Radio România Internațional

Tag: Cozia

  • Landkreis Vâlcea: vielfältige Möglichkeiten für Freizeit und Wellness

    Landkreis Vâlcea: vielfältige Möglichkeiten für Freizeit und Wellness

    Heute laden wir Sie auf eine Entdeckungsreise ein — wir wollen nämlich zusammen den Landkreis Vâlcea und seine Besonderheiten erforschen. Vâlcea liegt im Süden des Landes, in der historischen Region Walachei. Die Kreishauptstadt ist Râmnicu Vâlcea. Es ist eine der ältesten bewohnten Regionen des Landes. Hier gab es einst römische Militärlager, aber auch dakische Burgen und mittelalterliche Anwesen. Die spektakuläre Natur und die hiesigen Kultstätten — heute historische Denkmäler — steigerten die Beliebtheit des Ortes.



    Falls Sie die Natur lieben, so empfehlen wir Ihnen einen Ausflug zu den Erdpyramiden im Stăncioiu-Tal oder zum Museum der Steinaggregate (sogen. Konkretionen). Die Erdpyramiden sind einmalige Naturgebilde, die verschiedene Formen annehmen: Anhöhen, Türmchen, Pyramiden, Tröge. Sie entstanden als Folge der Bodenerosion und haben eine Höhe von etwa 80 m. Unmittelbar vor der Ortschaft Costeşti liegt das Museum der Konkretionen, ein weiteres Schutzgebiet, einmalig in Europa. Es umfasst steinerne Formationen, gebildet aus natürlich zementierten Sandschichten. Sie nehmen verschiedene Formen an. Dank der verschiedenartigen Textur fühlen sie sich unterschiedlich an. Es wird vermutet, die Steinformationen seien mehr als 6 Millionen Jahre alt.



    Das römische Militärlager — Castrum Arutela — ist ein bedeutendes historisches Denkmal. Es befindet sich in der Nähe der Ortschaft Călimăneşti, am Ort, der als Poiana Bivolarilor“ (dt. Wiese der Büffelhirten) bekannt ist. Laut den Inschriften auf den Eintrittstoren sei das Castrum im 1.–2. Jahrhundert n. Chr. errichtet worden, während der Herrschaft des römischen Kaisers Hadrian. Das römische Castrum Arutela wurde 1888 infolge archäologischer Ausgrabungen entdeckt. Ursprünglich wurden hier mehrere römische Münzen und Metallwerkzeuge gefunden. Etwas später wurden die Bäder und ein Teil der Verteidigungsmauer ausgegraben.



    Der Landkreis Vâlcea wird au‎ßerdem von der Hochstra‎ße Transalpina durchquert. Transalpina ist die am höchsten gelegene Gebirgsstra‎ße in Rumänien. Die Hochstra‎ße erstreckt sich über vier Landkreise: Gorj, Vâlcea, Sibiu und Alba. Vermutlich war die Hochstra‎ße früher ein römischer Korridor gewesen. Die Transalpina ist auch unter der Bezeichnung Königsweg“ bekannt. Die Hochstra‎ße wurde nämlich während des 2. Weltkriegs im Auftrag des Königs Karl der II. saniert.



    Im Landkreis Vâlcea befinden sich ebenfalls drei der bekanntesten Kurorte im Land: Băile Olănești, Băile Govora und Călimănești — Căciulata. Die drei Kurorte sind für ihre Mineral- und Thermalwasserquellen bekannt, welche Heileigenschaften haben. Mit Hilfe der Heilbäder können zahlreiche Erkrankungen und Leiden geheilt oder zumindest die Symptome gelindert werden. Die drei Kurorte liegen in einer Gebirgsregion. Daher sind sie auch ein günstiger Ausgangspunkt für verschiedene Wanderungen.



    Darüber hinaus laden die örtlichen Hotels die Touristen zu einer unvergesslichen SPA- und Wellness-Erfahrung. Wir unterhielten uns zum Thema des Wellness-Tourismus mit Irina, der Vertreterin eines SPA-Komplexes in der Region:



    Zwei Behandlungen würde ich empfehlen — eine Körper- und eine Gesichtsbehandlung. Beide lie‎ßen sich von unserer örtlichen Tradition inspirieren. Bei der Körperbehandlung verwenden wir Traubenkernextrakt und –öl. Der Traubenkernextrakt hilft, Hautprobleme, Allergien, Falten, Probleme mit den Blutgefä‎ßen, schlechte Augen, PMS und chronische Entzündungen zu lösen. Die Behandlung dauert 50 Minuten und umfasst ein Peeling, ein Tonic, der für die Remineralisierung sorgt und eine Maske mit fettreduzierender Wirkung. Wir bieten auch Behandlungen in der Wärmedecke, zur Entfernung der Zellulitis. Für die Gesichtsbehandlung verwenden wir Honigprodukte von einem örtlichen Hersteller. Die Aufbaumaske reinigt Akne, reduziert Poren und strafft die Haut. Eine wahrhafte Verwöhnung.“




