Tag: costita

  • Tradiţie de Ziua Naţională

    Tradiţie de Ziua Naţională


    Ziua Naţională a României (marcată la 1 Decembrie) pare să iasă din canoanele bisericeşti legate de postul Crăciunului, deoarece a devenit un obicei ca la festivităţile organizate în majoritatea oraşelor să fie pregătită mâncare de fasole cu ciolan afumat de porc, cu costiţă sau cu cârnaţi. Ciolanul afumat cu garnitură de iahnie de fasole este una dintre mâncărurile preferate ale românilor şi, poate, din acest motiv, este servită şi de Ziua Naţională. Nu este o mâncare exclusiv românească. Ciolanul afumat de porc, alături de garnituri precum fasolea boabe sau cartofii piure este o mâncare pe care o întâlnim în multe ţări din Europa sub diferite denumiri, precum “ham hocks” sau “Eisbein” în ţările anglo-saxone sau “golonka” în Polonia, acolo unde este considerată o mâncare naţională.



    Modul de preparare nu este complicat, însă necesită mai mult timp deoarece pregătirile se fac cu o searăînainte, atunci când boabele de fasole sunt puse la înmuiat. Cea mai bună mâncare de fasole este cea pregătită la cazan, aşa cum se obişnuieşte în armată sau în mănăstire, însă o mâncare gustoasă se poate obţine şi atunci când o pregătim într-o cantitate mai mică. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de fasole boabe, dar, în funcţie de capacitatea vasului, putem mări cantitatea. Ne mai trebuie 2 cepe de mărime medie, 2 morcovi, suc de roşii, 2 foi de dafin, piper boabe şi sare. Boabele de fasole trebuie puse la fiert şi, după ce clocoteşte vreo 10 minute, apa este vărsată, operaţiune care se repetă de două ori. După ultima schimbare a apei, fasolea trebuie lăsată să fiarbă circa 30 de minute, apoi sunt adăugaţi morcovii, tăiaţi rondele şi foile de dafin. Ceapa este tocată mărunt şi apoi călită uşor în ulei şi, în final, adăugată în vasul în care fierb boabele de fasole împreună cu frunzele de pătrunjel, tocate mărunt, puţin suc de roşii şi câteva boabe de piper, iar spre final, atunci când boabele au devenit moi, punem şi sare după gust.



    În mâncarea de fasole pot fi adăugate şi bucăţi de costiţă de porc. De asemenea, mâncarea de fasole poate fi servită alături de cârnaţi la grătar sau cu ciolan afumat de porc, care trebuie pregătit separat. Astfel, acesta trebuie fiert până când se desprinde carnea de pe os, spumând din când în când. După ce a fiert şi după ce am îndepărtat oasele, îl mărunţim şi îl amestecăm cu mâncarea de fasole.



    Cârnaţii sunt pregătiţi, preponderent, din carne de porc, însă există şi reţete unde se adaugă şi carne de vită, împreună cu usturoi şi condimente precum piper, cimbru, boia de ardei. Cârnaţii pot fi proaspeţi, semiafumaţi sau afumaţi. Există diferenţe în ceea ce priveşte prepararea acestora, în funcţie de tradiţiile gastronomice din fiecare regiune a României. Bineînţeles, există cârnaţi care poartă şi denumirea de origine. Există de exemplu, cârnaţii olteneşti, subţiri şi lungi, din carne de porc şi de vită, cu cubuleţe de slănină de porc, condimentaţi şi uşor afumaţi. Există cârnaţi de Pleşcoi, după numele unei localităţi din Buzău, din carne de oaie, picanţi, subţiri şi mai mici decât cei olteneşti. Există cârnaţi ardeleneşti, mai groşi şi mai lungi, făcuţi din carne de porc ceva mai grasă, cu usturoi şi cu alte condimente. Există cârnaţi bănăţeni, tot din carne de porc. Fasolea boabe cu ciolan afumat de porc, cu costiţă sau cu cârnaţi este servită caldă, cu o salată de murături alături de un pahar de vin roşu demisec sau de o cană de vin fiert, pentru că tot a venit iarna.





