Tag: Costeşti

  • Aurica Sviderschi din Republica Moldova

    Aurica Sviderschi din Republica Moldova

    Aurica Sviderschi din Republica Moldova, licențiată în Științele Comunicării la Universitatea Lucian Blaga” din Sibiu, voluntară pentru Centrul Cultural Arab din Sibiu



    În timpul masteratului în publicitate şi brand urmat la Sibiu, la Universitatea Lucian Blaga”, Aurica Sviderschi s-a alăturat Centrului Cultural Arab de acolo, o idee şi un proiect de suflet al colegei sale de facultate, Fawzia Rehejeh. Vorbim despre o organizatie neguvernamentala care promoveaza cunoasterea reciproca şi contribuie la îmbunătăţirea dialogului cultural dintre arabi și români. Centrul are şi o publicaţie, Arabica, o revistă digitală trimestrială editată în trei limbi: română, arabă și engleză. În plus, organizează, în format online, cursuri gratuite de limba română pentru imigranți, nivel începător și mediu. Şi desfăşoară anual Festivalul Culturii Arabe, o manifestare care include concerte de muzică orientală, expoziţii, precum şi o conferinţă academică cu tema, în 2022, “Ipostaze ale culturii arabe: moştenirea tradiţiei şi provocările modernităţii”. Ca voluntară a Centrului Cultural Arab, Aurica Sviderschi se ocupă de comunicare, promovare, design grafic şi comunicare vizuală, domenii despre care a studiat şi în care şi profesează în prezent. Lucrează ca specialistă în marketing într-o companie de tehnologie din Sibiu. Ce evenimente pregăteşte Centrul Cultural Arab din Sibiu pentru finalul anului 2022 ne spunea tânăra originară din Republica Moldova.


    Am iniţiat modulul II de cursuri de limbă română. Anul trecut am încheiat un modul cu succes de cursuri de limbă română pentru imigranţii din Sibiu, care a avut loc online, iar acum, anul acesta, pentru că am obţinut nişte fonduri de la Festivalul Culturii Arabe, organizăm cursuri de limba arabă pentru imigranţi din mai multe zone ale României. Totodată, pentru că există cerere de la imigranţii arabi din Sibiu, am organizat, şi din 5 decembrie se desfăşoară, cursul de limbă arabă pentru imigranţi şi nu doar pentru români, a fost o deschidere din partea publicului sibian să cunoască limba arabă şi cultura arabă şi ne bucură acest lucru, că există deschidere. De asemenea, vrem să marcăm într-un mod foarte interesant şi frumos Ziua Limbii Arabe care are loc în aceeaşi zi cu Ziua Migrantului, pe 18 decembrie. E o combinaţie foarte simbolică, cu multă semnificaţie şi vom organiza un eveniment la Muzeul Astra.



    La Sibiu Aurica Sviderschi s-a simţit foarte bine încă de la început, oraşul transilvănean a cucerit-o cu oamenii primitori şi cu un mix cultural foarte armonios. Mai mult, a participat la evenimente organizate de comunitatea de basarabeni din Sibiu, una destul de numeroasă şi unită, şi chiar a locuit iniţial la o familie de basarabeni.


    România pentru mine este a doua casă, este o parte din viaţa mea la care ţin şi pe care o preţuiesc, este prezentul şi viitorul meu, pentru că mă văd aici. M-am simţit bine primită, e o societate foarte deschisă aici la Sibiu, am acumulat un capital social la care ţin, care m-a ajutat să mă dezvolt, aici m-am format profesional, am descoperit Centrul Cultural Arab, care acum face parte din cine sunt eu, pentru că m-a format şi cultural, şi social, mă văd aici pe o perioadă foarte lungă. Îmi doresc să prospere acest Centru, e o iniţiativă foarte frumoasă, aduce împreună imigranţii, refugiaţii arabi şi comunitatea română, promovează cunoaşterea reciprocă şi dialogul cultural. Evident că mi-aş dori şi eu mai mlte realizări pe plan profesional, aş vrea tare mult să fiu independentă pe partea de job, în sensul că mi-ar plăcea să am propria mea afacere în marketing, comunicare şi publicitate.”



    Licenţiată în comunicare şi relaţii publice la Universitatea Lucian Blaga” din Sibiu – timp de un semestru a beneficiat şi de o bursă Erasmus în Grecia, la Salonic, la University of Macedonia, Aurica Sviderschi a urmat la Sibiu şi un masterat în publicitate şi brand. A făcut voluntariat inclusiv în Republica Moldova natală, la Avante, un Centru de Sănătate Prietenos Tinerilor, precum şi la Fondul pentru Tineri Ialoveni.