    Im Landkreis Vâlcea befinden sich auch viele Klöster, wie z.B. Govora, Bistriţa, Arnota, Turnu und Ostrov. Das bekannteste Kloster in der Umgebung ist allerdings Cozia — ein emblematisches Denkmal mittelalterlicher Kunst. Im Süden liegt das Kloster Hurezi, das einzige Kloster im Süden Rumäniens, das Teil des UNESCO-Kulturerbes ist.

  • Forêts roumaines proposées au patrimoine mondial de l’UNESCO

    Forêts roumaines proposées au patrimoine mondial de l’UNESCO

    Situé au centre-sud des Carpates méridionales, le Parc national Cozia s’étend sur 17.000 hectares. Egalement connu sous le nom du « parc des fleurs », il abrite plus de 930 espèces de plantes, endémiques pour la plupart. On y rencontre entre autres le fameux bouleau de Cozia, l’acacia nain, la rose de Cozia, des iris jaunes, des edelweiss ou encore des pivoines de montagne. C’est toujours dans cette aire protégée que le chêne rouvre pousse jusqu’à plus de 1300 m d’altitude, tandis que le sapin et le hêtre descendent, eux, jusqu’à 300-400 m. Deux grandes forêts de ce Parc national ont été proposées en 2016 pour être inscrites sur la liste des sites du patrimoine mondial de l’UNESCO. Il s’agit des forêts Cozia, qui s’étale sur 2286 hectares et de Lotrişor, dont la superficie est de 1103 hectares.

    Pavel Prundurel, directeur du Parc national Cozia, nous a parlé de la valeur naturelle de ces étendues vertes: « Ce sont des forêts séculaires ou quasi-vierges de hêtre et de mélange de hêtres et de feuillus et qui, au fil du temps, n’ont pas connu d’intervention humaine. On y trouve des arbres dans toutes les phases de développement, depuis les jeunes pousses jusqu’aux exemplaires impressionnants hauts d’une cinquantaine de mètres et dépassant les 2 m de diamètre. Là, les arbres vieux de plusieurs centaines d’années parviennent à la limite physiologique de leur existence. Autant dire qu’ils meurent de vieillesse, donc naturellement. Une fois morts, leur bois fournira de la nourriture et de l’énergie à tout l’écosystème dont ils font partie. Pourtant, ce n’est pas que la présence de ces arbres fascinants, majestueux, qui compte le plus dans ces sites naturels, car n’oublions pas que nombre d’animaux trouvent abri dans ces forêts. Et là je me réfère à tout un réseau trophique, bien organisé, qui culmine par les rapaces: l’ours, le lynx, le loup, l’aigle des montagnes. Ils y vivent et élèvent leurs petitx sans craindre la présence des êtres humains. Les deux groupes de forêts font partie des quelque 8500 hectares de la zone de protection intégrale du Parc national de Cozia. Cela garantit qu’elles bénéficieront d’une protection spéciale sur le long terme et qu’elles assureront aux générations à venir des biens au même niveau que celui qu’on leur connaît de nos jours ».

    C’est dans les Carpates roumaines que l’on retrouve la plus grande étendue de forêts de hêtre d’Europe centrale, soit quelque 2 millions d’hectares. A noter que la Roumanie compte aussi plus de 20 mille hectares de forêts qui remplissent les critères permettant de les inclure au patrimoine mondial de l’UNESCO.

    En Roumaine, la Régie nationale des forêts, Romsilva, gère 3,14 millions d’hectares de fonds forestier, y compris 22 parcs nationaux ou naturels. C’est elle qui a lancé des démarches visant à faire inscrire dans ce patrimoine les forêts Cozia et Lotrişor, du Parc national de Cozia. (Trad. Mariana Tudose)

  • Wälder im Nationalpark Cozia sollen ins Unesco-Weltnaturerbe aufgenommen werden

    Wälder im Nationalpark Cozia sollen ins Unesco-Weltnaturerbe aufgenommen werden

    Im Nationalpark Cozia wachsen u.a. die berühmte Cozia-Birke, der Bastardindigo, die Cozia-Rose, die gelbe Iris, das Edelwei‎ß oder die Pfingstrose. Die Wintereiche wächst im Nationalpark Cozia auch in einer Höhe von über 1300 Metern. Wenn man vom Hochland hinuntersteigt, bemerkt man, dass die Tannen und Buchen selbst noch in einer Höhe von 300-400 Metern wachsen.



