Mai puţin cunoscută de publicul larg, moda
vestimentară de influenţă orientală a fost înlocuită treptat în Moldova şi Ţara
Românească de moda apuseană începând cu secolul al XIX-lea. Dar, deşi au fost
abandonate, hainele de inspiraţie orientală pot stârni interese, chiar
fascinaţie. Iar recent publicul bucureştean este invitat să o descopere graţie
expoziţiei temporare Moda la Porţile Levantului, organizată de Muzeul
Municipiului Bucureşti. Amplasate într-o ambianţă care reconstituie atmosfera
bucureşteană de acum 200 şi 300 de ani, piesele vestimentare sunt rare,
valoroase, fac parte din patrimoniul muzeului şi multe n-au mai fost expuse de
la începutul anilor 1990.
Despre colecția de costume și accesorii vestimentare
vernisată în cadrul expoziţiei Moda la Porţile Levantului ne vorbește
curatoarea Camelia Ene: Are piese de aproximativ 300 de ani. Costumele noastre sunt din secolul al
XVIII-lea până în secolul al XX-lea, deci o varietate foarte mare. De
ce Levant? Pentru că ne-a venit o influență foarte puternică din această zonă,
din punct de vedere stilistic. Noi, cei din Țările Române, eram la porțile
Levantului, dar poarta se deschidea spre Levant și, în același timp, spre
Occident. Dar Levantul unde-și are porțile la răsărit? Levantul are o poartă
spre Extremul Orient, în Mesopotamia. E cea mai veche poartă care din antichitate
se deschide spre Orientul Extrem. Să nu uităm mișcările de populație care au
avut loc acolo şi de războaie, dar au existat și foarte multe drumuri
diplomatice și drumuri comerciale. Mă refer şi la Drumul Mătăsii, care pornește
din China, trece prin Japonia, Coreea, Kazahstan, Afganistan, Turkmenistan,
Kârgâzstan, Iran, Irak, Antiohia și ajunge până în Veneția. Ori noi suntem
aproape de granița cu Imperiul Bizantin. Deci este foarte important să știm că
toate aceste repertorii stilistice care ajung în zona noastră în Țările Române,
sunt asimilate și sunt după aceea reinterpretate.
Reinterpretarea se referă la simbioza care
s-a produs între costumul autohton valah şi moldovean şi modele turceşti şi
bizantine care s-au impus mai ales de la începutul secolului al XVIII-lea când
ţările române ajung să fie conduse de fanarioţi, funcţionari trimişi de Înalta
Poartă de la Istanbul. Dar moda, mai ales cea boierească, a reuşit să imprime
frumuseţe unei perioade întunecate din punct de vedere politic, dar fascinante
din punct de vedere cultural.
Curatoarea Camelia Ene: Avem o bogăţie
stilistică foarte mare şi asta se întrezăreşte în vestimentaţie. Aceste haine
din expoziție sunt purtate de domnițe, de jupânițe și de cadâne. Pe ele se
regăsesc motive din Turcia europeană, inclusiv motive stilistice pe care le
întâlnim în podoabe, dar se întâlnește foarte mult și influență greacă. Există
o abundență de fir de aur și argint pe toate aceste obiecte pe care le-am
expus. Printre aceste obiecte vestimentare întâlnim șalvari pe care-i purtau și
doamnele, nu doar domnii. Avem un caftan de investitură. Avem un caftan de bei.
Avem de asemenea acel costum care are o influență greacă care se vede în acel
costum numit pipiri (haină cu sau fără mâneci, cu
poale lungi şi mult încreţite la spate – n. red)cu poalele foarte largi, broșat cu fir de
aur și argint. Mai sunt costumele albaneze purtate de arnăuții care erau în
permanență în prezența domnitorului sau a boierului și aveau hangerul la brâu.
Ei purtau o fustanelă, un fel de fustă largă care să le permită mișcarea. Pe ea
se afla ori o broderie din fir, ori aplicații de metal pentru a-i feri în
timpul luptelor de posibilele lovituri.
În plus, vizitatorii pot vedea și alt tip
de arme din epocă, punguțe de bani, centuri cu protuberanțe în filigran și
pietre scumpe. Expoziția este deschisă până în luna martie a anului viitor la
Palatul Suțu din centrul Bucureștiului.