Radio România Internațional

Tag: costum popular

  • Costume populare tradiţionale pentru căminul cultural din Sângeorgiu de Mureş

    Costume populare tradiţionale pentru căminul cultural din Sângeorgiu de Mureş

    Poposim în Comuna Sîngeorgiu
    de Mureş unde își au căminul mai multe comunități culturale. Această localitate
    a ajuns, în urmă cu câțiva ani, în finala concursului național numit Satele culturale
    ale României alături de alte 25 de localități selectate din sutele de candidaturi
    depuse.


    Ambiția locuitorilor din Sângeorgiu de Mureş a fost să-și promoveze obiceiurile și tradițiile interetnice prin
    evenimente care să le atragă faima. Susținerea și promovarea acestor evenimente
    a fost posibilă și prin accesarea de fonduri europene despre care ne vorbește
    doamna Mariana Opriș – consilier în cadrul Consiliului local Sângeorgiu de Mureş.





    Satul cultural este un program lansat sub patronajul Ambasadei
    Franţei şi a Delegaţiei Wallonie- Bruxelles în România cu scopul de a promova
    patrimoniul cultural şi artistic al satului românesc.


    Diversitatea activităţilor
    culturale, multiculturalitatea şi cele peste 100 de evenimente culturale organizate
    anual, cu sute de participanți – festivaluri de muzică și dansuri populare, cu sute
    de copii care învață dansurile celor trei naționalități – română, maghiară şi
    romă, ne-au adus faima ca fiind Al doilea sat cultural din România.


    Și cum această faimă trebuia păstrată ne-am
    gândit că o soluție ar fi să accesăm fonduri europene pentru a achiziţiona costume
    populare.


    Astfel, ne-am orientat
    spre finantările pentru FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare
    Rurală, Masura 322 – Renovarea, Dezvoltarea Satelor, Îmbunătăţirea Serviciilor
    de Bază pentru Economia şi Populaţia Rurală şi punerea în Valoare a Moştenirii
    Rurale.


    Printrele proiectele depuse
    și câştigate se numără Achiziţionarea de
    echipamente pentru căminul cultural şi achiziţionarea de costume populare tradiţionale.


    Au fost achiziţionate
    costume populare tradiţionale, în valoare de 145.000 lei, pentru etniile,
    română, maghiară şi romă, costumul popular fiind element al identităţii unui
    popor şi care reprezintă trăsături specifice locului.


    Sîngeorzenii poartă cu mândrie
    costumele populare, mai ales în sărbători, iar dacă nu ne
    credeti, vă invităm cu drag, la
    noi, la Zilele sîngeorzene
    care anul acesta sunt la a 26-a ediţie şi se
    desfăşoară în luna august.


  • Noua viaţă a costumului popular

    Noua viaţă a costumului popular

    Costumele populare româneşti revin la modă. Strânse la gât, cu cheiţă, cum
    se spune sau nu, încreţite sau drepte, mai simple sau mai elaborate, iile
    româneşti capătă o nouă viaţă.


    Născută într-o familie din Bistriţa Năsăud în care cusutul iilor era
    meseria casei, Virginia Linul are astăzi o casă muzeu şi a adunat în jurul ei
    50-60 de femei cu care lucrează. Dar recunoaşte că şi-a recăpătat încrederea în
    valoarea muncii ei după prezenţa României în 1999, la Washington Smithsonian
    Folklife Festival, cu costume populare, bucătărie tradiţională şi folclor.
    Virginia Linul ne-a spus că meseria sa este una de mare responsabilitate Am făcut întâi costume populare de la noi din zonă, din Bistriţa
    Năsăud, pe urmă am confecţionat şi costume din alte zone ale ţării, tehnicile
    de lucru find asemănătoare, doar modelele diferite. Dar cu o mare seriozitate
    şi o cercetare prealabilă, atât în muzee, cât şi în sate. Nu fac pentru
    ansambluri orice costume, să fie acolo. Eu nu fac imitaţii de costume populare,
    ci am mare responsabilitate pentru generaţiile viitoare, pentru că eu ştiu că
    dacă noi copiii ni-i îmbrăcăm cu imitaţie de ie, ei când cresc o să creadă că
    aia e ce trebuie. Noi, ca părinţi, avem o responsabilitate pentru generaţiile
    viitoare să-i îmbrăcăm corect: un costum popular să fie autentic românesc, să
    fie cusut manual, ca unui copil să îi rămână ideea că aşa este costumul popular
    românesc.


