Radio România Internațional

Tag: Craciun

  • Conservarea cărnii de porc

    Conservarea cărnii de porc

    După sacrificarea rituală în ziua de Ignat, porcul nu era consumat integral în perioada Crăciunului. În gospodăria de altădată, lipsită de frigidere sau congelatoare, o problemă importantă era conservarea surplusului de carne. Slănina, bucată de grăsime cu şorici, putea fi păstrată mai mult timp dacă era aşezată în straturi într-o ladă şi acoperită cu sare. Slănina este un preparat tradiţional nu numai în România, ci şi în Europa centrală şi de est. De altfel, în ţări precum Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia, Slovenia, Macedonia, termenul este identic sau foarte apropiat din punct de vedere fonetic.

    În timp ce în România slănină înseamnă grăsimea cu şorici de pe spatele sau de burta porcului, în alte ţări acelaşi cuvânt este utilizat pentru bucata de grăsime şi şorici şi cu straturi de carne, adică şuncă. După o lună de la momentul sacrificării porcului se obţine slănina maturată.  Aceasta se obţine după ce bucăţile de slănină de pe spate sunt frecate cu sare de bucătărie şi apoi sunt aşezate într-un butoi, unele lângă altele. Recipientul cu slănină se păstrează la rece timp de două săptămâni, după care bucăţile se scot, se freacă din nou cu sare şi se aşează în recipient în ordine inversă. După alte două săptămâni, slănina este maturată şi poate fi consumată.

    Imediat după sacrificarea şi tranşarea porcului, slănina de pe spate era tăiată în bucăţi mici care erau puse la topit, la foc mic, într-un ceaun sau un vas mare de fontă, cunoscut şi sub numele de tuci. Pe măsură ce bucăţile de slănină se topeau, în vas erau adăugate alte bucăţi, fiind obţinută untura folosită şi ca înlocuitor al uleiului, precum şi jumările, acele bucăţi de slănină prăjită. De menţionat că jumările erau puse la păstrare în borcane şi consumate în special  împreună cu ouă prăjite, cu brânză rasă şi cu mămăligă. Untura era păstrată, de asemenea, într-un recipient numit garniţă.

    Tot în garniţă se puteau pune la păstrat carne de porc şi cârnaţi. Carnea de porc, tăiată în bucăţi şi lăsată în sare timp de câteva zile, precum şi cârnaţii erau prăjiţi în untură după care în garniţă se puneau straturi de cârnaţi şi carne, separate de untura de porc care era turnată peste acestea. Ulterior, din garniţă erau scoase cu grijă bucăţile de carne şi cârnaţii care erau puse la prăjit, pentru a fi consumate imediat.

    O altă metodă tradiţională de conservare a cărnii şi preparatelor din carne de porc se realiza prin afumare în podurile caselor. Procedura era ingenioasă şi se baza pe fumul rezultat din arderea lemnelor în soba care avea rolul de a încălzi locuinţa. Soba respectivă nu era prevăzută cu horn şi coş de evacuare a fumului, acesta răspândindu-se în pod, acolo unde erau şi produsele puse la afumat.

    Pe de altă parte, era o modalitate de evaziune fiscală, evitându-se plata taxei taxa pe fumărit sau coşerit, impusă în secolul al 17-lea în provinciile istorice româneşti. În zilele noastre nu se mai practică afumarea în podul caselor, ci în incinte special amenajate, ţinând cont însă de câteva reguli. De exemplu, pentru afumare se foloseşte lemn de esenţă tare, precum stejar, fag sau carpen. Apoi, între lemnele care ard mocnit şi produsele din carne de porc atârnate în afumătoare trebuie să fie o distanţă de cel puţin un metru pentru ca fumul din interior să fie rece.

