Tag: Corina Chiriac

  • Le musée d’histoire de la vie quotidienne

    Le musée d’histoire de la vie quotidienne

    Tunnel du temps, refuge ou lieu de pèlerinage, les visiteurs lui franchissent le seuil pour combler leur curiosité, pour se plonger dans la vie d’antan ou pour trouver des réponses. En effet, les musées constituent souvent des conserves de la mémoire, des écrins du quotidien de ceux qui nous ont précédé, où l’on retrouve des collections d’objets personnels, appartenant à une réalité aujourd’hui disparue, mais tellement significative pour la mémoire d’une communauté, voire d’une nation. Fondé en 1970, le Musée national d’histoire de la Roumanie, abrité dans l’un des bâtiments les plus représentatifs de la capitale, l’ancien Palais des Postes, est l’héritier d’une longue tradition muséale historique et archéologique, débutée en Roumanie dans la seconde moitié du XIXe siècle.

    Si la prestigieuse institution recèle et met en valeur quelques-uns des plus importants trésors historiques de Roumanie, il commence aussi à accueillir des collections privées, qui viennent compléter le patrimoine muséal national. C’est ainsi que, récemment, Corina Chiriac, une des artistes pop les mieux connues de Roumanie, fit don au Musée national de certains objets appartenant à sa collection personnelle. Née en 1949 dans une famille de musiciens, avec un père compositeur et professeur à l’Académie de musique de Bucarest, avec une mère pianiste et enseignante dans la même académie, l’artiste était présente à la cérémonie de signature de l’acte de donation. C’était l’occasion pour qu’Ernest Oberlander-Târnoveanu, le directeur du Musée national d’histoire, nous parle de son attachement aux collections privées et de l’importance de ces objets du quotidien d’un autre temps. « L’histoire, au fond, c’est le récit de notre vie. Avec le passage du temps, notre quotidien, notre vie de tous les jours, aussi banale qu’elle puisse nous sembler aujourd’hui, se mue en histoire. Je sais que la plupart d’entre nous ignorent cette réalité, mais je suis persuadé que Mme Corina Chiriac a, elle, cette conscience historique. Je me range parmi ses fans d’ailleurs. Ses chansons, celles qui ont bercé ma jeunesse, celles qui se sont hissées dans les hitparades des années 70, 80 ou 90, sont plus que des chansons, elles sont un morceau de notre histoire récente. Et ces chansons mêmes laissent entrevoir le personnage si peu conventionnel qu’a toujours été Corina Chiriac. »

    La donation faite par Corina Chiriac bénéficie sans doute de la notoriété dont dispose l’artiste roumaine, une voie que le directeur du Musée national, Ernest Oberlander-Târnoveanu, souhaite voir emprunter par d’autres détenteurs de patrimoine récent.« Madame Corina Chiriac fait partie de cette génération qui avait réussi à réaliser beaucoup de choses dans des temps souvent difficiles. Au-delà de son talent, au-delà de son travail acharné, Corina Chiriac a une autre qualité bien à elle : elle est une citoyenne responsable et assumée, une personne qui connaît le devoir de mémoire qu’elle a envers ses aïeux, envers sa famille, envers sa carrière aussi. Car, voyez-vous, il n’existe pas de meilleur endroit qui puisse accueillir une telle collection personnelle, les documents et les artefacts qu’elle recèle. Dorénavant, notre musée sera leur maison, et je ne puis que souhaiter que le geste consenti par Corina Chiriac soit suivi par d’autres personnalités. Madame Chiriac est une personne libre et entière, une grande artiste, certes, mais aussi une personnalité responsable, dotée d’un sens aigu de l’histoire et du devoir de mémoire. »