    M-am născut într-un sat de lângă Chişinău, raionul Ialoveni, se numeşte Costeşti, e al doilea sat ca mărime din Republica Moldova, m-am mutat apoi în localitatea natală a tatălui meu, Moleşti, un sat din apropiere, acolo am avut parte de o copilărie foarte frumoasă, iar pentru liceu am revenit în Costeşti şi am cunoscut profesori foarte frumoşi, care m-au format, iar unii dintre ei chiar m-au motivat să vin în România să îmi continui studiile aici. Dorul de casă e un sentiment aparte, de neînlocuit şi, cred eu, iremediabil. Nu poţi să te vindeci de dorul de casă, chiar dacă eşti acasă, pentru că dorul înseamnă mai mult, mult mai mult decât lipsa anumitor persoane sau a anumitor mâncăruri de acasă, înseamnă cred şi dor de copilărie, de o anumită atmosferă, evident că mi-e dor de familie şi preţuiesc micile şi rarele momente în care ne întâlnim şi revenim cumva la origini şi la acele momente speciale din copilărie. Mi-e dor de atmosfera de acolo şi nu ştiu cum vor evolua acolo lucrurile în viitor, nu ştim încotro duce viitorul, dar dacă aş reveni în ţară, mi-ar plăcea să mă implic acolo, să schimb ceva atât cât pot eu pe nişa mea poate de marketing, poate pe nişa socială, dar mi-aş dori, poate chiar şi de la distanţă, să contribui la dezvoltarea ţării pe palierul meu, pe pătrăţica mea.”



  • Muzeul Trovanților din Costești, judeţul Vâlcea

    Muzeul Trovanților din Costești, judeţul Vâlcea

    Ajungem azi în partea sudică a
    României, în județul Vâlcea, și vizităm
    un muzeu unic. Acesta se află în aer liber, este deschis non-stop, iar accesul
    este foarte ușor, făcându-se chiar de pe drumul național din apropiere. Rezervația
    Naturală Muzeul Trovanților din comuna Costești a fost înființată prin hotărâre
    de Guvern în anul 2005 și nu puțini au fost turiștii care i-au trecut pragul în
    ultimii 17 ani.


    Florin
    Stoican, cercetător și custode al acestui muzeu natural, ne explică ce sunt, de
    fapt, trovanții.

    Sunt niște formațiuni biologice pe care omul
    obișnuit le percepe ca pe niște pietre, niște gresii din punct de vedere
    geologic. Sunt grăunțe de nisip, care s-au cimentat prin circulația unor
    lichide cu carbonat de calciu dizolvat în ele, care au legat aceste grăunțe de
    nisip formând o gresie. Deci, practic, este un strat de nisip care a fost
    cimentat. În această zonă, a fost acum peste șase milioane de ani o deltă în
    care râul a adus de pe continent aceste sedimente nisipoase, niște
    conglomerate, pietrișuri. Dacă ar fi fost soluții suficient de multe sau
    suficient de concentrate, întreg acest depozit de sedimente s-ar fi cimentat și
    s-ar fi format un mare banc de gresie cu intercalații de conglomerat. Dar, în
    acest caz, din diferite motive, ori că nu a fost suficientă soluție, ori că nu
    a fost suficient de mult timp pentru cimentare, ori că nu a fost concentrația
    suficientă pentru cimentare, s-au făcut cimentări doar zonal, în jurul unor
    nuclee de creștere. În jurul unui grăunte de nisip s-au adăugat altele, s-au
    lipit unele lângă celelalte, în funcție de soluțiile care circulau prin această
    rocă permeabilă și, strat după strat, s-au format aceste forme sferoidale, elipsoidale,
    combinate, complexe, de toate variațiile posibile.


    Muzeul Trovanților
    a fost înființat în 1996, așa cum este acum, de către Facultatea de Biologie
    din București în urma unei deplasări pentru practică. Apoi, din 2005, a fost
    preluat de Asociația Kogayon, care are ca scop conservarea biodiversității și
    geodiversității, spune Florin Stoican, cercetător și custode al Rezervației
    Naturale Muzeul Trovanților.

    Foarte mulți membri ai asociației
    sunt studenți în domeniul științelor naturii, foarte mulți dintre membri sunt
    geologi, inclusiv eu, și folosim această rezervație în scop educativ,
    științific și recreativ. Ocupându-ne și de Parcul Național Buila-Vânturarița
    care este în preajmă, rezervația este mult mai ușor accesibilă. Se poate merge
    oricând, cu orice fel de grupuri, de la copii până la oameni în vârstă. O folosim
    ca prim pas în educația ecologică cu privire la protecția naturii. Turiști sunt
    în permanență. Această rezervație este deschisă pentru oricine trece pe aici.
    Nu există o taxă de intrare sau cineva care să stea acolo în permanență și să
    se ocupe de vizitatori. Cine vrea, oprește. Noi am montat acolo, în rezervație,
    un panou informativ, bilingv. Sunt informații despre zonă, despre ce sunt trovanții,
    cum s-au format ei, cum au ajuns acolo și despre celelalte obiective turistice
    din Costești și din zona Parcului Național. Suprafața totală a rezervației este
    de 1,1 hectare.