    Virginia Linul ne-a mai spus că ţara noastră are 450 de zone etnografice şi
    tocmai de aceea trebuie să le respectăm şi să le păstrăm reprezentativitatea.
    Iar apoi ne-a spus cum a prins aripi noi costumul popular românesc: În 2011 a venit un designer francez Philippe Guiller, care a lucrat la
    Ambasada Franţei din România, director cultural. A vizitat România, s-a
    îndrăgostit de România şi de tot ce e frumos. El a ştiut să vadă arta în
    fiecare lucru, în fiecare podoabă şi a scos-o pe scenă. Şi a făcut o colecţie care s-a numit
    100%.ro. prejudecăţi. Datorită acestui străin care a venit şi a lucrat cu mine,
    60% din colecţie s-a lucrat aici, s-a lucrat cu meşteri din Maramureş, cu
    meşteri din Bucovina, cu meşteri de la Braşov, cu meşteri din Oltenia, a lucrat
    cu meşteri români din întreaga ţară şi a pus în valoare arta populară
    românescă. Şi datorită promovării acestui eveniment au venit televiziunile, au
    făcut promovare şi au început să poarte vedetele, o ie de Ziua României, un
    element din costumul popular şi după un an, a început Andreea Tănăsescu,
    fondatoarea paginii La Blousee Roumaine, să promoveze pe Facebook ia românească
    şi să creeze evenimente peste tot.


    O altă prezenţă remarcabilă a
    costumelor populare online o repezintă asociaţia Semne cusute, care din luna
    iunie a acestui an, este prezentă pe Google Arts and Culture cu expoziţia
    Îmbrăcate în povești, prin care explorează meșteșugul țesutului de cămăși
    tradiționale românești și prezintă poveștile brodate în material, decodificând
    fiecare culoare și simbol. Este o călătorie la granița dintre artă și tradiție.
    Ioana Corduneanu, iniţiatoarea asociaţiei Semne cusute ne-a vorbit despre
    îndeletnicirea de a coase o ie, ca despre o poveste de dragoste: Sper că din ce în ce mai mult vom lăsa în urmă materialele ieftine şi
    vom alege să coasem ca şi străbunicile noastre, cu in, cu cânepă, cu mătase şi
    cu lână, pentru că sunt materiale mai sănătoase şi pentru noi şi pentru
    planetă. Sunt materiale mai preţioase, mai nobile, aşa cum
    merită cămăşile noastre. Cămăşi tradiţionale înseamnă şi cămăşi încreţite la
    gât, cămăşi drepte, poale şi fuste mai rar, dar cu siguranţă sunt doamne care
    doresc să-şi completeze portul, să-şi întregească portul.


    Tot de la Ioana Corduneanu am aflat că doamnele din comunitatea Semne
    cusute cos ii în special de drag: În mare parte le cos de plăcere,
    pentru că broderia este o artă şi o relaxare. Le cos pentru ele, pentru a avea
    ce să îmbrace, le cos pentru a-şi îmbrăca familia, pentru cei dragi, cei
    prieteni, iar cele mai geneoase le cos pentru a le arăta în cadrul expoziţiilor
    noastre: IA Aidoma, Ia Aievea, Măiestr-Ia, expoziţii care acum devin şi
    virtuale.