    Corina Chiriac a témoigné de ses liens d’attachement avec les musées et leurs collections, un attachement qui trouve sa source dans ses souvenirs d’enfance. C’est bien là que réside la raison qui l’avait déterminée à procéder au don de sa collection personnelle au Musée d’histoire nationale de Roumanie. « J’attendais ce moment depuis un an. Ces objets, ces souvenirs, c’est ce que j’ai de plus cher. Et je me suis rappelé mes visites aux musées et aux collections, des visites anciennes, lorsque j’accompagnais mes parents, et je me suis dit qu’il n’y avait qu’une chose à faire de ces objets très chers, que leur place n’est pas dans une boîte en carton dans ma maison, mais plutôt ici, dans ce musée. C’est moi qui ai frappé à la porte du musée pour leur demander s’ils ne voulaient pas d’un acte de donation datant de 1915, frappé d’un timbre à l’effigie du roi Ferdinand. Ou du diplôme de baccalauréat de ma grand-mère arménienne, délivré en 1901 par le lycée de la ville d’Adapazari, sise en Turquie. Et puis, petit à petit, je suis parvenu à susciter l’intérêt du musée, et une équipe est venue chez moi cet été, en pleine période de canicule, et ils ont choisi les pièces qui les intéressaient. Je suis comblée de pouvoir offrir aux autres la possibilité de voir à quoi ressemblaient ces objets d’un autre temps, les documents de mes aïeux. »

    Le Musée national d’histoire de Roumanie commence donc à prendre le tournant, pour devenir aussi l’endroit d’élection des collections de la vie quotidienne de l’histoire contemporaine, dépassant ainsi le classicisme quelque peu poussiéreux des seules collections de l’histoire ancienne. Ce qui est sûr c’est que par son geste, la chanteuse pop Corina Chiriac vient juste d’ouvrir une nouvelle page de l’histoire de ce prestigieux musée d’histoire nationale. (Trad Ionut Jugureanu)

  • Muzeulu di Istorie cotidiană

    Muzeulu di Istorie cotidiană

    Muzeele suntu locuri culturale publiţi ică private iu oamiňilli mutrescu cu miraki lucãrli și canda suntu cu bănaticlu tu kirolu di ma ninti. Muzeul easti, vără turlie, ună amaxi a kirolui, un refugiu ditu lumea di cathi dzuuă, ditu rutină și ditu borgili ţi li ari cathi insu. Easti și un loc cari ş’aduţi cu locurli di hăgilăki iu oamiňilli caftă apandisi la trutribărli ma multu ică ma puțănu năi pi cari ș-li bagă.



    Himu nviţaţ ca tu unu muzeu s-videmu masti cu anami, mări comandanță di askeri, mări lideri politiţ, personalităț culturali, momente di giunaticu, excepționale. Ama muzeele suntu și depozitarili a banăllei cotidiene, a aţiloru lucre ţi canda nu au simasie di cari oamiňilli suntu nolgica di eali. Iara aestu univers a lucărlui di arada nu easti ma puțănu importantu andicra di lucărli ţi nu au preaclle ică suntu speţiale. Obiectili di arada agiungu s’hibă speţiali di itia că treaţirea a kirolui li faţi aesstă turlie ta s-hibă. Muzeele suntu specializate ama tamam muzeele mări, yilipsitoari ti memoria a unei comunităț, a unei națiuni, pot s’apânghisescă colecții di obiecti personale, familiali. Și Muzeulu Național di Istorie ali Românie faţi aestu lucru.



    Thimilliusitu tru 1970, Muzeulu Național di Istorie ali Românie easti continuatorlu a unei tradiții muzeale românești di istorie și arheologhie cari alănceaşti tru a daua giumitati a secolului al 19-lea. La Muzeulu Național di Istorie ali Românie fură adusi nai cama cu anami tezaure, prota ş-prota ateali di metali scumpi, tru un loc public iu securitatea şi vizibilitatea putea s’hibă asiguripsiti. Scamnulu a muzeului, tru una ditu nai ma reprezentative casi ditu misuhorea a Bucureștiului, dimecu Pălatea a Poștilor, avantajeadză instituția ti angăldzari oclliulu a vizitatorlor.



