Radio România Internațional

Tag: Cosmin Bumbut

Jurnal românesc – 15.07.2020

Guvernul din Austria a decis suspendarea curselor aeriene regulate directe din mai multe state, între care şi România, a anunţat Ministerul Afacerilor Externe. Măsura intră în vigoare din 16 iulie şi este valabilă până la 31 iulie. MAE arată că, în prezent, autorităţile austriece condiţionează accesul rutier al persoanelor care vin din România de prezentarea, pe de o parte, a rezultatului negativ al unui test pentru SARS-COV-2 efectuat cu patru zile înainte de intrarea pe teritoriul naţional şi, pe de altă parte, a unei dovezi de cazare în Austria. În absenţa certificatului constatator, tradus în limba germană sau engleză, românii sunt obligaţi să intre în autoizolare pentru o perioadă de 14 zile. În situaţia în care oamenii nu pot prezenta testul negativ şi nici dovada cazării, le va fi interzisă intrarea pe teritoriul austriac. Bucureştiul reaminteşte că cetăţenii români pot solicita asistenţă consulară la numerele de telefon ale Ambasadei României la Viena 0043 1503 24 65 şi 0043 1505 23 81 sau la numărul de urgenţă al misiunii diplomatice 0043 6991 172 60 27. MAE recomandă, totodată, consultarea paginilor de internet mae.ro şi viena.mae.ro.

28 de români care lucrează la o fermă din Marea Britanie au fost confirmaţi ca infectaţi cu noul coronavirus, transmite Ministerul de Externe. MAE precizează că Ambasada României la Londra s-a autosesizat ca urmare a informaţiilor apărute în presa locală cu privire la testarea pozitivă a 73 de lucrători care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei ferme din Herefordshire şi a întreprins, în regim de urgenţă, demersuri pe lângă autorităţile locale şi pe lângă angajator pentru a obţine mai multe informaţii. Potrivit acestora, conaţionalii sunt asimptomatici, starea lor de sănătate este bună şi sunt monitorizaţi zilnic de către Serviciul de Sănătate Publică. Românii au fost plasaţi în izolare, le sunt asigurate alimente şi alte bunuri necesare, iar în această perioadă au fost scutiţi de la plata chiriei. Partea britanică a precizat că, la acest moment, activitatea fermei unde lucrează 100 de persone a fost sistată. Ministerul de Externe reaminteşte că cetăţenii români pot solicita asistenţă consulară la numerele de telefon ale Ambasadei României la Londra +44 20 7602 73 28, +44 20 7602 98 33, +44 20 7603 66 94, +44 20 7602 51 93, +44 20 7603 05 72 şi +44 20 7602 20 65. De asemenea, românii care se confruntă cu o situaţie de urgenţă au la dispoziţie linia telefonică specială a misiunii diplomatice +44 7738 716 335.

Autorităţile de la Atena au instituit, din 15 iulie, obligativitatea prezentării la punctul de trecere a frontierei Kulata-Promachonas a unui test COVID-19 negativ efectuat cu maximum 72 de ore înainte. Ministerul de Externe de la Bucureşti subliniază că testele trebuie efectuate în laboratoare acreditate, iar certificatele trebuie să fie emise în limba engleză şi să conţină numele şi prenumele persoanei testate, precum şi seria şi numărul cărţii de identitate sau ale paşaportului. MAE precizează că reprezentanţi ai Consulatului General al României la Salonic şi ai Ambasadei României la Sofia vor continua să fie prezenţi în vama de la graniţa bulgaro-elenă. Ministerul reaminteşte că românii pot solicita asistenţă consulară la numerele de telefon ale Ambasadei României la Atena +302 106 77 40 35 şi Consulatului General al României de la Salonic +302 310 34 00 88. Pentru situaţii de urgenţă există linia telefonică specială a misiunii diplomatice +306 978 99 62 22 şi a Consulatului +306 946 04 90 76. MAE recomandă, totodată, consultarea paginilor de internet mae.ro, atena.mae.ro şi salonic.mae.ro.