    Orice femei doreşte să se alăture cusătoarelor de ii nu are de făcut decât
    câţiva paşi simpli, după cum ne-a spus Ioana Corduneanu: Pe Google, tastând
    semne cusute, vor găsi acolo blogul, vor găsi grupul de lucru de pe facebook,
    semne cusute în acţiune şi tot ce trebuie să facă este să intre în acest grup
    de cusut, să studieze puţin ceea ce s-a discutat, ceea ce s-a făcut, să îşi exprime
    dorinţa (n.r. de a ni se alătura) să spună de ce sunt acolo, ce vor să facă, ce
    vor să coase şi vor primi ajutor. Simbolurile sunt universale, sunt un limbaj
    vizual, pe care îl înţelege toată lumea. Dacă este ceva specific românesc este
    gramatica, felul de a pune aceste litere în propoziţii. Asta ne face unici. Şi
    putem deosebi o cămaşă românească de toate cămăşile vecinilor noştri, mai mult,
    putem deosebi o cămaşă atât de precis încât să aflăm satul, dacă nu regiunea în
    care ea a fost cusută. Şi sunt doamne din Olanda, din Bulgaria, din Japonia,
    care sunt interesate şi cos, pentru că îşi dau seama că nu este vorba strict de
    o cămaşă românească, valorile pe care cămaş    a noastră le transmite sunt valabile
    şi universale în orice moment şi acum şi în trecut şi în viitor.



    Şi, o veste bună! Anul acesta de Ziua României,
    la Paris, mai multe doamne însoţite de Ioana Corduneanu îşi purtau mândre
    costumul popular, completat cu o fustă de o nuanţă albastră în Centrul
    Pompidou. Nu am înţeles sigur de ce iile erau astfel completate până nu am
    văzut cum puzderia de vizitatori ce profitau de intrarea gratuită la expoziţii
    în prima duminică din lună, făceau poze cu româncele îmbrăcate în ie, alături
    de tabloul lui Henri Matisse La Blouse Roumaine (finalizat în aprilie 1940).

  • Sărbători de Paşte la Castel

    Sărbători de Paşte la Castel

    Castelul Bran reprezintă o atracţie permanentă
    atât pentru turiştii români, cât şi pentru străini. De Paşte, Crăciun sau cu
    ocazia altor sărbători locale, castelul se pregăteşte de sărbătoare. Anul
    acesta seria de evenimente dedicate Paştelui a început la castelul Bran pe 2
    aprilie şi se va încheia în 23 aprilie, aşa că vă invităm să-i descoperim
    surprizele.


    De Paşte, Castelul Bran ia haine de sărbătoare şi
    ne aşteaptă s-o facem şi noi. Bogdana Balmuş, PR manager la Castelul Bran, ne
    spune de ce ar trebui să ne programăm o vizită la castel de Paşte: În primul rând pentru că, după cum ştiţi, castelul Bran este viu. Pe
    toată durata anului, avem foarte multe evenimente publice şi private. Cel
    menţionat este un eveniment public, care ne este foarte drag. A debutat în urmă
    cu câteva zile, va ţine până la sfârşitul lunii aprilie, prilej cu care
    vizitatorii castelului Bran vor putea vedea o colecţie de costume populare din
    colecţia etnografică Gabriel Boriceanu, dar şi o expoziţie de fotografii vechi
    care înfăţişează datini şi tradiţii locale. De asemenea, în câteva încăperi se
    vor reconstitui interioare ţărăneşti din satul Mateiaş.


    Pasionat de costumul popular în toată bogăţia şi
    diversitatea lui, Gabriel Boriceanu a adunat în colecţia sa mostre reprezentative
    pentru diferite zone folclorice ale ţării, bogat ornamentate şi specifice
    pentru toate ocaziile, de la nuntă, la alte sărbători de peste an. Am întrebat-o pe Bogdana Balmuş cum arată
    costumele populare din colecţia prezentată în această perioadă la castelul Bran: Sunt extraordinare! Sunt autentice. Există câteva piese deosebit de
    frumoase, care ilustrează foarte bine tradiţiile locale. După cum ştiţi
    locuitorii din satul Mateiaş se află la confluenţa dintre trei zone
    etnografice: Ţara Oltului, Ţara Bârsei şi zona Rupea, şi de aceea această zonă
    cunoaşte o bogăţie de tradiţii şi obiceiuri, atât în ornamente şi straie, cât
    şi în joc. Ele pot fi observate foarte bine vizitându-ne.


