Academia Română a
dedicat o conferinţă omagială personalităţii lui Dimitrie Gusti, la împlinirea
a 140 de ani de la naşterea acestuia. Întemeietor al Şcolii Sociologice de la
Bucuresti, Dimitrie Gusti a grupat în jurul său o serie de personalităţi precum Mircea Vulcănescu,
cel care a elaborat fundamentele teoretice ale sistemului sociologic, H. H.
Stahl, un alt sociolog remarcabil, dar şi nume ca Anton Golopenţia, Constantin
Brăiloiu, Mihai Pop sau Pompiliu Caraion. Dimitrie Gusti este o personalitate ştiinţifică
şi culturală complexă, creator al unui sistem sociologic original, recunoscut pe
plan internaţional, dar şi un excelent organizator şi conducător
de instituţii culturale.
Nicu Gavriluţă, profesor în cadrul Facultăţii de
Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din
Iaşi: Un alt tip de proiect al lui Dimitrie Gusti, cred eu, a fost dus la bun
sfârşit. Este vorba de proiectul cultural, pe care Dimitrie Gusti l-a realizat
prin maeştri, prin oameni de referinţă ai culturii române. Unul dintre ei este
Mircea Vulcănescu. Tema aceasta, a relaţiei dintre maestru şi discipol, dintre
Gusti şi Vulcănescu, a fost analizată exemplar, în opinia mea, de către
profesorul Zoltan Rostas şi, în mod special, de către Ionuţ Butoi, într-o carte
de referinţă.
O microistorie a
interbelicului românesc, lucrare de referinţă ce reflectă faţetele diverse ale
personalităţii celui considerat a fi creatorul sociologiei româneşti. Cu toate
acestea, mai puţin cunoscut este faptul că Dimitrie Gusti a făcut studii de
filosofie în Germania şi a obţinut, în 1904, un Doctorat în filosofie, după
care a făcut şi studii de Drept. S-a întors în ţară, iar din 1910 a devenit
angajat al Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, la Facultatea de
Litere şi Filosofie. Membru alAcademiei
Românedin1919, Gusti a fost ulterior preşedintele acestui înalt for
cultural între 1944şi1946,
Ministrul Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor, între1932şi1933, dar şi profesor la Universităţile dinIaşişiBucureşti. O personalitate mereu conectată la realităţile timpului
său.
Nicu Gavriluţă: Dimitrie Gusti a
preluat temele clasice ale momentului. Nu avea cum să nu fie sensibil, fiind
elev al lui Wilhelm Wundt (n.a. psiholog,
fiziolog şi filozof german), la celebra polemică dintre natură şi spirit.
Ştiinţe ale naturii versus ştiinţe ale spiritului. Wundt a dat un răspuns
cunoscut de noi toţi, care mizează pe psihicul individual sau social, iar
Dimitrie Gusti a spus că societatea este realitatea sui generis care poate
explica şi media între cele două. Societatea, după cum a propus Gusti, trebuie
analizată complex şi subtil. Tocmai de aceea a adus în atenţie celebrele cadre
ale cercetării. Ştim cu toţii că o parte dintre aceste cadre sunt sociale prin
excelenţă, cadrul psihologic sau cel istoric. Dar alte două cadre, cum ar fi
cel cosmologic sau cosmic, respectiv cel de natură biologică, sunt cadre
extrasociale. Dacă sunt cadre extrasociale, prima invitaţie este aceea de a
merge pe teren şi de a vedea realitatea aşa cum este. Şi a mers în sate.
Dimitrie Gusti a
iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România,
între 1925 şi 1948. A obţinut legiferarea serviciului social în 1939,
prin care se instituţionaliza, în premieră mondială, cercetarea sociologică
îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială. Gusti rămâne celebru pentru campaniile de interviuri
realizate în zonele rurale, în care a documentat aspecte inedite din viaţa
oamenilor acelor vremuri:
Realitatea cercetată pozitiv, exact, precis, riguros reprezintă un stadiu obligatoriu
al cercetării sociologice, de o importanţă incontestabilă şi astăzi, în 2020.
În schimb, dacă vrem să înţelegem datele mai profunde ale socialului, ar trebui
să facem apel la dimensiunea invizibilă a realităţii sociale, la acele reziduuri
care se transmit intergeneraţional şi care continuă să ne marcheze esenţial
gândirea şi comportamentul. Or, Dimitrie Gusti a mizat pe actul social, fiind
de altfel şi elev al lui Durkheim (n.a.
filozof şi sociolog francez), înţeles nu
doar ca lucru, ci ca ansamblu de acte omeneşti semnificative, după cum scrie
Mircea Vulcănescu. Dacă avem de a face cu realităţile sociale ca un ansamblu de
acte omeneşti semnificative, atunci este vorba de interpretarea lor şi de
desluşirea unor sensuri. Sensul prim, original, se estompează în timp, apar
alte sensuri social create care au importanţa lor.
Zoltan Rostas, sociolog, cercetător în cadrul Cooperativei Gusti, îşi
propune, alături de echipa pe care o coordonează, să restituie cât mai fidel cu
putinţă personalitatea atât de complexă a lui Dimitrie Gusti.
Cazul Gusti rămâne deschis şi este nevoie de o altfel de abordare.
Considerăm că autentica cinstire a memoriei profesorului Gusti şi a şcolii sale
constă în cercetarea şi redescoperirea ei. Uşor de spus, dar greu de făcut. Şi
asta pentru că, deşi face parte din istoria recentă a României, deşi avem acces
la date şi opere, totuşi accesul nostru la Gusti riscă să rămână parţial,
subiectiv şi limitat. Nu-l putem descoperi pe Gusti decât dacă descoperim lumea
lui. Prin urmare, drumul nostru înseamnă reîntoarcerea la rădăcinile
fenomenului şi ale biografiei sale, ale contextelor concrete care ne dau şansa
să înţelegem actorii care au contribuit, conştient sau spontan, la naşterea şi
creşterea sociologiei gustiene.
Cooperativa Gusti este
o platformă de Internet care are ca scop principal punerea la dispoziţie, în
mediul virtual, a cercetărilor de istorie socială şi istorie orală despre
Şcoala Sociologică de la Bucureşti şi ştiinţele sociale din România. Iniţiatorul
acestui proiect este sociologul Zoltan Rostas.