ICR Lisabona prezintă pe paginile sale de Facebook și Instagram o serie de fotografii realizate de Cosmin Bumbuț reunite sub titlul Peisaje portugheze de pandemie. Instantaneele pot fi admirate în perioada 15 – 21 iulie. Cosmin Bumbuț, împreună cu jurnalista Elena Stancu, au început în 2013 proiectul Teleleu, despre românii din diaspora. Cei doi au pornit la drum prin Europa cu o autorulotă, iar pandemia de COVID-19 i-a prins în Portugalia. În perioada în care graniţele au fost închise, Cosmin Bumbuț a realizat o serie de fotografii cu peisaje din mai multe zone pe care le-a vizitat. Cei doi români au câștigat trei premii Suprascrieri în 2013, 2016 și 2019. În 2018, Bumbuț a fost recompensat cu premiul Fotograful anului la secțiunea Fotografie Documentară pentru imaginile din tabăra MagiCAMP și cele de la Penitenciarul Bacău. Românul a publicat albumul Bumbata, despre viața deținuților din Penitenciarul Aiud, pentru care a fost distins cu două premii în 2013 și 2014. Este laureat al mai multor premii pentru fotografie, între care premiul I la secţiunea Arhitectură a concursului pentru fotografi profesionişti Sony World Photography Awards. Cartea sa Acasă, pe drum. 4 ani teleleu a fost distinsă cu Premiul pentru Memorialistică la Premiile Observator Cultural 2018. Site-ul său, teleleu.eu, conține zeci de articole şi filmele documentare Rezidentele şi Ultimul căldărar, cel din urmă distins cu o multitudine de premii interne şi internaţionale.

15 July 2020
At home on the road

“This is the most beautiful, the most impressing and the most spectacular book released in Romania this year. It is a journalism book, a collection of some of the best reports Elena and Cosmin have made these 4 years.

These are the realities of our times, but ones that many of us have had no opportunity to encounter.

“From their trailer, they managed to do things that I hope will get the attention of the people in power as well. Make them aware that unhappy people also exist.

“This book may make us sad, but I think it is our duty to read these reports, which are very carefully put together and very well chosen.

The authors of the book, the journalist Elena Stancu and photographer Cosmin Bumbut, gave up their jobs and their one-room flat in Bucharest, and have been living in a mobile home for 4 years. They did it in order to document Romania in texts and images, without the restrictions entailed by the policies and pace of work in an editorial office. The first project they worked on as free-lance journalists won a grant from Rosalynn Carter Centre and the Independent Journalism Centre, and it focused on Romanians use of physical punishment as a means to educate their children. A survey run by Save the Children organization confirms that 63% of the kids in Romania are subject to domestic violence. In their book, Elena Stancu and Cosmin Bumbut document 2 families living in penury in Mironeasa, a 5,000-people village in Iasi County in the north-east, where most families live on social assistance.

“This is part of the regular, daily life in a village, in Moldavia as well as in Oltenia, in Transylvania or other regions. Unfortunately, such cases are very common, and weve found similar instances in many other places. Many Romanians are poor, have little access to education, their children are unable to escape this vicious circle of poverty. When we documented the Cojocaru case, I took notes on a beer crate, because they didnt have a table in their house. One of the girls, the only one of the 8 children who was going to school and who liked school, was doing her homework on the bed. The book includes a photo of her trying to write like this. Well, these children will one day be parents, and the only legacy they will leave to their own children will be the poverty they inherited from their parents. These are not exceptional cases, we didnt set out to look for exceptions, we set out to look for Romania. And unfortunately, this is what Romania is. Even if this is hard to grasp from inside our confortable bubble in Bucharest, or Cluj, or Craiova.

“Three years ago, when we started to work on this topic, we went to poor regions, to penitentiaries, but we also documented domestic violence cases among intellectuals. Those materials have not been edited yet or posted on our website, teleleu.eu. But we found similarities. For instance in Baia Mare we talked to a convict coming from a family with many kids. He told us about the beatings his father used to give them, going to extreme levels, such as his father dangling him over the balcony rail and threatening to kill him. We heard the same story from the daughter of an architect in Bucharest.

Maria Ionita, one of the women whose story was presented by Elena and Cosmin on their website www.teleleu.eu, died this summer. She had been frequently beaten by her husband in front of their 9 children, taken by social workers to hospital several times, and she seemed doomed to die, in a country where “no one interferes with other peoples families, as Elena Stancu puts it.

“We wrote on Facebook that the other women in the village, also subjected to domestic violence, complain to social workers using the words, ‘Well end up like Maria Ionita. And recently we were contacted by someone from a shelter for domestic violence victims, who said they wanted to work with the social assistants there. OvidiuRo Association went to that community and implemented a kindergarten programme. A friend of ours, who had read the Mironeasa story, collected toys and school supplies and sent them to those children. But this is not a solution for social problems. What we need is a national programme, a well-designed strategy to tackle these systemic issues.