    Im vergangenen Jahr wurden zwei gro‎ße Teile des Waldes für die Aufnahme ins UNESCO-Weltnaturebe vorgeschlagen. Und zwar der Wald Cozia mit einer Fläche von 2286 Ha und der Wald Lotrişor mit einer Fläche von 1103 Ha. Über den natürlichen Wert dieser Wälder spricht nun Pavel Prundurel, Direktor des Nationalparks Cozia:



    Es geht um hunderte von Jahren alte Wälder, Buchen-Urwälder oder Laubwälder, die sich während der Zeit ohne die Einwirkung des Menschen entwickelt haben. Hier gibt es Bäume in allen Entwicklungsstadien: von Samen bis zu Bäumen, die kolossale Dimensionen erreicht haben, eine Höhe von über 50 m und einen Durchmesser von 2 Metern. Die alten Bäume erreichen hier ihr höchstmögliches Alter und sterben dann ab. Durch das tote Holz gibt der Wald dem Ökosystem Nahrung und Energie. Nicht nur das Aussehen dieser Bäume ist wichtig, sondern auch die Tatsache, dass sie entweder auf dem Boden oder in der riesigen Baumkrone zahlreiche Lebewesen beherbergen. Diese bilden eine gut organisierte und komplette trophische Pyramide. An der Spitze stehen Raubtiere wie: der Bär, der Luchs, der Wolf, der Steinadler. An der Basis sind zahlreiche andere Tiere. Alle finden da Ruhe, Herberge, Nahrung und können ihre Jungen artengemä‎ß pflegen. Sie werden vom Menschen nicht gestört. Die zwei Wälder Cozia und Lotrişor gehören zu den rund 8500 Ha Wald, die unter strengem Naturschutz stehen. Sie werden langfristig geschützt, so dass sie den nächsten Generationen weitergegeben werden können.“




    In den rumänischen Karpaten liegt die grö‎ßte mit Buchenwäldern bedeckte Fläche in Europa. Über 20 Tausend Ha Wald erfüllen die Bedingungen, in die UNESCO-Welterbeliste eingetragen zu werden. Die staatliche Forstbehörde Romsilva hat schon die notwendigen Schritte eingeleitet, so dass die zwei Wälder ins UNESCO Weltnaturerbe aufgenommen. Die staatliche Forstbehörde verwaltet 3,14 Millionen Ha staatlicher Wälder sowie 22 National- und Naturparks.

  • Protejarea pădurilor seculare din România

    Protejarea pădurilor seculare din România

    România
    încă mai are păduri virgine, adică păduri neumblate, fără drumuri sau poteci,
    cu specii autohtone de arbori de toate vârstele, de la un an la sute de ani.
    Copacii prăbuşiţi, în aceste ecosisteme stabile, se reintegrează în circuitul
    natural prin abundenţa de viaţă creată de putrezirea lor. In aceste păduri
    nimeni nu vânează, nimeni nu culege fructe de pădure sau plante de leac.
    Pădurile cvasivirgine sunt acele păduri în care s-au făcut tăieri, însă s-a
    intervenit foarte puţin, încât pădurea s-a regenerat rapid. Până nu
    demult, 80% din pădurile României erau necălcate de picior de om. Astăzi,
    doar două treimi din acestea sunt virgine şi cvasivirgine. Chiar şi
    aşa, România deţine cea mai mare suprafaţă de păduri seculare din
    Europa. Făgetele din bazinul Nerei, amestecurile de brad-fag de la Sinaia,
    amestecurile de fag-brad-molid din Bucovina, co­drul secular Slătioara, gorune­tele
    din Munţii Zarandului sau din Cozia, sunt doar câteva din pădurile cele
    mai bine conservate din România. O parte din acestea sunt nominalizate pentru
    patrimoniul UNESCO.

    Iată ce ne-a declarat Valentin Sălăgeanu, coordonator de
    campanii al Greenpeace: In 2005, un studiu făcut la nivel naţional ne-a arătat că avem
    undeva la 218.000 de ha şi nici nu era un studiu complet. In următorii 10 ani
    de zile, cel mai probabil, s-au distrus cam jumătate dintre aceste păduri. Din
    păcate, o mare parte din această distrugere a avut loc în mod legal, pentru că
    până în 2012 nu a existat nici o prevedere legală care să recunoască valoarea
    acestor păduri. Si atunci, aceste ecosisteme extrem de valoroase au fost tăiate
    sau distruse cu legea în faţă. Din 2012, s-au introdus un
    set de criterii şi indicatori pentru ca aceste păduri să fie uşor de
    identificat şi s-a introdus şi o măsură de protejare, dar doar parţială, total
    insuficientă. Şi atunci, inclusiv
    după 2012, când a existat recunoaşterea legală a acestor păduri, s-a mai
    distrus o parte din acestea. Ajungem astăzi, în 2017, în situaţia în care avem,
    cel mai probabil, după estimările optimiste ale ONG-urilor de mediu, inclusiv
    Greenpeace, undeva la 120 de mii de hectare. Deci jumătate au fost distruse.