    Ghini ma politica a Muzeului Național di Istorie ari tu scupo şi adăvgarea di colecții particulare la patrimoniul ţi easti aclo adunatu. Tora ma ninti, Corina Chiriac, una ditu nai ma vruti artiste di muzică pop ditu România, feaţi dhoară ti Muzeulu Național di Istorie obiecte ditu colecția personală. Corina Chiriac, amintată tru 1949, easti hillea a niscăntoru muzicieni, afendi a llei hiinda compozitor și profesor la Universitatea Națională di Muzică ditu București iara mama a llei pianistă și profesoară la idyea instituție. La simnarea-a actului di donație, Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorlu a Muzeului, cundille că istoria easti isa isa adrată și di oamiňilli di arada și di obiectele a lor ama și di personalităț.


    “Istoria, până tu soni, easti bana a noastră, a tutulor. Bana noastră, di cathi dzuuă, neadzi şi s-alăxeaşti tru istorie. Sigura că nu tută lumea easti conștientă di aest lucru, ama escu căndăsitu că pritu atea ţi faţi, doamna Corina Chiriac ari aestu sentiment, că țăne di istorie. Și pot s’aprokiu tu ma multi ipostaze: aţea di ascultător a cântiţloru ţi li interpretă kiro di ma multi dekenii. Tru peisajlu a muzicăllei lișoară românească ditu aňilli 70-80-90, doamna Corina Chiriac s’aleadzi multu lişoru ca un personaju niconvențional.”



    Donația faptă di Corina Chiriac ari nica ună simasie dimecu anamea a artistăllei-donatoare, cari poate s’hibă un exemplu și tră alți diținători di patrimoniu. Ernest Oberlander-Târnoveanu:


    “Doamna Corina Chiriac faţi parti ditu unu bărnu cari adră multe tru kiro greu și ndilicatu. Și anaparti, di harea, dilucurlu ţi ălu feaţi, doamna Corina Chiriac ari nica ună vidzută multu importantă pi cari lipseaşti s-u aprukemu cu vreari tuţ: easti și un cetățean conștientu. Atea ţi s’faţi ază easti spunearea a borgillei a llei andicra di familia a llei, andicra di atelli di ma nănti di năsă, ama și amdicra di lucărlu a llei işiş. Și lugursescu că nu easti un loc ma bun iu s’hibă prezentate, păstrate, băgati tu valoare aesti documente pi cari li doneadză ti Muzeulu Național dicât aestă instituție. Aoa easti casa a lor și va mi hărsescu cara multu ma mulță concetățeni va s-calcă pi torlu a llei, a doamnăllei Corina Chiriac. Aoa avem spunearea că avem dininti un mare artistu, un om eleferu, un om responsabil andicra di clirunumia ţi u avu și luursi că tru ună instituție cum, easti Muzeul Național easti loclu nai cama bun tră s’hibă ţănuti și prezentate.”



    Corina Chiriac mărturisi că aduţerli aminti ditu ficiurami ligate di muzee și vrearea tra s-da şi la altălli ditu tezaurlu personal u feaţiră s’aleagă donația:


    “Un an ntreg mi ndrepşu, s’mi minduescu ţi adaru cu aesti lucri cari suntu multu importanti tră mine. Și dukiiu, după ună bană urdinănda cu părințăllii a mei ică singură pritu muzeele a lumillei, că loclu a lor nu easti acasă, tru ună mapă, că easti iuva tru un muzeu. Mini bătui la ușa a muzeului și ntribaiu desi lipsea unu actu di donație datânda ditu 1915 cu timbru sec și cu portretlu a văsillelui FerdinandSpuşu că aveam nica și ună diplomă di bacalaureat a maiillei a mea armencă ditu 1901 ditu Adapazari ditu Turchie. Și preayalea-ayalea, tu căňina di astă-veară, echipa a muzeului vini la mine acasă și ahurhimu s’alidzemu. Escu multu hărsită că maxusu actili a părințăloru a mei, a păpăňiloru nica și a meale di-aoa ş-ninti pot s’hibă mutriti și di alţălli fără s’hibă ananghi să-lu călisescu acasă.”