  • Peste 166.300 de persoane au tranzitat frontierele României în a treia zi de Crăciun

    Peste 166.300 de persoane au tranzitat frontierele României în a treia zi de Crăciun

    Peste 166.300 de persoane, cetăţeni români şi străini, şi aproximativ 45.100 de mijloace de transport au efectuat formalităţile pentru trecerea frontierei României, atât pe sensul de intrare, cât şi pe cel de ieşire, în a treia zi de Crăciun, informează sâmbătă Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

    Amintim ca 33 de puncte de trecere a frontierei Romaniei cu Ungaria şi Bulgaria, dar şi de la Marea Neagră şi Dunărea Maritimă, vor fi închise de la 1 ianuarie 2025, când România intră în spaţiul Schengen de liberă circulaţie şi cu frontierele terestre. 17 puncte rutiere şi feroviare sunt situate pe frontiera de vest a României cu Ungaria, iar 14 puncte rutiere, inclusiv de trecere cu bacul, puncte feroviare şi portuare la graniţa cu Bulgaria.

    Datele apar într-un proiect de hotărâre de guvern conceput de Ministerul de Interne.

  • A doua zi de Crăciun

    A doua zi de Crăciun

    Pentru creștinii ortodocși de rit nou, greco-catolici și catolici din întreaga lume, inclusiv din România, majoritar ortodoxă, astăzi este a doua zi de Crăciun, sărbatoarea Nașterii lui Iisus Cristos, una dintre cele mai mari ale creștinătății.

    Pe 26 decembrie, Biserica Ortodoxa prăznuiește Soborul Maicii Domnului – una dintre cele mai vechi sărbători în cinstea Fecioarei Maria. Denumirea de ‘sobor’ vine de la un cuvânt slavon şi înseamnă ‘adunare’, dar şi ‘sfat’. Sărbătoarea a fost instituită acum 1.500 de ani.

    Crăciunul este o sărbătoare a generozităţii şi a compasiunii, a renaşterii speranţei într-un viitor mai bun, a scris preşedintele Klaus Iohannis pe o reţea de socializare. Crăciunul este o sărbătoare a bucuriei, iar adevărata credinţă este cea care lucrează prin iubire – transmite și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel.

    La Vatican, Papa Francisc a făcut un nou apel la pace în Ucraina şi în Orientul Mijlociu. Ortodocșii de rit vechi – majoritari în Rusia, Ucraina, Serbia, Georgia – sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie.

  • România inedită

    România inedită

    Aflăm astăzi câteva oferte de Revelion în România. Pe lângă acestea, vom vorbi și despre experiențe inedite, cum ar fi întâlnirea cu struțul Baltazar, care se pregătește să devină emblema Văii Almăjului.

    Alina Roșoiu este managerul de proiect al unei platforme care are ca scop promovarea României autentice, dar și inedite. Am aflat, astfel, despre un obiectiv deosebit: Muzeul de pânze și povești, din satul Mândra, între Brașov și Sibiu. Chiar de la intrarea în sat, veți fi întâmpinați de un panou pe care scrie „Bine ați venit în Mândra, satul cu pânze, ceapă și povești.” Dincolo de faptul că muzeul pune în valoare zestrea locului, aici e găzduită și „Suveica Mamei Ruța în jurul lumii”.

    Până acum suveica, a călătorit deja peste un milion de kilometri prin lume, prin locuri și destinații dintre cele mai felurite: America de Sud, Coreea, Siberia, Bali și multe alte locuri. Celebra suveică duce și aduce povești, dar și promovează satul românesc, cu valorile lui culturale și umane, printr-un proiect internațional de călătorie. La muzeu, mai există o expoziție dedicată suveicii și o sumedenie de povestioare de-ale locului sau adunate de prin lume. Și este doar una dintre numeroasele propuneri, spune Alina Roșoiu.

    „Avem o secțiune special dedicată acestor tipuri de activități, în care se promovează autenticitatea fiecărui loc, fie că vorbim de puncte gastronomice locale, fie că vorbim de activitățile care se pot face în zona respectivă, fie că vorbim despre agrement. Platforma este împărțită în 18 zone turistice. Pentru fiecare zonă turistică, găsim cel puțin un punct inedit pe care putem să-l încercăm în zona respectivă.”

    Însă, având în vedere perioada scurtă până la trecerea dintre ani, începem cu câteva oferte de Revelion.