    Pentru ca aceste păduri seculare,
    care ne-au mai rămas, să fie protejate pe termen lung, la sfârşitul anului
    trecut, s-a hotărât înfiinţarea unui Catalog National al Pădurilor Virgine şi
    Cvasivirgine. Acest proces necesită mai multe etape de lucru, spune Valentin
    Sălăgeanu: Primul
    lucru care trebuie făcut este ca legea de anul trecut, în baza căreia se
    instituie o formă legală de protecţie şi anume acest Catalog Naţional al
    Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine, să fie îmbunătăţită. Există anumite blocaje
    în procedura de identificare şi de recunoaştere a acestor păduri care fac ca
    eforturile benevole ale ONG-urilor să nu fie încununate de succes. Al doilea
    lucru, care trebuie neapărat făcut, trebuie ca banii pe care îi avem puşi deoparte
    din Fondul de Mediu, şi anume 2,5 milioane de euro pentru cartarea şi
    identificarea acestor păduri, să fie folosiţi printr-o licitaţie publică, ca să
    existe un proces rapid şi să inventariem ce a mai rămas. Al treilea lucru,
    extrem de important este ca toţi cei interesaţi, de la Ministerul Apelor şi
    Pădurilor, Romsilva, proprietarii privaţi, ONG-urile, toată lumea, să ajungă la
    concluzia că e nevoie de cooperare şi colaborare. Altfel, pierdem un patrimoniu
    pentru întreaga Europa. Si este păcat, pentru că asemenea ecosisteme odată
    pierdute nu se mai pot reface.


    Marea
    majoritate a acestor păduri sunt în proprietatea statului, dar şi în
    proprietate privată, motiv pentru care proprietarii de păduri vor fi
    despăgubiţi, ne asigură Valentin Sălăgeanu: Până acum au
    existat opoziţii din partea proprietarilor privaţi, pentru că odată intrate în
    Catalog, aceste păduri nu mai pot fi valorificate economic. Deci, proprietarii
    privaţi nu mai aveau nmic de câştigat după ce pădurile lor intrau în Catalog.
    In schimb, avem de la finalul anului trecut o decizie a Comisiei Europene prin
    care se acordă compensaţii pentru aceşti proprietari care şi-ar pierde
    veniturile potenţiale de pe urma acestor păduri. Deci, e nevoie ca actualul
    guvern să aplice această decizie a Comisiei Europene, astfel încât proprietarii
    privaţi să primească despăgubiri şi să nu mai existe această piedică în calea
    salvării pădurilor. Aceste despăgubiri ar fi în cuantum de până la 500 de euro
    pe hectar pe an.


    Pădurile
    incluse în Catalog vor fi supuse unei protecţii stricte, nu vor fi permise nici
    un fel de lucrări sau activităţi umane. Singurele activităţi permise vor fi
    cele de cercetare, educaţie şi de vizitare. Valentin Sălăgeanu: Practic, Catalogul acesta este o
    bază de date, disponibilă
    public în care sunt trecute toate informaţiile legate de aceste păduri. Odată
    intrate pădurile aici, statutul lor se schimbă, nu se mai intervine asupra lor
    cu nici o măsură de ordin silvic. Deci sunt trecute hectar cu hectar, cu
    locaţie, în format GPS, cu nume, toate pădurile care au statut de păduri
    virgine şi cvasivirgine. Până în momentul de faţă s-au trecut în Catalog
    13 000 de hectare. Urmează faza a doua în care ar trebui ca cele 24 de
    mii de hectare de păduri intacte de fag, propuse pe lista patrimoniului
    mondial UNESCO, să fie reevaluate şi incluse în Catalog pentru că şi ele
    dispar cu rapiditate. Apoi urmează faza a treia în care printr-un efort comun
    toţi factorii interesaţi să înceapă cartarea pădurilor virgine pe care le mai aveam
    şi despre care nu stim încă unde se află.



    Se estimează că înt-un an de zile Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine
    şi Cvasivirgine va fi complet şi disponibil pe site-ul
    ministerului de resort.