    Muzeul Național di Istorie a României easti și un muzeu di istorie cotidiană nu mas di anvergură națională. Iara Corina Chiriac avu contribut și ea la patrimoniul aistui.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala





  • Muzeul de Istorie cotidiană

    Muzeul de Istorie cotidiană

    Muzeele sunt spații culturale publice sau private unde
    oamenii admiră obiecte și retrăiesc timpuri apuse. Muzeul este, într-un fel, o
    mașină a timpului, un refugiu din lumea zilnică, din rutină și din obligațiile
    pe care fiecare le are. Este și un loc care seamană cu locurile de pelerinaj
    unde oamenii caută răspunsuri la întrebările mai mult sau mai puțin noi pe care
    și le pun.


    Suntem
    obișnuiți ca într-un muzeu să vedem figuri impunătoare, mari comandanți de
    armate, mari lideri politici, personalități culturale, momente eroice,
    excepționale. Dar muzeele sunt și depozitarele vieții cotidiene, a celor
    aparent mai neînsemnate obiecte de care oamenii se înconjoară. Iar acest
    univers al obișnuitului nu este mai puțin important decât cel al obiectelor
    unice ori speciale. Obiectele obișnuite devin speciale deoarece simpla trecerea
    timpului le face așa. Muzeele sunt specializate dar chiar muzeele mari,
    relevante pentru memoria unei comunități, a unei națiuni, pot depozita colecții
    de obiecte personale, familiale. Și Muzeul Național de Istorie a României face
    acest lucru.


    Înființat în
    1970, Muzeul Național de Istorie a României este continuatorul unei tradiții
    muzeale românești de istorie și arheologie care apare în a doua jumătate a
    secolului al 19-lea. La
    Muzeul Național de Istorie a României au fost aduse cele mai faimoase tezaure,
    în primul rând cele din metal preţios, într-un loc public unde securitatea şi
    vizibilitatea puteau fi asigurate. Sediul muzeului, într-una dintre cele mai
    reprezentative clădiri din centrul Bucureștiului, și anume Palatul Poștelor,
    avantajează instituția în atragerea vizitatorilor.


    Însă
    politica Muzeului Național de Istorie se îndreaptă și către adăugarea de colecții
    particulare la patrimoniul deja existent. Recent, Corina Chiriac, una dintre
    cele mai admirate artiste de muzică pop din România, a donat Muzeului Național
    de Istorie obiecte din colecția personală. Corina Chiriac, născută în 1949,
    este fiica unor muzicieni, tatăl său fiind compozitor și profesor la
    Universitatea Națională de Muzică din București iar mama sa pianistă și
    profesoară la aceeași instituție. La semnarea actului de donație, Ernest
    Oberlander-Târnoveanu, directorul Muzeului, a ținut să spună că istoria este în
    egală măsură făcută și de oamenii obișnuiți și de obiectele lor ca și de
    personalități.

    Istoria, până la urmă, este viața noastră, a tuturor.
    Viața noastră, zi de zi, merge și se transformă în istorie. Sigur că nu toată
    lumea este conștientă de acest lucru, dar sunt convins că prin ceea ce face,
    doamna Corina Chiriac are acest sentiment, că aparține istoriei. Și pot să
    certific, în mai multe ipostaze: aceea de ascultător al cântecelor pe care le-a
    interpretat vreme de mai multe decenii. În peisajul muzicii ușoare românești
    din anii 70-80-90, doamna Corina Chiriac se desprinde foarte ușor ca un
    personaj neconvențional.


    Donația
    făcută de Corina Chiriac mai are o importanță, și anume notorietatea
    artistei-donatoare, care poate fi un exemplu și pentru alți deținători de
    patrimoniu. Ernest Oberlander-Târnoveanu:

    Doamna Corina Chiriac face parte dintr-o generație care a făcut multe în
    vremuri foarte grele și complicate. Și dincolo de talentul, de harul, de munca
    pe care a depus-o, doamna Corina Chiriac mai are încă o trăsătură foarte
    importantă pe care ar trebui s-o apreciem cu toții: este și un cetățean
    conștient. Ceea ce se întâmplă astăzi este dovada responsabilității domniei
    sale față de familia ei, față de cei care au precedat-o, dar și față de propria-i
    muncă. Și consider că nu este un loc mai bun unde să prezentate, păstrate, puse
    în valoare aceste documente pe care le donează Muzeului Național decât această
    instituție. Aici este casa lor și aș fi mai bucuros dacă mult mai mulți
    concetățeni ar urma exemplul doamnei Corina Chiriac. Aici avem dovada că avem
    de-a face cu un mare artist, un om liber, un om responsabil față de moștenirea
    pe care a primit-o și a considerat că într-o instituție cum, este Muzeul
    Național este locul cel mai bun pentru a fi păstrate și prezentate.