  • Tradiţie de Ziua Naţională

    Tradiţie de Ziua Naţională


    Ziua Naţională a României (marcată la 1 Decembrie) pare să iasă din canoanele bisericeşti legate de postul Crăciunului, deoarece a devenit un obicei ca la festivităţile organizate în majoritatea oraşelor să fie pregătită mâncare de fasole cu ciolan afumat de porc, cu costiţă sau cu cârnaţi. Ciolanul afumat cu garnitură de iahnie de fasole este una dintre mâncărurile preferate ale românilor şi, poate, din acest motiv, este servită şi de Ziua Naţională. Nu este o mâncare exclusiv românească. Ciolanul afumat de porc, alături de garnituri precum fasolea boabe sau cartofii piure este o mâncare pe care o întâlnim în multe ţări din Europa sub diferite denumiri, precum “ham hocks” sau “Eisbein” în ţările anglo-saxone sau “golonka” în Polonia, acolo unde este considerată o mâncare naţională.



    Modul de preparare nu este complicat, însă necesită mai mult timp deoarece pregătirile se fac cu o searăînainte, atunci când boabele de fasole sunt puse la înmuiat. Cea mai bună mâncare de fasole este cea pregătită la cazan, aşa cum se obişnuieşte în armată sau în mănăstire, însă o mâncare gustoasă se poate obţine şi atunci când o pregătim într-o cantitate mai mică. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de fasole boabe, dar, în funcţie de capacitatea vasului, putem mări cantitatea. Ne mai trebuie 2 cepe de mărime medie, 2 morcovi, suc de roşii, 2 foi de dafin, piper boabe şi sare. Boabele de fasole trebuie puse la fiert şi, după ce clocoteşte vreo 10 minute, apa este vărsată, operaţiune care se repetă de două ori. După ultima schimbare a apei, fasolea trebuie lăsată să fiarbă circa 30 de minute, apoi sunt adăugaţi morcovii, tăiaţi rondele şi foile de dafin. Ceapa este tocată mărunt şi apoi călită uşor în ulei şi, în final, adăugată în vasul în care fierb boabele de fasole împreună cu frunzele de pătrunjel, tocate mărunt, puţin suc de roşii şi câteva boabe de piper, iar spre final, atunci când boabele au devenit moi, punem şi sare după gust.



    În mâncarea de fasole pot fi adăugate şi bucăţi de costiţă de porc. De asemenea, mâncarea de fasole poate fi servită alături de cârnaţi la grătar sau cu ciolan afumat de porc, care trebuie pregătit separat. Astfel, acesta trebuie fiert până când se desprinde carnea de pe os, spumând din când în când. După ce a fiert şi după ce am îndepărtat oasele, îl mărunţim şi îl amestecăm cu mâncarea de fasole.



    Cârnaţii sunt pregătiţi, preponderent, din carne de porc, însă există şi reţete unde se adaugă şi carne de vită, împreună cu usturoi şi condimente precum piper, cimbru, boia de ardei. Cârnaţii pot fi proaspeţi, semiafumaţi sau afumaţi. Există diferenţe în ceea ce priveşte prepararea acestora, în funcţie de tradiţiile gastronomice din fiecare regiune a României. Bineînţeles, există cârnaţi care poartă şi denumirea de origine. Există de exemplu, cârnaţii olteneşti, subţiri şi lungi, din carne de porc şi de vită, cu cubuleţe de slănină de porc, condimentaţi şi uşor afumaţi. Există cârnaţi de Pleşcoi, după numele unei localităţi din Buzău, din carne de oaie, picanţi, subţiri şi mai mici decât cei olteneşti. Există cârnaţi ardeleneşti, mai groşi şi mai lungi, făcuţi din carne de porc ceva mai grasă, cu usturoi şi cu alte condimente. Există cârnaţi bănăţeni, tot din carne de porc. Fasolea boabe cu ciolan afumat de porc, cu costiţă sau cu cârnaţi este servită caldă, cu o salată de murături alături de un pahar de vin roşu demisec sau de o cană de vin fiert, pentru că tot a venit iarna.