  • Călimăneşti-Căciulata

    Staţiunea Călimăneşti-Căciulata
    este destinaţia noastră de astăzi. Aflată în centrul României, în nordul
    judeţului Vâlcea, la poalele
    masivelor Cozia şi Căpăţânii din Carpaţii Meridionali, pe ambele maluri ale
    râului Olt, staţiunea a fost recent gazda Bursei şi forumului turismului
    balnear din România.


    Se află alături de noi pentru a ne spune dacă ar
    recomanda staţiunea Călimăneşti-Căciulata şi de ce, prim vicepreşedintele Asociației
    Naționale a Agențiilor de Turism din România (ANAT), Adrian Voican: Din inimă! Călimăneşti-Căciulata are mai multe unităţi de cazare, care
    au o resursă extraordinară: au o apă termală care iese din pământ la 90 de
    grade Celsius, care poate fi folosită şi este folsită nu numai în Aqua Park-ul
    cu 11 piscine, ci şi la încălzire, pe timp de iarnă. E o resursă extraordinară!
    Un mediu natural plăcut, pe Valea Oltului, se pot face excursii la Cascada
    Lotrişor şi în alte zone. E frumos, e plăcut şi o recomand cu plăcere. Eu am
    fost de Revelion anul trecut cu familia acolo şi ne-am bucurat de mâncare bună,
    ne-am simţit bine şi toată lumea era la minus 10 grade în piscinele cu apă
    termală.


    Staţiunea Călimăneşti-Căciulata a fost atestată
    documentar în 1386. De-a lungul timpului, staţiunea şi-a câştigat renumele
    internaţional. Astfel, pe la jumătatea secolului XIX, doctorul Carol Davila
    recomandă împăratului Napoleon al treilea, care suferea de o boală a ficatului,
    apa actualului izvor nr. 1 de la Căciulata. Apa era îmbuteliată şi dusă cu
    poştalionul la Paris. De asemenea, Franz Joseph, împăratul Austro-Ungariei, a
    beneficiat de tratamentul apelor minerale de la Căciulata. Considerată perla
    staţiunilor de pe valea Oltului, Călimăneşti-Căciulata oferă vizitatorilor peisaje
    fermecătoare, aproape jumătate din
    staţiune fiind acoperită de păduri de foioase şi răşinoase. Staţiunea este
    recunoscută în special pentru tratamentul bolilor digestive, reumatismale,
    neurologice, neurologice-periferice, renale, metabolice, alergice,
    respiratorii, sechele ortopedice.


    În ultimii ani, staţiunea a dezvoltat un nou tip de
    turism prin crearea de centre SPA. Astfel, în momentul de faţă, la
    Călimăneşti-Căciulata există mai multe piscine cu ape termale, funcţionale tot
    timpul anului, zone pentru masaj, băi de plante, precum şi zone pentru
    relaxare, amenajate cu şezlonguri, pentru 2 mii de persoane.


    În perioada de extrasezon, staţiunea se alătură campaniilor
    ce oferă pachete turistice conţinând servicii de tratament şi refacere, precum:
    Decada balneară şi Hai la băi!, prin care un sejur de 5-7 nopţi, cu
    pensiune completă, meniu fix, tratament cu 2 proceduri/zi şi încă două bonus,
    precum şi o consultaţie medicală la sosire costă aproximativ 760 de lei de persoană.


    Cu speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre şi
    veţi vizita staţiunea Călimăneşti-Căciulata pentru tratament sau numai pentru o
    stare de bine, vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie.

  • Parcul Național Cozia

    Parcul Național Cozia

    Parcul Naţional Cozia — o minune ce trebuie văzută. Parcul este considerat de specialişti perla naturii în României.



  • Le Parc national de Cozia

    Le Parc national de Cozia

    Les Carpates Méridionales recèlent nombre de trésors. Du côté centre-sud, cest le Parc national de Cozia qui attire les passionnés de beautés naturelles insolites. Cette aire protégée depuis 1990, qui s’étale sur 17 mille hectares, est traversée par la rivière Olt. Le parc de Cozia est un véritable musée des sciences de la nature, sa biodiversité et ses écosystèmes restant complètement à labri des retombées des activités humaines. Il nest pas, pour autant, un endroit évité par les touristes, bien au contraire, mais leur présence y est dûment réglementée.



