Zborul în spațiu a
apropiat oamenii din diferite culturi, de diferite etnii, de pe părțile opuse
ale intereselor geopolitice. Ideal al umanității în cunoașterea frontierelor
lumii fizice, zborul spațial a făcut ca izolaționismul și barierele să se
topească în fața forței spirituale și fizice a omului. Generalul de aviație și inginerul
Dumitru Prunariu este singurul român care a zburat vreodată în spațiu și acest
lucru a fost posibil pe 14 mai 1981, în urmă cu 40 de ani. Împreună cu
colonelul Leonid Popov, Prunariu a format echipajul navei Soiuz 40 care a
ajuns până la complexul orbital Saliut 6 – Soiuz T-4. A fost momentul culminant
al unei perioade lungi de pregătire, cel mai important moment din viața
aviatorului român de 29 de ani.
Misiunea
lui Prunariu și a lui Popov a fost una de succes, mai ales că s-a încheiat cu
bine pentru amândoi. Momentul de acum 40 de ani a fost marcat în media din
România și televiziunea publică l-a avut ca invitat pe Dumitru Prunariu căruia
i-a dedicat aproape o oră de program. Secretul succesului unei asemenea misiuni
este compatibilitatea membrilor echipajului a spus Prunariu.
Leonid Popov m-a luat ca pe un frate mai mic al lui, am început să
lucrăm împreună și am constatat că ne înțelegeam foarte bine. Diferența de
vârstă nu era așa mare între noi, vreo 7 ani. Eu cunoscând foarte bine teoria,
el foarte bine practica ne-am combinat și ne-am completat reciproc și am reușit
la examenele finale care au confirmat echipajul principal. Am obținut note
maxime la toate examenele.
În fața unui om
care a zburat în spațiu întrebările nenumărate curg. Una dintre ele a fost
legată de imponderabilitate.
La început ai o stare de euforie când vezi
că totul plutește, ai mâinile libere și plutesc. Documentația de bord e în fața
ta și plutește. Încet-încet însă apar modificări în organism și apare o stare
de disconfort care se accentuează în primele două zile, dureri de cap, amețeli,
aparatul vestibular nu mai știe să-ți indice sus și jos, stânga și dreapta.
Circulația sanguină se schimbă, tensiunea asupra articulațiilor și mușchilor
produc stări de disconfort.
Dincolo de
spectaculozitatea unui asemenea moment ca acela al unui zbor în spațiu, există
și amănuntele cât se poate de obișnuite. Unul dintre ele a fost acela al
aducerii de către echipajul navei Soiuz 40 al unui mănunchi de ceapă verde
pentru cei doi cosmonauți de pe complexul orbital.
Dumitru Prunariu: Trebuie să vă spun că acești oameni care zboară în spațiul cosmic sunt
oameni obișnuiți care au familiile lor, au nevoile lor, simt nevoia să bea
puțin, să mânânce ceva bun. Comandantul stației spațiale Vladimir Kovalionok
își dorea, după două luni de zile de stat în cosmos, să mănânce niște ceapă
verde proaspătă. I-a spus la telefon soției lui, ea știa că noi vom ajunge în
Cosmos, a dat ceapa medicului de echipaj Ivan care ne-a însoțit până la
piciorul rachetei. Ivan a scos din trusa medicală o mână de ceapă învelită în
ziar și ne-a zis că trebuie ca ceapa să ajungă la Volodea. Ne-am uitat unul la
altul, Popov mi-a zis că eu aveam un buzunar gol de la o mânușă. Și eu am
îndesat ceapa în acel buzunar care după o zi și jumătate a ajuns la Vladimir
Kovalionov.
În afară de ceapa
verde, Prunariu le-a dus colegilor săi sovietici și un mic cadou, o sticluță de
coniac românesc.
Noi ne duceam în vizită la echipajul
principal. Ciocăni la ușă, intri și faci niște cadouri. Tradiția la români este
să dai ceva, o sticlă de vin, o sticluță de coniac. Ei bine, am luat o sticlă
plată de coniac pur românesc și a fost o plăcere să le fac acest cadou
cosmonauților. Coniacul se bea cu paiul, nu poți să-l torni în nimic pentru că
este imponderabilitate și nu curge nimic. Colegii mei strigau unde este
păhărelul? și mă gândeam eu, cu mintea de proaspăt inițiat în ale cosmosului,
cu ce păhărel vor bea ei? Și au scos un furtun de la un aparat și pe el l-au
băgat în sticlă și au băut.
Dumitru Prunariu a
revenit pe Pământ după 8 zile iar jurnalistul de știință Alexandru Mironov își
amintea cum a fost primirea sa.
Eu l-am văzut după ce s-a întors pe Pâmânt
la o întâlnire cu noi, jurnaliștii, la Sala de marmură de la Casa Scânteii.
Mi-a fost frică pentru el post factum. Acest copil a fost învârtit într-un
bidon gol și dus prin spațiul cosmic. Era timid, părea mort de spaimă, dar el
era așa numai în fața jurnaliștilor. El e construit din oțel. A venit ordin
clar prin care ni s-a interzis să vorbim prea mult despre el fiindcă aveam
numai doi eroi (liderul comunist din acea perioadă, Nicolae Ceauşescu şi
soţia lui, Elena Ceauşescu – n.a.) și
numai despre ei discutam. Efectiv, el a ieșit din atenția publicului și a mass
media. Dar și-a înțeles rolul și a mers la mii de întâlniri cu publicul și a
fost foarte empatic.
Decorarea lui
Leonid Popov și a lui Dumitru Prunariu cu decorații române și sovietice a fost
răsplata eforturilor și a strădaniilor profesionale ale celor doi. De 40 de
ani, Dumitru Prunariu deține cea mai importanță performanță a aeronauticii
spațiale românești, capsula navei cu care s-a întors pe Pământ fiind exponat la
Muzeul Militar Național din București.