  • Preparate din muşchiuleţ de porc

    Preparate din muşchiuleţ de porc

    În
    această editie vă prezentăm câteva preparate din muşchiuleţ de porc. Tăiat în
    bucăţi mai mici şi condimentat cu cimbru, busuioc şi piper, muşchiuleţul de
    porc poate fi făcut direct pe grătar. Există şi câteva preparate care necesită
    mai mult timp de pregătire, dar care au mai multe ingrediente în comparaţie cu
    muşchiuleţul la grătar.


    Muşchiuleţul
    de porc împletit la cuptor se pregăteşte destul de simplu şi de repede,
    câştigând şi la aspectul estetic în comparaţie cu muşchiuleţul la grătar. Avem
    nevoie de un muşchiuleţ pe care îl tăiem, cu grijă, longitudinal, în trei
    şuviţe. Aceste şuviţe trebuie împletite precum coada unei fete, iar la capăt
    trebuie prinse cu ajutorul unei scobitori. Muşchiuleţul astfel împletit poate
    fi împănat cu bucăţi de usturoi şi cu mici bucăţi de costiţă. Uns apoi cu puţin
    ulei, muşchiuleţul trebuie introdus la cuptor şi lăsat la foc potrivit circa 45
    de minute.


    Un
    alt preparat obţinut în cuptor este muşchiuleţul de porc cu verdeţuri. De
    menţionat că în România se folosesc uneori în bucătărie vase poroase de lut în
    care sunt preparate cu mare succes sarmalele. De această dată folosim vasul de
    lut pentru a prepara muşchiuleţul de porc. În primul rând, vasul de lut trebuie
    scufundat integral în apă şi lăsat circa 15 minute pentru a trage apă în
    pereţii săi. Aşezăm în vasul de lut un amestec de mazăre, fasole păstăi şi
    legume mărunţite: cartofi, ceapă, ardei gras, roşii. Deasupra, tăiat în bucăţi
    mici şi subţiri, aşezăm muşchiuleţul de porc. Acoperim vasul cu capacul său, de
    asemenea, din lut şi îl introducem în cuptorul rece. Creştem treptat
    temperatura cuptorului şi lăsăm vasul acolo circa 45 de minute. Pentru a se
    rumeni puţin, scoatem capacul vasului şi mai lăsăm preparatul nostru în cuptor
    încă un sfert de oră.


    Muşchiuleţul poate fi umplut cu
    legume sau cu carne. De asemenea, dintr-un muşchiuleţ putem obţine o ruladă cu
    carne tocată. Pentru ruladă, avem nevoie de un muşchiuleţ ceva mai mare, de
    circa un sfert de kg de carne tocată de viţă, de două cepe, de un morcov,
    cimbru uscat, piper măcinat. Tocăm ceapa şi o călim în puţin ulei într-o
    tigaie. Adăugăm morcovul ras şi apoi carnea de vită. Stingem cu puţină apă,
    apoi condimentăm cu cimbru şi cu piper măcinat, iar spre final adăugăm un pahar
    de vin şi sare după gust. Tăiem muşchiuleţul pe lung astfel încât să îl
    întindem cât mai mult, eventual îl batem putin şi îl condimentăm cu puţin
    piper. Întindem pe el amestecul de carne tocată şi legume călite şi apoi rulăm,
    iar capetele muşchiuleţului le strângem cu nişte scobitori. Ungem cu ulei
    rulada astfel obţinută şi o punem într-un vas în care am turnat puţină apă, ba
    chiar şi puţin vin. Din când in când stropim muşchiuleţul cu sosul din vas şi
    îl ţinem în cuptor circa jumătate de oră până se rumeneşte. Se taie în felii cu
    grosimea de un deget şi se serveşte pe un platou cu aperitive calde. De
    asemenea, poate fi servit şi ca fel principal, alături de o garnitură