    En été, la région est un endroit privilégié pour les randonneurs ou les amateurs de sports en général, car nombre de compétitions y sont organisées, précise Pavel Prundurel, directeur du Parc national de Cozia: « Le sport connaît dernièrement un essor extraordinaire dans cette région. Nous avons aménagé et développé des parcours de grimpe ou dalpinisme, de randonnée équestre aux alentours des communautés, ainsi que plusieurs pistes cyclables. Depuis plusieurs années, nous organisons également des marathons qui peuvent emprunter trois trajets différents, le plus long étant dune quarantaine de kilomètres aller-retour, entre la Vallée de lOlt et le pic de Cozia. Cette année, nous avons compté pas moins de 500 participants à cet exploit. »



    Le Parc national de Cozia compte plus de 8 mille hectares de forêts vierges, ainsi que des alpages naturels et surtout une flore impressionnante: des espèces végétales alpines, sous-alpines, thermophiles (cest-à-dire qui ont besoin de températures élevées pour vivre), plantes endémiques et rares, en voie de disparition ou en situation écologique critique, affirme encore Pavel Prundurel, directeur du Parc: « Une bonne partie des plus de 17 mille hectares du parc est une zone de protection stricte des habitats naturels. Toutes nos forêts vierges ont été répertoriées, ces dernières années. Il sagit des forêts de la période dacique, donc très anciennes, à labri de toute activité humaine. Là, nous essayons de les faire inscrire dans les registres de lUNESCO visant le capital naturel. Pour ce qui est de la flore, nous avons dans notre patrimoine toutes les plantes endémiques, rares et protégées, dont les magnifiques plantes décoratives – edelweiss, tulipes, serpolet, glaïeuls, vélars. Certes, en fonction des saisons, le parc est couvert de perce-neige, safran des bois, lys ou marguerites. Voilà pourquoi Cozia est aussi appelée la Montagne des Fleurs. »



    Dans le Parc de Cozia, la faune est à la hauteur de cette riche végétation. Les gorges de lOlt sont corridor de migration des oiseaux entre lEurope Centrale et la Mer Egée. 65 espèces nichent pourtant dans le parc, selon Pavel Prundurel: « Nous y retrouvons toute la pyramide des oiseaux et des animaux sauvages de Roumanie. Au sommet, il y a certainement laigle, mais aussi dautres rapaces diurnes, nocturnes, de passage ou sédentaires. Les grands carnassiers abondent également – le loup, le lynx, lours, mais aussi les martres ou les sangliers. La biodiversité du Parc de Cozia est exceptionnelle – la région est un véritable paradis des oiseaux, depuis les prédateurs jusquaux chanteurs. »



    A noter aussi que les régions entourant le Parc de Cozia sont reconnues pour les sources thermales, exploitées notamment dans la station de Călimăneşti-Căciulata. (trad.: Andrei Popov)

  • Naturwanderungen und Sport im Nationalpark Cozia

    Naturwanderungen und Sport im Nationalpark Cozia

    Der Nationalpark Cozia liegt im mittelöstlichen Teil der Südkarpaten an beiden Ufern des Flusses Olt (dt. Alt) und erstreckt sich auf über 17.000 Hektar. Dank seiner Biodiversität ist der Nationalpark Cozia ein wahres Naturmuseum mit unberührten Ökosystemen. Jedes Jahr haben naturliebende Touristen die Möglichkeit, Wanderungen und Ausflüge in naturbelassenen Gegenden zu unternehmen. Man kann auch die Klöster der Gegend besuchen und atemberaubende Landschaften in der Olt-Klamm bewundern. Ferner können die Touristen an Sportveranstaltungen teilnehmen, sagte uns der Direktor des Nationalparks, Pavel Prundurel:



    Im Nationalpark Cozia entwickelte sich ein gro‎ßes Potential für sportliche Aktivitäten. Wir bieten mehrere markierte Strecken zum Klettern, Bergsteigen, Reiten oder Fahrradfahren. Seit einigen Jahren organisieren wir Marathon-Läufe auf drei Strecken. Die längste Strecke beginnt am Olt-Tal und führt bis zum Gipfel des Bergs Cozia; es handelt sich um eine Hin- und-zurück-Schleife von über 40 Km. Es gibt viele Interessenten für diesen Marathon-Lauf — bei der diesjährigen Auflage vom 2.-5. Juli hatten wir mehr als 500 Teilnehmer.“




    Im Nationalpark Cozia gibt es mehr als 8.000 Ha unberührte Urwälder und Naturwiesen mit einer beeindruckenden Flora. Hier wachsen Alpenpflanzen, thermophile Pflanzen, endemische Pflanzen und seltene, unter Naturschutz stehende Pflanzen. Pavel Prundurel:



    Auf breiten Flächen unserer 17.100 Hektar haben wir eine unter striktem Naturschutz stehende Zone und mehrere unberührte Urwälder, die wir in die UNESCO-Liste des Naturkapitals einzutragen versuchen. Was die Flora des Nationalparks betrifft, so haben wir hier seltene, naturgeschützte Pflanzenarten wie Edelwei‎ß und auch Zierpflanzen wie Sand-Thymian, Tulpen, Gladiolen, Schöterich. Auf den Blumenwiesen blühen im Frühling zuerst die Schneeglöckchen und die Krokusse, später dann die Lilien und die Margareten, und bis zum Spätherbst wechseln die Blumenteppiche im Nationalpark Cozia. Deshalb nannten wir diese Gegend das Blumen-Gebirge.“