    Şi pentru că se doreşte crearea unei atmosfere
    săteşti vii, de sărbătoare, la castel ne-au fost pregătite şi alte surprize.
    Revine cu detalii Bogdana Balmuş:
    De altfel, pentru ca totul să fie
    viu, autentic, în prima zi de Paşte, un grup de localnici, un ansamblu popular
    din Mateiaş, va reconstitui Jocul Mare. Este un obicei străvechi, care
    marchează Învierea Domnului şi renaşterea naturii. Noi avem grijă ca fiecare
    moment important din viaţa românilor să fie marcat la castelul Bran. Astfel de
    evenimente avem şi de Crăciun şi de anul nou, pe tot parcursul anului.


    O invitaţie deschisă de a vizita castelul Bran, de
    fapt, în orice moment din an, pentru că este mereu pregătit pentru turişti.
    Recent s-a trecut la programul de vară, astfel încât porţile castelului sunt
    deschise de la 9.00 până la 18.00 de marţi până duminică, lunea castelul
    deschizându-se la 12.00.


    Bogdana Balmuş, ne-a promis că de Paşte copiii vor
    avea un loc special în cadrul acestor manifestări: Ca
    şi anul trecut, ca şi în ceilalţi ani, avem această tradiţie de a-i iniţia pe
    cei mici şi nu numai în acest meşteşug. Vor fi câţiva meşteri populari, care îi
    vor ajuta pe cei ce doresc să înveţe să încondeieze ouă. Şi am pregătit pentru
    ei ouă din lemn, pentru a le putea păstra ca amintire. Copiii probabil vor fi
    cei mai încântaţi de acest lucru, iar în ziua de Paşte vor primi şi ouă de
    ciocolată de la Iepuraş.


    Şi pentru a valorifica cât mai bine spaţiul de la
    castel, iepuraşul le va împărţi ouă de ciocolată în Sala de muzică, iar la Casa
    de ceai se va organiza o vânătoare de ouă în Parcul Regal. Este vorba despre Sala
    de Muzică a Reginei Maria, încăpere care găzduia în perioada interbelică concertele
    şi recepţiile organizate de Regină, fiind şi cea mai spaţioasă încăpere din
    Castel. Tot de Regina Maria este legată şi Casa de ceai, ridicată în anii ’30, reprezentând locul în
    care îşi primea oaspeţii.


    Şi pentru că adesea, turiştii care trec pragul Castelului Bran sunt
    în căutarea unor experienţe înfricoşătoare, ei pot vizita pe tot parcursul
    anului, în patru încăperi, o expoziţie neobişnuită de instrumente de tortură.
    Fecioara de fier, Leagănul lui Iuda sau Scaunul de interogare.



  • Zilele Maramureşului

    Zilele Maramureşului

    Cea de-a doua ediţie a Zilelor Maramureşului s-a
    desfăşurat în perioada 6-8 mai anul acesta în mai multe instituţii din Baia
    Mare. Tradiţii, muzică şi gastronomie populară i-au invitat pe vizitatori să le
    cunoaştem în amănunt la ele acasă. De această dată, în Maramureş, unde sunt
    sărbătorite costumul popular, prin paradă de prezentare şi ateliere de cusut şi
    pictură pe material textil, tradiţiile culinare, prin degustări de produse
    tradiţionale şi folclorul zonei, prin participarea mai multor artişti populari.


    Astfel, la Muzeul de Mineralogie Victor Gorduza
    s-au prezentat lucrări despre ariile naturale protejate, biodiversitate,
    geodiversitate şi despre reprezentarea Reţelei Natura 2000 în Transilvania. La
    Palatul Administrativ Baia Mare, cadre universitare, cercetători, muzeografi şi
    etnologi au vorbit despre portul tradiţional, despre simbolistica acestuia şi
    despre caracteristicile portului din Maramureş.


    Dana Buzura Gagniuc, purtător de cuvânt la
    Consiliul Judeţean Maramureş, ne-a spus cum s-a desfăşurat ediţia din acest an: În acest an toată manifestarea s-a derulat sub semnul costumului
    tradiţional, pentru că, pentru prima oară, în acest an s-a legiferat
    sărbătorirea costumului naţional. Şi s-a început cu un simpozion dedicat
    acestei zile. A doua zi de manifestări a fost concentrată toată activitatea în
    Muzeul Satului din Baia Mare, unde am avut un festival al dacilor liberi şi o
    serie de tradiţii şi obiceiuri din satele maramureşene. S-a putut vedea o nuntă
    tradiţională ca la Groşii-Ţibleşului, au fost demonstraţii de gătit, a fost
    spectacol de dimineaţa până seara, am avut şi un târg al meşterilor populari şi
    un târg de minerale, ştiut fiind că Maramureşul este o zonă minieră şi cu o
    tradiţie deosebită în acest sens.