  • Preparate din muşchiuleţ de porc

    Preparate din muşchiuleţ de porc

    În
    această editie vă prezentăm câteva preparate din muşchiuleţ de porc. Tăiat în
    bucăţi mai mici şi condimentat cu cimbru, busuioc şi piper, muşchiuleţul de
    porc poate fi făcut direct pe grătar. Există şi câteva preparate care necesită
    mai mult timp de pregătire, dar care au mai multe ingrediente în comparaţie cu
    muşchiuleţul la grătar.


    Muşchiuleţul
    de porc împletit la cuptor se pregăteşte destul de simplu şi de repede,
    câştigând şi la aspectul estetic în comparaţie cu muşchiuleţul la grătar. Avem
    nevoie de un muşchiuleţ pe care îl tăiem, cu grijă, longitudinal, în trei
    şuviţe. Aceste şuviţe trebuie împletite precum coada unei fete, iar la capăt
    trebuie prinse cu ajutorul unei scobitori. Muşchiuleţul astfel împletit poate
    fi împănat cu bucăţi de usturoi şi cu mici bucăţi de costiţă. Uns apoi cu puţin
    ulei, muşchiuleţul trebuie introdus la cuptor şi lăsat la foc potrivit circa 45
    de minute.


    Un
    alt preparat obţinut în cuptor este muşchiuleţul de porc cu verdeţuri. De
    menţionat că în România se folosesc uneori în bucătărie vase poroase de lut în
    care sunt preparate cu mare succes sarmalele. De această dată folosim vasul de
    lut pentru a prepara muşchiuleţul de porc. În primul rând, vasul de lut trebuie
    scufundat integral în apă şi lăsat circa 15 minute pentru a trage apă în
    pereţii săi. Aşezăm în vasul de lut un amestec de mazăre, fasole păstăi şi
    legume mărunţite: cartofi, ceapă, ardei gras, roşii. Deasupra, tăiat în bucăţi
    mici şi subţiri, aşezăm muşchiuleţul de porc. Acoperim vasul cu capacul său, de
    asemenea, din lut şi îl introducem în cuptorul rece. Creştem treptat
    temperatura cuptorului şi lăsăm vasul acolo circa 45 de minute. Pentru a se
    rumeni puţin, scoatem capacul vasului şi mai lăsăm preparatul nostru în cuptor
    încă un sfert de oră.


    Muşchiuleţul poate fi umplut cu
    legume sau cu carne. De asemenea, dintr-un muşchiuleţ putem obţine o ruladă cu
    carne tocată. Pentru ruladă, avem nevoie de un muşchiuleţ ceva mai mare, de
    circa un sfert de kg de carne tocată de viţă, de două cepe, de un morcov,
    cimbru uscat, piper măcinat. Tocăm ceapa şi o călim în puţin ulei într-o
    tigaie. Adăugăm morcovul ras şi apoi carnea de vită. Stingem cu puţină apă,
    apoi condimentăm cu cimbru şi cu piper măcinat, iar spre final adăugăm un pahar
    de vin şi sare după gust. Tăiem muşchiuleţul pe lung astfel încât să îl
    întindem cât mai mult, eventual îl batem putin şi îl condimentăm cu puţin
    piper. Întindem pe el amestecul de carne tocată şi legume călite şi apoi rulăm,
    iar capetele muşchiuleţului le strângem cu nişte scobitori. Ungem cu ulei
    rulada astfel obţinută şi o punem într-un vas în care am turnat puţină apă, ba
    chiar şi puţin vin. Din când in când stropim muşchiuleţul cu sosul din vas şi
    îl ţinem în cuptor circa jumătate de oră până se rumeneşte. Se taie în felii cu
    grosimea de un deget şi se serveşte pe un platou cu aperitive calde. De
    asemenea, poate fi servit şi ca fel principal, alături de o garnitură