    Auch die Fauna des Nationalparks Cozia ist reich an Tierarten. Die Olt-Klamm ist ein Migrationskorridor für Zugvögel aus Mitteleuropa zum Ägäischen Meer und umgekehrt — hier wurden mehr als 65 Vogelarten identifiziert. Der Direktor des Nationalparks, Pavel Prundurel, dazu:



    Man kann im Nationalpark Cozia fast die gesamte Pyramide der rumänischen Fauna finden. An der Pyramidenspitze befinden sich die gro‎ßen Raubtierarten wie der Bergadler, der Wolf, der Luchs, der Bär. Dann haben wir kleinere Raubtiere wie den Marder oder den Iltis. Anzutreffen sind auch Tiere von den nächsten Stufen der Fauna-Pyramide — Wildschweine, Gämse — und weitere pflanzenfressende Tiere. Die Vogelwelt des Nationalparks Cozia ist auch sehr reich und vielfältig, von gro‎ßen Raubvögeln bis zu den kleinen Singvögeln. Unser Park ist ein wahres Vogelparadies, das alle Besucher verzaubert.“




    In der Nähe des Nationalparks Cozia befinden sich auch die Mineral- und Warmwasserquellen, die zum Entstehen und zur Entwicklung des Bade- und Kurortes Călimăneşti-Căciulata führten.

  • Cultură şi religie în judeţul Vâlcea

    Cultură şi religie în judeţul Vâlcea

    Judeţul Vâlcea este cunoscut pentru numărul mare de mănăstiri, unele dintre ele declarate monumente istorice şi incluse în patrimoniul cultural internaţional. Nestemate ale culturii şi istoriei neamului românesc de pe aceste meleaguri – aşa le numeşte Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. Vizităm complexul monastic Dintr-un Lemn, după care vom deschide porţile mănăstirii Hurez, inclusă din anul 1995 în patrimoniul UNESCO, unde maica Ecaterina ne va fi ghid.



    Episcopul vicar Emilian Lovişteanul, de la Arhiepsicopia Râmnicului, spune că o vizită la câteva dintre numeroasele mănăstiri din Vâlcea înseamnă nu numai cunoaşterea valorilor cultural-religioase româneşti, ci şi parcurgerea câtorva file de istorie. Destinul acestor lăcaşuri de cult se împleteşte cu cel al unor domnitori ai Ţării Româneşti: Această eparhie este foarte veche în zona Olteniei. Are peste 500 de ani. Cuprindea înainte toate judeţele Olteniei. Ierarhii care au păstorit aici au avut grijă de toţi credincioşii din această zonă a României. În arhiepsicopia Râmnicului avem 34 de mănăstiri şi 320 de parohii. Multe dintre bisericile de mănăstire şi chiar din parohii sunt monumente istorice vechi de sute de ani, cu picturi interioare şi exterioare care exprimă pe de-o parte bogăţia tradiţiei, pe de altă parte darul pe care românii l-au avut şi l-au cultivat în ceea ce priveşte arta construcţiilor bisericeşti, arta picturii şi îmbinarea frumoasă între stilul bizantin răsăritean şi cel occidental. Multe dintre ctitorii sunt o sinteză a stilurilor apusene şi răsăritene. În arhiepiscopia Râmnicului avem ctitorii de la voievodul Mircea cel Bătrân, cum este Mănăstirea Cozia, cea mai veche mănăstire din Ţara Românească. Astăzi ea îi aşteaptă pe toţi cei care doresc să vadă o oază de monahism şi spiritualitate ortodoxă care a biruit secolele şi a rămas în picioare până astăzi. Toţi românii şi străinii care doresc să vadă tradiţia, cultura şi credinţa noastră sunt aşteptaţi la Vâlcea pentru a se împărtăşi din acest potir al nobleţei româneşti.



    Lista monumentelor istorico-religioase continuă cu mănăstirea Ostrov a Sfântului Neagoe Basarb (domnitor al Ţării Româneşti între 1512 şi 1521), de la începutul sec. al XVI-lea, cu ctitoriile voievodului Matei Basarab (domnitor al Ţării Româneşti între 1632 şi 1654), cum ar fi mănăstirea Govora şi Mănăstirea Dintr-un Lemn şi, nu în ultimul rând, cu ctitoriile Sfântului Constantin Brâncoveanu (domnitor al Ţării Româneşti între anii 1688 şi 1714). El a ridicat cea mai frumoasă mănăstire din Ţara Românească – Mănăstirea Hurez. A împodobit şi mănăstirile înaintaşilor săi: Govora, Cozia, Mănăstirea Dintr-un Lemn şi a ştiut să păstreze patrimoniul cultural al strămoşilor şi să-l îmbogăţească.