    Trovanților li se mai spune pietrele vii. Au forme stranii, captivante, iar mărimile lor
    sunt diferite, de la câțiva centimetri până la câțiva metri. În speranța că
    v-am trezit interesul, vă așteptăm și data viitoare cu o nouă destinație. Până
    atunci, drum bun și vreme frumoasă!


  • QSL septembre 2017 – La citadelle de Costeşti

    QSL septembre 2017 – La citadelle de Costeşti

    Il s’agit en fait d’un ensemble de citadelles et fortifications situé dans les Monts Sureanu, dans les Carpates Méridionales, dans le centre-ouest de la Roumanie. Un ensemble connu aussi sous le nom de cités daciques des Monts Orăştiei. La citadelle de Costeşti fut bâtie sur la colline haute de 561 m appelée tout simplement Cetăţuia – la petite citadelle. Elle avait le rôle de défendre un village se trouvant au pied de la colline et servait de résidence aux rois daces de la zone. Elle avait aussi une autre mission : défendre la route qui menait à la capitale de la Dacie, Sarmizegetusa Regia. D’ailleurs, la citadelle de Costeşti est une des 6 forteresses daciques des Monts Orăştiei bâties au 1er sicèle av. J.-C. afin de défendre le pays contre l’invasion romaine. Elles sont actuellement incluses au patrimoine mondial de l’UNESCO.

    Le mur de défense n’entourait pas complètement la colline. Il avait été construit uniquement sur les côtés où l’accès à la cité était facile. Inspiré des constructions similaires de Grèce, la cité a été toutefois adaptée aux conditions naturelles spécifiques aux Monts Orăştiei. Un type de mur baptisé Murus Dacicus – le mur dacique. Par endroits, il avait des bastions dont le rez-de-chaussée servait de dépôt pour les armes et les provisions. Son étage servait d’habitation et de position de lutte pour les soldats qui défendaient la citadelle. Derrière le mur, il y avait aussi des plates-formes de combat. Si les ennemis franchissaient tous ces systèmes défensifs, ils devaient encore casser une porte qui permettait l’accès à une pente raide vers le plateau supérieur de la cité. La citadelle de Costeşti a été détruite en l’an 102, pendant la première guerre daco-romaine. Elle fut tout de suite reconstruite pour être détruite une nouvelle fois, cette fois-ci définitivement, et abandonnée en l’an 106 après la conquête de la Dacie par les Romains. Aujourd’hui il ne reste plus que des ruines de ce qu’était jadis une véritable forteresse dacique. (Trad. Valentina Beleavski)

  • Der Naturpark Buila-Vânturariţa

    Der Naturpark Buila-Vânturariţa

    Rumäniens kleinster Nationalpark hat eine Gesamtfläche von nur knapp 4200 Hektar und befindet sich im Landkreis Vâlcea, im Süden der Căpățânii-Gebirge. Dieser Nationalpark hei‎ßt Buila-Vânturariţa. Er umfasst den kalkhaltigen, 14 Kilometer langen Bergkamm des gleichnamigen Gebirgsmassivs — die Namen der beiden Gipfel ergeben auch den Namen des Nationalparks: der Buila-Gipfel (1849 Meter) und der Vânturarița-Mare-Gipfel (1885 m).



    Im Laufe der Zeit haben Flüsse wie die Bistriţa, Costeşti, Cheia und Olăneşti spektakuläre Klammen und Schluchten in den Fels gegraben. Die Bistriţa-Klamm stellt den bekanntesten Abschnitt dar, weil die Passierstelle sehr eng ist. Sie ist etwa 1000 Meter lang und wird von Nord nach Süd von einem Waldweg durchkreuzt, der entlang der alten Eisenbahnstrecke verläuft. Die Landschaft ist atemberaubend: unter den steilen Hängen sind über 20 Höhlen, einige darunter stehen unter Naturschutz, wie z.B. die Einsiedler-Höhle des Heiligen Grigore Decapolitul (Gregor der Dekapolyt).



    Der Nationalpark Buila-Vânturariţa, der in Zukunft zum EU-weiten Netz von Schutzgebieten Natura 2000“ gehören soll, wurde vor 10 Jahren gegründet, wie uns Parkdirektor Cosmin Botez erzählte. Er wei‎ß, warum die Gegend zum Naturschutzgebiet erklärt werden musste.