    „Pentru cei care încă nu și-au făcut planuri, încă mai există disponibilitate. Spre exemplu, un hotel de trei stele din județul Vâlcea, mai exact în zona Băile Olănești, oferă cazare cu toate cele trei mese incluse, cu petrecere pentru noaptea dintre ani, cu activități precum trasee în natură și muzică live. Tarifele sunt pentru toate buzunarele. Prețul pachetului pornește de la 1.500 lei (300 euro) pentru două persoane, două nopți, și crește în funcție de numărul de nopți. Poate ajunge până la 1800 (360 euro) sau 2.000 lei (400 euro) camera dublă, cu totul inclus.

    Revelionul este aproape, dar poate că unii dintre noi nu ne-am făcut alte planuri sau vrem să mai încercăm și altceva. În zona Clisurii Dunării, se organizează un Revelion pe rit vechi, cu tradiții sârbești, într-o pensiune de trei stele, cu foc de tabără, cu proțap, cu trasee pe Ciucaru Mare, cu un „treasure hunt”. Tarifele aici încep de la 3.900 lei (780 euro). Totul este inclus: cazarea, masa, petrecerea, evenimentul cu DJ, dansurile și atelierele distractive pe care unitatea de cazare le organizează pentru viitorii oaspeți.”

    Nu departe de Clisura Dunării, puteți găsi și satul Ravensca. Este un sat micuț și liniștit, așezat pe acoperișul munților Almăjului din județul Caraş-Severin, la aproximativ 760 de metri altitudine. Ravensca este cel mai mic sat din salba satelor cehești din Banat, numărând aproximativ 100 de locuitori. Datorită specificului său etnic, satul se caracterizează prin acuratețea cu care au fost păstrate tradițiile și obiceiurile specifice poporului ceh. Fiind cel mai izolat din cele șase sate cehești din Banat, aici a fost cel mai bine conservată limba cehă veche, nefiind alterată nici de limba română, nici de cea sârbo-croată. De altfel, spune Alina Roșoiu, managerul de proiect al unei platforme de turism, pe lângă liniște și relaxare, turiștii caută destul de des și intimitate. Unii, chiar și de Revelion.

    „O altă ofertă a fost trezită din interesul turiștilor pentru locațiile mici, locațiile de tip butic hotel. Avem un butic hotel din zona Râșnov. În anii următori perioadei COVID, turiștii au început să se îndrepte spre unități de cazare mici, cu un număr restrâns de camere, așa cum sunt cum sunt buticurile. Sunt atrași de design-ul exclusiv al camerelor și de faptul că fiecare cameră are un alt design. Totuși, trecând peste Revelion și gândindu-ne la ce va însemna anul 2025, pentru că Timișoara a fost capitală culturală europeană, s-a trezit un interes al turiștilor de a vizita orașul. Știm cu toții că Timișoara este un oraș al premierelor, fiind și primul oraș luminat electric din Europa. Constatăm o creștere a numărului de solicitări pentru Timișoara și împrejurimi.”

    Timișoara impresionează cu o arhitectură diversificată, în stilurile baroc, neobizantin şi Art Nouveau. Mai mult decât atât, aici veți găsi cea mai mare zonă pietonală din România, cu o mulțime de terase, restaurante, baruri și cluburi. Turiștii se vor simți exact ca într-o stațiune, departe de aglomerația specifică marilor bulevarde. Dincolo de numeroasele spectacole și evenimente culturale, orașul Timișoara este un spectacol în felul lui, cu muzee, expoziții și evenimente care se întâmplă direct pe stradă. Veți putea participa și la festivaluri mai lungi sau mai scurte de gastronomie, pentru că Timișoara și-a propus să promoveze și să se dezvolte tot mai puternic ca destinație gastronomică. Însă tot în vestul României, zona Banatului Montan chiar trebuie descoperită, spune Alina Roșoiu.

    „În Valea Almăjului, doi mici antreprenori și-au propus să revigoreze zona. O căsuță tradițională care a fost redescoperită, regândită, acum, a devenit casă pentru oaspeți. Zona Banatului Montan are atâtea de oferit încât două săptămâni nu ne-ar ajunge. Fie că vrem să vedem Cascada Moceriș, fie că vrem să ajungem la Cascada Bigăr, fie că ne dorim să vedem Lacul Dracului sau Ochiul Beiului, toate acestea sunt în Valea Almăjului sau în apropierea Văii Almăjului.