During the 4 years they have been living in a trailer, Elena Stancu and Cosmin Bumbut have talked to inmates, victims of extreme poverty and violence, people with disabilities and special needs, and marginalised Roma people. The famed writer Mircea Cartarescu once said “Elena and Cosmin are my heroes. They have set out to look for real life and real people, which can be found not in the standardised and tamed world in which we, culture consumers, live at present, but rather in extreme poverty, in dilapidated houses, in unbelievable violence, in God-forsaken communities, in prisons and ghettos. Cosmin Bumbut told us more about their experience.

“The country is as you can see it in our book. And yet we are optimistic. Because among the people we have met, photographed and interviewed, there are also good people. We started out with a lot of fears, but we were well received by everybody. Everybody criticises the Roma people and accuses them of doing nothing to improve their lives. The supreme argument of those who judge gipsies is, look, we did something with our lives, we went to college, we have good jobs, so they should be like that, too. But as weve seen during these 4 years, not everybody can do it. What Im trying to say is that there is optimism in what weve seen. But we have to face the facts: Romania is as we describe it in our book, not as we see it on Facebook or as we imagine it to be from our comfort zone. (Translated by A.M. Popescu)

3 January 2018
Acasă pe drum, patru ani teleleu

Este cea mai frumoasă, mai
impresionantă şi mai spectaculosă carte apărută în România anul acesta. Este o
carte de jurnalism, o carte cu cele mai bune reportaje pe care Elena şi Cosmin
le-au făcut în aceşti patru ani. Sunt realităţi ale vremurilor pe care
le trăim, dar pe care cei mai mulţi dintre noi nu au avut ocazia să le vadă.
Cu rulota lor şi cu căţeluşa după ei, au reuşit să
facă nişte lucruri care sper să le atragă atenţia şi celor de la putere. Să le
atragă atenţia că mai sunt şi oameni nefericiţi. Deşi riscă să întristeze, cred că este o datorie să citim aceste
reportaje foarte atente şi foarte bine selectate.

Un scurt material realizat cu ocazia
lansării volumului Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, apărut la Editura
Humanitas. Autorii acestui volum, jurnalista Elena Stancu şi fotograful Cosmin
Bumbuţ, au renunţat la garsoniera lor din Bucureşti, la joburile şi contractele care le
asigurau un venit sigur, iar de patru ani trăiesc într-o rulotă. Au făcut-o
pentru a prezenta România în imagini şi cuvinte, pentru a documenta subiectele
despre care scriu fără a fi restricţionaţi de ritmul sau politica unei
redacţii. Primul proiect la care au lucrat ca jurnalişti sută la sută
independenţi – câştigător al unei burse oferită de Centrul Rosalynn Carter şi
de Centrul pentru Jurnalism Independent – a pornit de la obiceiul românilor de
a folosi bătaia ca mijloc de educare. O confirmă şi un studiu al organizaţiei
Salvaţi Copiii care spune că 63% dintre copiii din România sunt victime ale
violenţei domestice.

În volumul lor Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, Elena
Stancu şi Cosmin Bumbuţ documentează două cazuri, două familii care trăiesc în
sărăcie extremă din Mironeasa, o localitate de 5000 de
locuitori, unde majoritatea trăiesc din alocaţiile celor cinci, şase sau zece
copii şi din ajutorul social. Am aflat de la ei că cele două cazuri documentate
în Mironeasa, în care copiii sunt educaţi cu bătaia nu sunt atipice. Elena Stancu: Sunt parte din banalul
cotidian al unui sat din Moldova. Nişte familii ca oricare altele, pe care am
putea să le întâlnim şi în Oltenia, şi în Ardeal sau în alte zone. Din păcate,
sunt foarte comune aceste cazuri. Le-am întâlnit nu doar la Mironeasa, ci
într-o mulţime de alte locuri. Pentru că românii sunt în mare parte săraci, nu
au acces la educaţie, nici copiii lor nu reuşesc să iasă din acest cerc al
sărăciei. Când am documentat cazul familiei Cojocaru, scriam că mi-am luat
notiţe pe o ladă de bere, pentru că la ei în casă nu exista masă şi că una
dintre fetiţe, singura dintre cei opt copii care a mers la şcoală şi căreia i-a
plăcut şcoala, îşi făcea temele pe pat. Există şi în carte o fotografie făcută
de Cosmin în care o vedem pe fată chinuindu-se să scrie aşa, pe pat. Iar aceşti
copii care vor deveni la rândul lor părinţi nu vor putea lăsa moştenire
copiilor lor altceva decât sărăcia moştenită la rândul lor. Şi aceste familii
nu sunt excepţii, noi nu ne-am dus să căutăm excepţiile din România, noi ne-am
dus să căutăm chiar România. Şi, din păcate, aceasta este România. Numai că
aceste lucruri sunt foarte greu de înţeles din bula noastră în care trăim în
Bucureşti, Cluj sau Craiova.

