Untura este
obţinută, de obicei, după sacrificarea tradiţională a porcului, în perioada
Crăciunului, dar poate fi procurată şi din magazine, unde este vândută la borcane
sau la caserolă. Mai rar, se utilizează untură de raţă sau de gâscă, însă din
gospodăriile tradiţionale nu lipseşte untura de porc. Unde este folosită pentru
prăjit în loc de ulei, pentru conservarea preparatelor din carne de porc şi
chiar pentru aluaturi.
Untura se obţine topind slănina de
pe spatele porcului. Tăiată în bucăţi mici, slănina este pusă la topit, la foc
mic, într-un ceaun sau un vas mare de fontă, cunoscut şi sub numele de tuci. Pe
măsură ce se topesc, în vas pot fi adăugate alte cuburi de slănină. La topit
pot fi puse şi bucăţi de grăsime de pe burta porcului, caz în care se obţin
acele jumări care conţin şi straturi de carne. Se amestecă periodic în vasul de
tuci şi, după ce bucăţile de slănină au devenit transparente, întregul conţinut
este turnat printr-o sită în recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura
se scurge încet, iar în sită vor rămâne jumările. În gospodăriile tradiţionale,
jumările sunt păstrate, în mod obişnuit, în borcane, deasupra lor turnându-se
un strat de untură, cu rol de protecţie. Borcanele trebuie depozitate în
încăperi răcoroase. Aceste jumări pot fi consumate în timp împreună cu
mămăligă, cu ouă ochiuri şi cu brânză.
Untura poate fi întinsă pe pâine prăjită, putând fi servită ca
aperitiv. Se pun la prăjit felii de pâine și, când acestea sunt calde, trebuie
frecate cu un cățel de usturoi, după care se întinde untura de porc astfel
încât aceasta să se topească și să fie absorbită de pâine. Se obține astfel un
aperitiv care poate fi servit împreună cu țuică, palincă, vin sau bere.
Untura de porc este folosită pentru
obţinerea aluaturilor fragede sau a foetajelor. Cornuleţele fragede, umplute cu
nucă şi gem reprezintă una dintre aminitirile dulci ale copilăriei. Se prepară
rapid şi se mănâncă şi mai rapid. După
ce a fost lăsată la temperatura camerei, amestecăm untura, circa un sfert de
kg, cu două ouă, cu puţină smântână, astfel încât amestecul să nu mai fie
vâscos şi cu două … trei linguri de zahăr până ce se omogenizează. Adăugăm un
plic cu praf de copt şi circa jumătate de kg de făină şi amestecăm până obţinem
un aluat tare, care nu se lipeşte. Îl lăsăm puţin să se odihnească şi pregătim
umplutura, miez de nucă măcinat amestecat cu gem de prune.
Aluatul este întins
apoi cu sucitorul şi tăiat în pătrăţele cu latura de câţiva centimetri. Pe
fiecare pătrat de aluat punem umplutură, apoi rulăm dintr-un colţ, pe
diagonală şi obţinem cornuleţele pe care le aşezăm într-o tavă de cuptor.
Lăsăm cornuleţele la copt, la foc mediu, în cuptorul deja încălzit, timp de
circa 20 de minute. După ce le scoatem din cuptor, lăsăm cornuleţele să se
răcească, după care le tăvălim prin zahăr pudră. În cazul în care nu sunt
consumate, cornuleţele pot fi păstrate într-o cutie acoperită, ca să nu se usuce.
