilor maxime de plumb din numeroase produse alimentare, inclusiv din alimentele
destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, dar și din ciupercile
sălbatice, mirodenii și sare. Măsurile se aplică de la finalul lunii august.
Despre toate acestea, despre siguranța produselor alimentare am discutat cu eurodeputatul
Tudor Ciuhodaru:
Aici vorbim doar de două situații punctuale. Dar eu vreau ca
viața fiecărui român să fie protejată și, mai ales, vreau să dispară cancerul
din farfurie. De cele mai multe ori tipurile de substanțe cancerigene, toxice,
sunt exact în alimentele pe care le consumăm și în diversele băuturi pe care le
consumăm.
Noi, în Comisia de Sănătate vrem să avem toată siguranța, garanția,
certitudinea că toate lucrurile care se găsesc în comerț sunt benefice pentru
sănătate. Și o să fac o mica paranteză – am propus la nivel european existența
unor centre de referință, unor centre de evaluare a calității produselor
alimentare și a apei, o rețea care să garanteze, practic, că nu am niciun fel
de substanțe toxice sau cu potențial cancerigen. Vorbim de o gamă foarte largă
de perturbatori neuroendocrini, dacă vreți să spunem pe românește, acele e-uri,
acele lucruri pe care le găsim în alimentele noastre de fiecare zi, și este
dificil pentru fiecare dintre noi atunci când te duci la magazin mai ales că
vorbim despre substanțe care nu au gust, nu au miros.
Este datoria statelor
europene să garanteze faptul că pe masa fiecărui român, în farfuria și în
paharul fiecărui român nu sunt produse care ar putea produce rău. Este foarte
dificil de foarte multe ori și tocmai pe această idee cred că această rețea de
centre de testare a calității și conținutului alimentelor, ca să nu mai vorbim
de dublul standard și de diferite categorii de produse, este extrem de
importantă. O să spuneți, știți, de foarte multe ori se eludează aceste
lucruri, vor fi presiuni din partea industriilor, din partea altor tipuri de
firme.
Propuneam un mecanism foarte simplu: pe lângă statul membru în care sunt evaluate aceste produse alimentare și
băuturi, alcoolice și non-alcoolice, să fie trimise aleatoriu, în alte două
state europene aceleași produse, să nu știe nimeni practic de unde vin, în așa
fel încât să avem garanția că toate rezultatele sunt cât se poate de bune și
viața fiecărui român, din punctul meu de vedere, să fie protejată.
Sunt multe
lucruri care au scăpat de sub control și vorbim inclusiv de importurile din
țările terțe, acolo vorbeam despre pesticide care de multe ori nu mai sunt
admise la nivel european, dar își găsesc portița de a intra în UE prin
alimentele și băuturile de import. Lucrurile acestea trebuie să fie foarte
clare și eu îmi doresc ca în România să avem de fiecare dată certitudinea,
posibilitatea de a evalua ca aceste produse introduse pe piață sunt absolut
conforme și cel puțin nu fac rău sănătății dacă nu sunt chiar ceea ce ne-am fi
dorit.
Au fost propuneri ale Comisiei care au fost respinse de Comisia de Sănătate
pentru că poate suntem noi uneori mai catolici decât papa, eu știu că un vechi
dicton medical – lucrez de peste 25 de ani în medicina de urgență – spune în
primul rând nu face rău, iar a
preveni e mai ușor decât să tratezi. Iar aceste inițiative de a varia
concentrațiile pe diverse categorii de produse, aceste stabiliri de
concentrații sau a respinge anumite substanțe care ridică semne de întrebare mi
se par cea mai bună soluție tocmai pentru a nu periclita pe termen scurt și
lung mai ales viața copiilor noștri. Vorbim despre tulburări de dezvoltare,
vorbim de tulburări neurologice, vorbim de o sumedenie de factori care pot
provoca pe termen lung cancere sau perturbări majore apropo de aparatul
reproducător, toate aceste lucruri trebuie să fie foarte clar standardizate și
evaluate.