Cosmin Bumbuţ: În urmă cu trei ani, când am început acest
material despre violenţa împotriva copiilor am mers în zonele sărace, în
penitenciare, dar am documentat şi cazuri de violenţă în rândul
intelectualilor. Şi am întâlnit copii de intelectuali care au suferit şi ei din
cauza violenţei. Acele materiale încă nu le-am editat, nu le-am postat nici pe
site-ul nostru www.teleleu.eu. Însă ne-am dat seama că situaţiile pot fi la
fel. Când am ajuns în Baia Mare am întâlnit un deţinut care provenea dintr-o
familie numeroasă şi care îşi amintea ce bătăi lua de la tatăl lui când era
copil. Iar unul dintre cazurile extreme a fost când tatăl lui l-a ţinut cu o
mână, atârnat de balcon, şi i-a spus eu te-am făcut, eu te omor!. Aceeaşi
poveste am întâlnit-o şi la fiica unui arhitect din Bucureşti.

Maria Ioniţă, una dintre femeile a căror poveste
am aflat-o din materialul publicat de Elena şi Cosmin şi pe site-ul www.teleleu.eu a murit în vara acestui an.
Bătută adesea de soţul ei în faţa celor nouă copii, transportată de câteva ori
la spital de asistenţii sociali, sfârşitul ei părea unul previzibil pentru
toată lumea, în ţara în care nimeni nu se bagă în familia
altuia, cum scrie Elena Stancu. Am scris pe Facebook
că şi celelalte femei din sat, victime ale violenţei domestice, merg la
asistentele sociale şi se plâng, spunând că li se va întâmpla şi lor ce i s-a
întâmplat Mariei Ioniţă. Am scris asta pe FB şi recent ne-a contactat cineva de
la un adăpost pentru victimele violenţei care vrea să colaboreze cu asistentele
sociale de acolo. Asociaţia OvidiuRo a ajuns în comunitatea respectivă şi a
făcut un program pentru copiii de grădiniţă, un prieten de-al nostru care a
citit materialul despre Mironeasa şi lucrează într-o multinaţională a strâns
multe jucării şi rechizite şi le-a trimis copiilor. Dar nu aşa se rezolvă
problemele sociale. La nivel naţional nu avem un program, o strategie gândită
ca să rezolve aceste probleme sociale.

În cei patru ani de
când trăiesc într-o autorulotă, Elena Stancu şi Cosmin Bumbuţ au vorbit cu
deţinuţi, cu victime ale sărăciei extreme şi ale violenţei, persoane cu
dizabilităţi, copii cu nevoi speciale, oameni care nu ştiu să scrie, romi
marginalizaţi de societate. Elena
şi Cosmin sunt eroii mei,
scrie Mircea Cărtărescu. Elena
si Cosmin au plecat în căutarea «vieţii care
se vieţuieste» şi-a omului real, care se revelează nu în lumea standardizată şi domesticită în care trăim noi, consumatorii de
cultură, ci în sărăcie cruntă, în case dărăpănate, în violenţă incredibilă, în
comunităti uitate de Dumnezeu, în puşcării şi-n ghetouri.

Cosmin Bumbuţ: Ţara este aşa cum
apare în cartea noastră. Dar totuşi noi încă mai suntem optimişti. Pentru că
printre oamenii pe care i-am fotografiat, intervievat şi cunoscut, sunt şi
oameni buni. Deşi am pornit cu multe temeri, am fost primiţi foarte bine de
toţi. Toată lumea îi acuză şi îi judecă pe romi că nu fac nimic să iasă din
situaţia lor şi argumentul suprem este că ei, cei care judecă, au reuşit în
viaţă, au făcut o facultate, au un job bine plătit. Aşa că şi ceilalţi ar
trebui să fie ca ei. Numai că, din câte am observat şi în aceşti patru ani, nu
toată lumea poate ajunge la nivelul ăsta. Asta vreau să spun, că există
optimism în ce am văzut şi ce am scris. Numai că România este aşa cum se vede
din cartea asta, nu cum reiese de pe FB şi cum ne-o imaginăm noi din bula
noastră.

27 December 2017