    Mănăstirea Dintr-un Lemn, spune maica Tecla, ghidul complexului monastic cu acelaşi nume, a luat fiinţă în acelaşi timp cu Bisericuţa Dintr-un Lemn, la începutul secolului al XVI-lea. În acele vremuri, în aceste locuri era doar un codru de stejari seculari, unde locuia un pustnic, în post şi rugăciune.



    El este cel care a descoperit icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adăpostită în scorbura unuia dintre stejarii seculari. Tradiţia ne spune că era unul dintre cei mai mari stejari seculari din acea vreme. Abia putea fi cuprins de o şase, şapte persoane, cu braţele deschise. În cinstea icoanei făcătoare de minuni, pustnicul, împreună cu sătenii din împrejurimi, au tăiat acel stejar mare, ridicând doar din lemnul lui o bisericuţă. De aici a rămas şi denumirea Mănăstirea Dintr-un Lemn. La construcţia bisericuţei s-a folosit lemnul provenit doar de la acel arbore foarte mare. Masa altarului a fost iniţial ridicată doar din trunchiul stejarului purtător de icoană.



    Deşi este construită după modelul clasic al bisericilor ortodoxe, veţi observa lipsa turlelor. Materialul lemnos nu a fost îndeajuns. Însă punctul de atracţie este, cu siguranţă, icoana făcătoare de minuni. Este pictată pe lemn de chiparos, pe ambele părţi. Este icoana Maicii Domnului cu pruncul pe o parte şi Icoana Judecăţii de apoi pe verso. Autorul a rămas necunoscut, spune maica Tecla: Unii o datează ca fiind chiar din secolul al IV-lea, o copie a originalului Sfântului Evanghelist Luca şi adusă de la mănăstirea Theothokos, din Grecia. Alţii sunt de părere că ar fi de prin secolele XIII-XIV, adusă de prin părţile Constantinopolului, iar unii specialişti sunt de părere că ar fi de la începutul secolului al XVI-lea, adusă din părţile Macedoniei. La o concluzie comună n-au ajuns niciunii dintre specialişti, cert pentru noi este că aşa a fost rânduiala Maicii Domnului – ca în aceste locuri să fie un lăcaş închinat ei. Icoana a fost adusă prin aceste locuri probabil de către călugării pelerini din acele vremuri, care veneau fie dinspre Grecia, fie dinspre Constantinopol şi aşezată la adăpost în scorbura stejarului. Icoana are dimensiuni impresionante: 1.60 m înălţime cu 1.20 m lăţime, fiind considerată unică în ţară şi prin dimensiune, dar mai ales prin valoare.



    Deschidem acum porţile mănăstireii Hurez, ridicată de Sfântul Constantin Brâncoveanu, unde o avem ghid pe maica Ecaterina: Fiind prima ctitorie a domnitorului, el dorea să realizeze ceva deosebit. Pentru aceasta, el a iniţiat aici şcoală de pictură, sculptură, arhitectură şi, într-adevăr, prin ridicarea aceste mănăstiri s-a creat stilul care-i poartă numele – stilul Brâncovenesc. Este considerat stilul Renaşterii româneşti. Brâncoveanu era şi foarte bogat. Era supranumit Prinţul aurului. De aceea a construit foarte mult. A construit nu numai biserici şi mănăstiri, ci şi şcoli, spitale, palate. Dintre foarte multele construcţii ale domnitorului Brâncoveanu aceasta e singura care păstrează totul în original. Pe deasupra, este cel mai mare complex de artă brâncovenească, în sensul că, în afara zidurilor de incintă, în fiecare punct cardinal, până la distanţa de aproximativ 1 km, mai există câte un schit. Schiturile au fost construite tot în jurul anilor 1700 şi tot în stil brâncovenesc. Este construită după modelul mănăstirilor de la Sfântul Munte, ca o lavră. Clădirile din incintă au fost restaurate după 1960, dar s-a păstrat arhitectura. Coloanele sunt legate între ele prin arcuri, iar tavanul este mereu boltit.



    Fiind un moment istoric, trecut pe lista monumentelor internaţionale UNESCO, foarte mulţi vizitatori străini îi calcă pragul, contnuă maica Ecaterina. De 300 de ani, porţile sunt deschise pelerinilor, care pot participa la una dintre cele trei slujbe ale zilei.