    Organizatorii, Muzeul de Etnografie şi Artă
    Populară Maramureş şi Consiliul Judeţean Maramureş, au gândit acest eveniment
    în două etape; o primă parte care s-a desfășurat la Consiliul Judeţean
    Maramureş, a doua parte fiind în Muzeul Satului.


    Unul dintre momentele de atracţie a Zilelor
    Maramureşului, desfăşurat la Muzeul Satului, l-a reprezentat Festivalul dacilor
    liberi. Vine cu detalii Dana Buzura Gagniuc, purtător de cuvânt la Consiliul
    Judeţean Maramureş: Festivalul dacilor liberi este o
    manifestare în care se readuc pe tapet tradiţiile de acum 2000 de ani; olăritul
    ca acum 2000 de ani, ţesutul, confecţionarea zalelor. Sunt un grup de istorici
    din Baia Mare şi Cluj care vin îmbrăcaţi în costume ca pe vremea dacilor şi
    care fac aceste demonstraţii de meşteşuguri şi, de asemnea, ca un punct de
    atracţie pentru copii, prezintă luptele dintre daci şi romani.



    Ce alte momente au fost evidenţiate, ne-a spus tot
    Dana Buzura Gagniuc, purtător de cuvânt la Consiliul Judeţean Maramureş: Nunta tradiţională! În Maramureş, în satele arhaice, nunta încă se mai
    desfăşoară cu ritualul specific. Am avut sâmbătă nunta din Groşii Ţibleşului,
    deci din zona Lăpuşului, iar duminică am avut nuntă tradiţională ca la Petrova,
    deci două obiceiuri diferite, costumaţii diferite. În primul rând diferă
    costumele, în al doilea rând, zona Groşii Ţibleşului, este o zonă cu o uşoară interferenţă
    de Bistriţa, diferă muzica, diferă strigăturile de nuntă, pentru miri şi
    mireasă. De asemenea, din zona Petrova, s-a venit cu obiceiul jucatului găinii,
    care a fost spectaculos, cu colaci împodobiţi altfel, cu steagurile împodobite
    altfel, cu mireasa care are un alt fel de voal. Hora diferă, dacă la Groşii
    Ţibleşului este joc de doi la nuntă, la Petrova este şi joc roată, horă.



    Alt reper al culturii locului s-a manifestat prin
    demonstraţii de gătit tradiţional ale gospodinelor maramureşene, iar
    gospodăriile din Muzeul Satului au fost toate animate de momente artistice,
    ne-a mai spus interlocutoarea noastră:
    S-au gătit sarmale, s-a gătit balmuş (mâncarea
    principală a ciobanilor, constând din mămăliga servită cu lapte, brânză, caş,
    urdă, cu jintiţă dulce sau acră), s-au gătit gogoşi ca în Maramureş. De
    asemenea, fiecare gospodărie din Muzeul Satului a fost populată cu câte un
    grup. Am avut grupul de copii de la Palatul Copiilor, care au avut ateliere de
    meşteşuguri, cusut, cioplit, pictură pe sticlă, şi a fost extrem de populată
    acea curte. De asemenea, am avut o curte cu elevii de la Şcoala Populară de Artă,
    din Baia Mare, care au avut câte un spectacol foarte consistent de muzică
    populară. În paralel, la o scenă amenajată în Muzeu, toate formaţiile şi toate
    ansamblurile prezente au susţinut momente artistice. Sâmbătă seara a fost o
    paradă a portului popular, pe străzile municipiului Baia Mare.



    La manifestările organizate cu ocazia Zilelor
    Maramureşului au fost prezenţi mulţi invitați, atât din Maramureș, cât și din
    București, Cluj Napoca, Zalău și Satu Mare, care fie au prezentat lucrări
    științifice, fie s-au bucurat doar de aspecte din viaţa localnicilor prezentate
    aici.