    Dacă veți ajunge în Valea Almăjului, trebuie să mergeți și la crescătoria de struți și neapărat trebuie să îl cunoașteți pe Struțul Baltazar, struțul care se pregătește să devină emblemă a Văii Almăjului. Este un struț oarecare, atât de simpatic, încât după prima fotografie a ajuns să reprezinte o zonă. Pentru că în fiecare zonă căutăm ineditul și pentru că ineditul devine viral, ne-am hotărât ca Baltazar să fie imaginea care va atrage turiști în Valea Almăjului. Are o poveste, dar povestea va trebui să o aflați atunci când veți ajunge în satul Moceriș.

    România merită să fie descoperită atât primăvara, când este singura ocazie să vedem la Laleaua de Cazane, toamna, când culorile pădurii creează un tablou extraordinar, vara când cu toții avem nevoie de un pic de răcoare, de apa Mării Negre sau de răcoarea pădurii și iarna, atunci când tradițiile se păstrează mai bine ca niciodată.”

    Invitația a fost lansată. Până data viitoare, când ne auzim cu retrospectiva turistică a anului 2024, petrecere frumoasă de Revelion și La mulți ani!

     

  • Bradul de Crăciun, între tradiție și modernitate

    Bradul de Crăciun, între tradiție și modernitate

    Poate părea surprinzător, dar primul brad îmbodobit de Crăciun datează, în România, doar din 1866, în treacăt fie spus unul din anii importanți din istoria românilor, fiindcă atunci începea o nouă eră, marcată de cel care avea să devină regele lor – Carol I. La nici opt luni de la sosirea în țară a principelui prusac de Hohenzollern-Sigmaringen, palatul regal din București găzduia, în decembrie 1866, primul brad din România decorat de Crăciun cu ornamente spectaculoase aduse din țara natală a suveranului.

    Obiceiul împodobirii bradului de sărbătoarea Nașterii Domnului, apanaj al germanicilor, importat, deci, în România prin intermediul Casei Regale, a plăcut și s-a răspândit în toată țara, la început imitat de elitele urbane, apoi preluat și la sat.

    Dar de ce brad și nu alt pom? Pentru că românii îi confereau, deja, acestuia semnificații mult mai vechi pe care le trece în revistă unul din cei mai importanți cercetători etnologi din România, prof. univ. Doina Ișfănoni:

    ʺSă nu uităm că bradul este pentru noi, românii, arborele sacru. Este, dacă vreți, pomul vieții care face legătura dintre Cer și pământ. Este pomul care, începând de la naștere până la înmormântare, însoțește viața omului, fiind împodobit, în funcție de etapele de vârstă, în moduri diferite. La naștere se alege un pui de brad, fie că îl lasă în pădure, fie că îl transferă mai aproape de casă. Bradul este, cumva, un fel de barometru al evoluției copilului.

    Cum se dezvoltă bradul, așa se va dezvolta și copilul, crescând mare, fălos și, bineînțeles, crezându-se în tinerețea fără bătrânețe – așa cum bradul nu-și schimbă podoaba verde niciodată, la fel ʺverdeʺ, cu ghilimele, va rămâne și viitorul tânăr și adolescent care este destinatarul sau tutorele bradului. Apoi, bradul de nuntă știm cu toții că este, de asemenea, împodobit cu hârtii colorate, cu panglici, cu clopoței în vârf. La fel și bradul de înmormântare! Este împodobit, în cazul tinerilor necăsătoriți, cu ciucuri negri, cu batic – portul fetelor din zonă și cu un clopoțel care, când bate vântul, va clincăni și se spune că este soțul celui răposat. Iată, deci, că bradul pentru noi românii, sigur; are o conotație foarte complexă.ʺ

    Acestor sensuri multiple conferite bradului li se adaugă cele creștine, odată cu adoptarea acestui arbore, și de către români, ca element central al sărbătorii Nașterii Domnului. Conotațiile lui creștine sunt potențate de alegerea unor podoabe specifice. Le enumeră, din nou, Doina Ișfănoni:

    ʺDe exemplu, luminițele care se pun – inițial, lumânările care se puneau în brad – dându-i acel aspect feeric, fac trimitere la simbolismul lumânării, care este substitutul lui Iisus. Ceara este trupul, flacăra e spiritul. De asemenea, merele care se adăugau în pomul de Crăciun sunt nu numai simple podoabe. Se preferau merele roșii, într-adevăr, pentru a fi cât mai vizibile, dar ele fac trimitere la păcatul originar al Evei cu celebrul măr și izgonirea lui Adam și a Evei din Rai. De asemenea, în brad se pun nucile. Îmbrăcate, însă, în staniol, pentru că și ele reprezintă, dacă vreți, o părticică de lumină, o lumină care se reflectă în spațiul interior și care conferă în felul acesta un plus de strălucire.

    Nuca este și ea un simbol acum, în aceste obiceiuri legate de solstițiul de iarnă și de creștinism. Pentru că nuca este fructul care rezistă peste timp și este expresia rodniciei, a bogăției, a trecerii timpului fără să o afecteze. Iar din punct de vedere creștin, având semnul crucii în miezul său, este și ea considerată un adjuvant în exprimarea simbolismului pomului de Crăciun ca celebrare a nașterii Mântuitorului. Dar tot miezul de nucă în forma sa seamănă și cu creierul și înseamnă iluminare, de astă dată. Este momentul în care știm că, la sărbătorile de iarnă și mai ales la Crăciun, prin nașterea Mântuitorului, fiecare dintre noi are promisiunea, aș putea spune, a unei renașteri.

    Este momentul în care cele trei surori – Speranța, Iubirea și Credința – se însoțesc, dând omului o forță suplimentară, dându-i, dacă vreți, un plus de energie și un plus de speranță că, în timpul ce va să se nască, va fi de acum înainte totul minunat. Sigur că în pom se pune în vârf îngerul sau steaua care i-a condus pe regii magi până la Bethleem, unde S-a născut Mântuitorul, în ieslea vitelor. Este și ea încă un simbol care se adaugă în felul acesta.ʺ

    Din nefericire, spune cercetătorul etnolog Doina Ișfănoni, mulți dintre noi pierdem, în zilele noastre, din vedere multitudinea de conotații ale bradului, care, din simbol, este transformat într-o simplă podoabă.

    ʺDacă întrebi ce înseamnă bradul de Crăciun la români, lumea să știți că va da răspunsuri foarte, foarte diferite și veți constata că niciunul nu se va raporta la arborele cosmic, niciunul nu va vorbi despre podoabele lui ca o îmbinare sincretică între creștinism și pre-creștinism, vor avea mai puține informații care consolidează praxisul. Este și rostul nostru, dacă vreți, ca specialiști, să le resemantizăm, să le readucem toată această bogăție semantică în atenție și să-i obișnuim că orice gest are o semnificație, are o valoare, are o motivație, nimic nu este gratuit.ʺ

    Cât despre bradul de plastic cu care unii tind să îl înlocuiască pe cel natural…

    ʺAm înlocuit bradul viu cu bradul de plastic. Este o blasfemie, din punctul meu de vedere, pentru că nu aduci moartea în casă, aduci viața în casă, tu vrei să fie viață și vitalitate. Acela nu are nicio valoare. Astea sunt părerile mele. Sigur că, poate, alt specialist o fi având alte păreri, dar, în general, vizavi de tradiție, încercăm pe cât ne este cu putință să readucem în conștiința oamenilor valoarea și importanța acesteia, explicându-le și de ce fac automat niște gesturi pe care probabil și ei se miră câteodată de ce le fac.ʺ

    Bradul este elementul ce adună în juru-i familie și apropiați, care, de Crăciun, se strâng în preajma lui, oferă și primesc cadouri, apoi se așează la masa plină de bucate alese, unele special pregătite doar în această perioadă a anului. Nu înainte de a primi colindători, care vestesc nașterea lui Iisus. Și cât de multe lucruri se pot spune și despre colinde!

    Cel puțin în zona rurală a României, de sărbătoarea Nașterii Domnului se păstrează, și la ora actuală, tradiţiile străvechi. În plus, ele sunt respectate cu sfințenie. De aceea, România se numără, încă – spune prof. univ. Doina Işfănoni – printre ţările răsfăţate din sud-estul Europei: ansamblul comportamentelor culturale care au o lungă filiaţiune istorică ne fac să spunem că, la noi, Crăciunul continuă să fie acel pas spre sacru, care se deschide în ajunul zilei de 25 decembrie şi se încheie pe 6 ianuarie, la sărbătoarea Botezului Domnului.

     

  • Doina Ișfănoni despre obiceiurile de Crăciun

    Doina Ișfănoni despre obiceiurile de Crăciun

    Apanaj al germanicilor, obiceiul bradului împodobit de Crăciun s-a răspândit în România creștin-ortodoxă după jumătatea secolului 19.

    La început preluată de elitele urbane, apoi și de oamenii satului, împodobirea bradului de sărbătoarea Nașterii Domnului a fost integrată în suita de obiceiuri și tradiții moștenite de români din generație în generație. România se numără printre ţările răsfăţate din sud-estul Europei unde comportamentele culturale cu adânci rădăcini istorice fac, încă, din Crăciun un pas spre sacru – spune cercetător etnolog Doina Işfănoni. În dialog cu Roxana Vasile, domnia sa trece în revistă elementele ce caracterizează praxisul românesc – mai vechi sau mai nou – din această frumoasă perioadă a anului.

     

  • Pe masa de Crăciun

    Pe masa de Crăciun

    Îi ziua de Ignat (20 decembrie), în România are loc sacrificarea rituală a porcului, din care vor fi obţinute preparatele tradiţionale pentru masa de Crăciun. Este nevoie de timp pentru ca pe masa de Crăciun să ajungă preparate tradiţionale precum piftie, lebăr, şorici, slănină, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. De menţionat că această sacrificare rituală este urmată de aşa-numita “pomană a porcului”, pregătită repede, într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului. După ce untura s-a topit, în vas se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.

    Pe lângă şorici şi acele bucăţi mici de grăsime topită denumite jumări, pe platoul de aperitive pentru masa de Crăciun se mai pun bucăţi de slănină, precum şi felii de lebăr, tobă şi caltaboş. Se mai pot adăuga bucăţi de cârnaţi afumaţi şi semiafumaţi, cu sau fără boia, conform tradiţiilor gastronomice locale. Slănina este un preparat tradiţional nu numai în România, ci şi în Europa centrală şi de est. De altfel, în ţări precum Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia, Slovenia, Macedonia, termenul este identic sau foarte apropiat din punct de vedere fonetic. Slănina se obţine din grăsimea cu şorici de pe spatele sau de burta porcului şi se poate consuma imediat în stare proaspătă. Caltaboşul este asemănător cârnatului, însă ca înveliş este folosit intestinul gros, la fel ca la lebăr, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, un cârnat preparat din ficat şi grăsime. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, tocate: ficat, splină, rinichi şi inimă. În compoziţie se adaugă orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, câteva boabe de piper şi sare după gust.

    Chiar dacă porcul nu mai este sacrificat de Ignat, ca altădată, destui români din mediul urban păstrează această tradiţie de a pregăti cârnaţi în casă. Cârnaţii se consumă împreună cu friptură de porc la tavă, cu varză călită sau cu piure de cartofi, ca fel principal. Prepararea cârnaţilor este destul de simplă. Avem nevoie de 2 kg de carne de porc, de preferat pulpă sau fleică deoarece are şi puţină grăsime, care poate fi amestecată cu un kg de carne de vită. Mai este nevoie de usturoi şi de condimente: piper, cimbru, boia de ardei. În cazul în care carnea nu are grăsime, adăugăm şi puţină slănină. Carnea şi slănina sunt tocate, iar apoi amestecate cu puţină supă de carne, cu sare şi cu diferite condimente. De obicei, cârnaţii pregătiţi în perioada Crăciunului sunt consumaţi imediat, iar în acest caz adăugăm usturoi pisat, cimbru şi piper, precum şi sare, după gust. Amestecul trebuie lăsat câteva ore la rece, iar după aceea urmează umplerea maţelor, răsucirea acestora la o distanţă de 10 … 15 centimetri, obţinându-se astfel cârnaţii. În continuare, şirurile de cârnaţi trebuie lăsate la rece, pentru a se zvânta, timp de câteva ore. Aceşti cârnaţi pot fi preparaţi la grătar sau prăjiţi în ceaun sau tigaie, în untură sau în ulei.

    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat. În magazinele din România se găsesc de cumpărat şi cozonaci umpluţi cu diferite creme, cel mai frecvent cu cremă de de ciocolată sau în care întâlnim fructe confiate.

  • Crăciun în România

    Crăciun în România

    Sărbătoarea Crăciunului este una dintre cele mai iubite și mai așteptate din an. Este o perioadă a tradițiilor și a obiceiurilor transmise din generație în generație. Colindul, bradul împodobit, scenetele cu motive religioase și mesele bogate sunt nelipsite în toate colțurile României, în special la sat, acolo unde obiceiurile se păstrează cel mai bine.

    Situat în nordul României, Maramureșul este una dintre cele mai căutate zone pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă. Ne oprim azi într-o zonă formată din 12 sate autentice, așezate pe văile râurilor Mara și Cosău, îmbrățișate, oarecum, de Munții Gutâi. Acestea formează Destinația Eco Maramureș. Aici suntem întâmpinați de Edit Pop, manager.

    „Aceste sate autentice le propun vizitatorilor să-și petreacă sărbătorile de iarnă acolo. Ce înseamnă asta? Pur și simplu să facă parte din viața satului. Turiștii sunt așteptați de Crăciun și de sărbătorile de iarnă să afle mai multe despre obiceiurile locale. Sunt foarte multe tradiții care sunt păstrate. Sunt acele preparate specifice sărbătorilor de iarnă, pe care gazdele le pregătesc cu mare grijă. Pentru că ne aflăm într-o destinație de ecoturism, iar activitățile în natură sunt cele pe care le oferim cu precădere turiștilor, îi invităm ca, în momentul în care ei vin în vacanță de sărbători în satele Maramureșului, să pornească la pas pe ulițele satelor. Îi invităm să descopere unicitatea locului, să descopere civilizația lemnului, arhitectura locală în interiorul satului și să descopere civilizația fânului în vecinătatea satelor. Vom găsi aceste fânețe care sunt presărate cu sute de clăi de fân, iar, în momentul iernii, ele creează un peisaj de poveste.”

    De Crăciun, vechile biserici din lemn, devin atracția principală a satului maramureșean. Și localnicii, și turiștii se îndreaptă spre frumoasele edificii religioase cu turle înalte.

    „Este, practic, activitatea sau atracția principală pentru turiști. Sunt invitați să ia parte, alături de localnici, la tot ce înseamnă orânduire de sărbători. Ei, dacă vin un pic mai repede de Crăciun în destinație, pot să participe la sacrificarea porcilor în 20 decembrie, de Ignat. Cele mai interesante sunt Crăciunul și Ajunul Crăciunului, pentru că, în Ajun, toate casele sunt iluminate, toate porțile sunt deschise, copiii și tinerii colindă din casă în casă și anunță nașterea Domnului. Ei sunt răsplătiți de gazde cu colaci, nuci și mere, pentru că, până la apariția Luceafărului pe cer, satul maramureșean este încă în postul Crăciunului. Abia după aceea începe sărbătoarea de Crăciun. Tot satul cu mic cu mare se îmbracă în portul popular. Turiștii care sunt în vacanță în destinație sunt îmbrăcați de localnici în straie tradiționale şi sunt rugați să participe alături de ei la această slujbă a celebrării nașterii Domnului. Sunt foarte multe activități pe care turiștii pot să le desfășoare la final de an. Dacă suntem norocoși și avem zăpadă, la modă sunt săniile trase de cai. Dacă nu avem zăpadă, sunt înlocuite de căruțele care transportă turiștii în locurile de poveste. Maramureșul este frumos cu zăpadă, dar este frumos și fără zăpadă.”