    Corina
    Chiriac a mărturisit că amintirile copilăriei legate de muzee și dorința de a
    împărtăși și altora din tezaurul personal au făcut-o să aleagă donația:

    Un an întreg m-am pregătit, să
    mă gândesc la ce fac cu aceste bunuri care sunt extrem de importante pentru
    mine. Și mi-am dat seama, după o viață călătorind cu părinții mei sau singură
    prin muzeele lumii, că locul lor nu este acasă, într-o mapă, ci este undeva
    într-un muzeu. Eu am bătut la ușa muzeului și am întrebat dacă nu cumva voiau
    un act de donație datând din 1915 cu timbru sec și cu portretul regelui
    Ferdinand? Am spus că mai aveam și o diplomă de bacalaureat a bunicii mele
    armence din 1901 din Adapazari din Turcia. Și încet-încet, pe căldurile de
    astă-vară, echipa muzeului a venit la mine acasă și am început să le alegem.
    Sunt deosebit de bucuroasă că în special actele părinților mei, ale bunicilor
    și chiar ale mele de-acum înainte pot fi văzute și de altcineva fără să fie
    nevoie să-l invit acasă.


    Muzeul
    Național de Istorie a României este și un muzeu de istorie cotidiană nu numai
    de anvergură națională. Iar Corina Chiriac a contribuit și ea la patrimoniul
    acestuia.


  • Stare de fapt 21.09.2021

    Stare de fapt 21.09.2021

    Joi, 16 septembrie 2021, a avut loc ceremonia semnării actului de donație, prin care un număr semnificativ de piese de patrimoniu privind patru generații din familia Nestorescu — Calaigian – Chiriac din colecția personală a marii artiste Corina Chiriac, au intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. Marți, 21 septembrie, începând cu ora 20.00 (după știri), Corina Chiriac și Marian Stere vor avea un dialog despre istorie, generații, artă și cultură, adevărate “stări de fapt” ale actualității românești.



    Ministerul Sănătăţii informează marţi că, în prezent, la nivel naţional, există 1.131 de paturi ATI destinate pacienţilor cu COVID-19. Potrivit ministerului, 990 de paturi ATI sunt ocupate la nivelul întregii ţări. În Bucureşti sunt avizate de Direcţia de Sănătate Publică 239 de paturi de ATI pentru pacienţii COVID-19.



  • Pauza Mare 17.09.2021

    Pauza Mare 17.09.2021

    La începutul emisiunii vă invităm să ascultaţi un interviu realizat de Eugen Cojocariu cu criticul de artă Luiza Barcan, referitor la ediţia a treia, 2021, a Tabarei Internaţionale de sculptură în piatră de la Măciuca (judeţul Vâlcea), aflată în derulare până pe 25 septembrie.



    Tot astăzi vorbim şi despre valorile filmului românesc, ce vor fi prezentate luni, 20 septembrie, în Gala Premiilor UCIN, sub titlul: “50 de ani de UCIN, la 100 de ani de Operă Naţională Bucureşti” (detaliile fiindu-ne oferite de managerul de proiect Izabel Rudolf), şi despre un eveniment aparte de la MNIR, donaţia unor piese de patrimoniu, făcută de marea noastră artistă Corina Chiriac.



    Nu lipseşte din sumarul acestei ediţii nici Festivalul Internaţional “George Enescu”, în cadrul căruia se desfăşoara şi turneul “Impressions de voyage en jazz”, al pianistei Ramona Horvath, muziciană română stabilită la Paris.




  • Muncind în Europa

    Muncind în Europa

    În urma solicitărilor repetate ale reprezentanților mediului de afaceri, Guvernul a aprobat suplimentarea
    contingentului pe tipuri de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă din România, cu alţi 10.000.