    Die Menschen haben im Laufe der Zeit Besonderheiten der Vegetation, der Fauna beobachtet, das hat im Endeffekt in den 1960er Jahren zur Gründung des Naturreservats zur Erhaltung der Eibe in der Klammesklamm geführt. Im selben Zeitraum entstanden weitere Reservate, darunter viele Höhlen, wie die Höhle des Heiligen Grigorie Decapolitul oder die Fledermaus-Höhle. Es wurden hier gro‎ße Bevölkerungen von Gämsen, Luchsen, Wölfen, Bären oder Rehen gesichtet, ganz zu schweigen von den Wildschweinen, Auerhähnen und anderen Exemplaren der Tierwelt. Von den Pflanzen wachsen hier die Bartnelke, der Königs-Seidelbast und von den Bäumen die geschützte Eibe und die Bergkiefer in über 1600 Metern Höhe. Dann haben wir im Nationalpark Buila-Vânturariţa noch 17 anerkannte und geschützte Habitate. Au‎ßerdem leben hier noch 6 Fledermausarten, die unter strengem Naturschutz stehen, sowie der Gro‎ße und Kleine Adler.“



    Die Hauptgründer des Nationalparks Buila-Vânturariţa sind Mitglieder einer Nichtregierungsorganisation — des Verbandes Kogayon. Dieser hat viele Projekte zur Entwicklung der Infrastruktur, der Gestaltung von Camping-Plätzen, der Erneuerung von Wanderwegen und für die Umwelterziehung abgewickelt. Parkdirektor Cosmin Botez mit Einzelheiten:



    Es wurden sehr viele Projekte abgewickelt, über das grö‎ßte Budget verfügte ein Projekt im Jahr 2008 — insgesamt 100.000 Euro. Alle zwei Monate haben wir im Rahmen unserer Tätigkeit zur Umwelterziehung Treffen mit den Mitgliedern der lokalen Gemeinschaft organisiert, abwechselnd in den zwei Tälern, die den Hauptzugang zum Park darstellen. Eingeladen waren alle Entscheidungsträger aus den Gemeinschaften, sie wurden über die Durchführung der Projekte informiert, aber auch über die spezifischen Probleme der Schutzgebiete, die Gesetzgebung, die entsprechenden Änderungen. Wir erwarten mit Interesse die Fortsetzung der EU-Umweltprojekte (POS Mediu) für den Zeitraum 2014-2020. Sie stehen bereits auf der Agenda, allerdings ist der Finanzierungsrahmen noch nicht ausgearbeitet. Dann wollen wir ein weiteres Projekt abwickeln, finanziert aus dem LIFE-Plus-Budget, in Zusammenarbeit mit einer NGO aus Bihor, ‚Batlife‘, die sich für den Schutz der Fledermausarten einsetzt. Sie haben Erfahrung in diesem Bereich und wollen sie in der Nähe des Castrums des Gebirgsmassivs Buila-Vânturariţa nutzen, wo es gut 150 Höhlen gibt.“



    Über 500 Hektar des Nationalparks Buila sind von jungfräulichen Wäldern bedeckt, die aus der Sicht der Biodiversität die wertvollsten sind: Jahrhunderte alte Bäume neben vielen Arten von Jungbäumen, Lichtungen voller seltener Blumenarten, sowie Tierarten aus allen Ebenen der Nahrungspyramide. Zu den Besonderheiten der heimischen Pflanzenwelt gehören etwa die Türkenbund-Lilie sowie etwa 28 Orchideen-Arten. In grö‎ßeren Höhen wächst die Trollblume, die zu den Hahnenfu‎ßgewächsen gehört. Im alpinen Bereich findet man die Engelwurz, eine Volks-Heilpflanze. Repräsentativ für den Gebirgskamm ist allerdings das Alpen-Edelwei‎ß.



    Zu den spektakulärsten Vogelarten zählen der Rotmilan, der Schreiadler, die Raubvögel sind, und von den nachtaktiven Arten der Uhu. Und nicht zuletzt eine der vielleicht schönsten Vogelarten in Rumänien, der Mauerläufer, der in der Nähe der Klammen sein Habitat hat.



    Lange Zeit waren in den ruhigen Felslandschaften dieses Gebirgsmassivs heilige Stätten verborgen, die nur von wenigen Pilgern bekannt waren. Beweis dafür liefern die Einsiedeleien und Klöster am Rande des Parks und die Mythen und Legenden rund um ihre Entstehungsgeschichte.



    Audiobeitrag hören: