Tag: Coreea

Era o soluţie de compromis paşnic într-un conflict neaşteptat de lung şi de periculos. Al doilea Război Mondial se încheiase deja de 5 ani, timp suficient ca să se contureze viitorul postbelic al omenirii. Se formaseră deja două tabere, una comunistă, în jurul Uniunii Sovietice, şi una capitalistă, în jurul Statelor Unite ale Americii. Jocul de putere între cele două forţe a generat multiple conflicte, extrem de sângeroase, deşi se considera că este vorba de un război rece”. Peninsula coreeană a devenit un astfel de punct sensibil, atât Moscova cât şi Washingtonul clamând atragerea Coreii de partea sa. A izbucnit războiul care a măturat pur şi simplu peninsula coreeană cu frontul său de lupte. Naţiunile Unite au mobilizat o coaliţie internaţională, bazată esenţial pe Statele Unite, care lupta împotriva căderii întregii ţări sub controlul regimului comunist din Nord.

După 3 ani de lupte s-a ajuns la un echilibru negociat, care stabilea o graniţă, cam pe la jumătatea peninsulei, şi oprea luptele. Coreea de Nord, cu o suprafaţă ceva mai mare dar cu o populaţie mult mai mică, trecea sub un regim comunist care a adus stalinismul în secolul XXl. Sudul, mai dezvoltat, a fost tot timpul capitalist, şi 65 de ani sub ameninţarea fraţilor din Nord. Nordul a devenit, între timp, o dictatură dinastică, închisă şi ameninţătoare. Transferul de conducere se află la a treia generaţie, puterea totală aflându-se, acum, în mâinile nepotului divinizatului fondator al regimului.

După preluarea preşedinţiei de către Donald Trump, dialogul dintre SUA şi Coreea de Nord, tradiţional tensionat şi ameninţător, a atins cote pitoreşti dar şi periculoase. Coreea de Nord testa arme nucleare şi ameninţa SUA şi omenirea cu dezlănţuirea unei incredibile forţe militare, pe care ar fi deţinut-o. În acest context au avut loc Jocurile Olimpice de Iarnă din Coreea de Sud unde au fost făcuţi paşi de nesperat în apropierea celor două state coreene. După 65 de ani, coreeni din Nord şi din Sud apăreau sub un steag unic şi într-o singură echipă. Regăsim emoţia acelor momente, nu prea îndepărtate, în ziua de vineri, 27 aprilie, când coreenii au discutat despre pace la cel mai înalt nivel. Tot ce s-a întâmplat, în această zi, la Panmunjon, este istorie.

Atenţia internaţională a fost aţintită pe petecul de pământ unde s-a semnat armistiţiul, în 1953, şi unde s-a clădit un adevărat templu al negocierilor. Sunt de-a dreptul incredibile imaginile cu liderii celor două Coreii, fraţii duşmani, care trec, ţinându-se de mână, de o parte şi de alta a graniţei, o linie pe pământ, o convenţie care a produs atâta suferinţă. Totul a fost bine pregătit şi totul are o semnificaţie. Inclusiv faptul că, pentru prima dată în ultimii 65 de ani, unul dintre cei trei lideri absoluţi pe care i-a avut Coreea de Nord în acest timp a păşit în Coreea de Sud, peste frontiera şi zona demilitarizată ce urmează paralela de 38 de grade.

Convorbirile dintre cei doi lideri coreeni, Kim Jong-un, din Nord, şi Moon Jae-in, din Sud, au dus optimismul şi mai departe. Ambele părţi au decis să renunţe la acte ostile”, să demilitarizeze zona dintre ele care este unul dintre colţurile lumii cele mai pline de arme. Şi să continue negocierile astfel ca tratatul de pace să fie semnat, în sfârşit, după 65 de ani de armistiţiu tensionat. Durerosul subiect al familiilor separate de atâta timp a revenit în discuţie, cu toţii dorind reunificarea lor. Şi mai mult, cele două părţi coreene vor să denuclearizeze peninsula unde acest popor trăieşte de milenii. E frumos ca o poveste fericită, ce s-a întâmplat în această zi în Coreea.

Dar basmul continuă pentru că este aproape sigur că preşedintele Trump şi liderul nord-coreean Kim Jong-un, care îşi scriau public atât de spumos, urmează să se întâlnească şi să discute, din fericire, într-un climat care a cunoscut deja deschideri istorice.