    Iar, în tot acest peisaj de vis, se remarcă porțile frumos sculptate, gardurile caselor, toate din lemn, spune Edit Pop, managerul destinației Eco Maramureș.

    „Civilizația lemnului sau povestea lemnului, cum am îmbrăcat-o noi într-o ofertă turistică, este oarecum coloana vertebrală culturală a destinației. Lemnul a fost materie primă la îndemână, sigur, în satele de mai demult. Pădurile întinse ale Maramureșului au furnizat acest lemn localnicilor. Din lemn, au fost făcute atât casele și acareturile, din lemn, au fost făcute și porțile sculptate. Din lemn, a fost făcut și gardul împletit și din lemn au fost făcute și bisericile, care sunt atracția culturală a satelor din destinație. Fiecare sat are o biserică din lemn sau sunt câteva sate care au și două. Avem foarte mulți turiști din țările nordice, din Statele Unite, Australia, Israel. Nu știu cum se face, dar sunt mulți care vin să cunoască Europa, iar Maramureșul nu rămâne pe dinafară niciodată. Sunt fascinați de viața satului, nu poți să spui un singur lucru care ne place. Este acest spirit al locului. Este un fel de a fi, felul de viață a satului maramureșean care încă își păstrează unicitatea.”

    Despre atmosfera caldă a sărbătorilor de iarnă în Maramureș am aflat și de la părintele Valeriu Mircea Vana.

    „Există și diverse evenimente specifice. Festivalul de Datini și Obiceiuri de la Sighetu Marmației este la ediția a 55-a. Va fi în a treia zi de Crăciun. De asemenea, fiecare pensiune, dar și autoritate publică, fiindcă există o colaborare, încearcă să ofere bucurie pentru că este o sărbătoare a familiei și a bucuriei, o atmosferă intimă în care se participă și la tradiții, iar lumea se bucură de delicatese gastronomice. Pe lângă acestea, mai există o parte rezervată sufleului, partea autentică, partea curată. Aceasta, pe lângă vizitarea obiectivelor, pentru că sunt și obiectivele culturale, muzeele, bisericile din lemn, cele opt biserici patrimoniul mondial UNESCO, mănăstirile, iar Maramureșul se îmbracă într-o haină de sărbătoare. Cu siguranță, cei care vor veni nu vor regreta, dar pentru asta trebuie să intre în contact cu persoane avizate, cu specialiști, pentru a fi experiența unică în mod pozitiv.”

    Aflăm de la părintele Valeriu Mircea Vana și despre importanța meșteșugarilor în aceste zile de sărbătoare.

    „Meșteșugarii sunt prezenți în cadrul pachetelor turistice de sărbători. Este foarte important nu doar să participăm la un spectacol, ci să și experimentăm, să sculptăm noi o farfurie. Avem arta țesutului, arta cioplitului, arta picturii pe sticlă, ceramica dacică. Se poate participa la ateliere în diverse zone, de exemplu, la ateliere de olărit, nu la nivel profesionist, însă experimentăm. Ceea ce facem noi, fiecare, ni se pare interesant, frumos și ducem acasă acest dar. După ce facem o vizită la o biserică din patrimoniul mondial UNESCO, trecem la partea interactivă, indiferent de vârstă. Și copiii, și adulții, și vârstnicii pot să participe la un atelier de pictură de icoane pe sticlă. După aceea, cunoaștem și gastronomia, portul popular, pentru că relația omului cu divinitate este dintotdeauna. Astfel, găsim motivele, culorile, care au o simbolistică.”

    În Maramureș, puteți alege inclusiv o cazare în case tradiționale, păstrate așa cum erau acum peste 100 de ani. Interioarele sunt specifice, cu pereți albaștri, iar ferestrele mici, din lemn. Sunt decorate cu obiecte de interior lucrate de meșteri din localitate. Ele pot fi vizitate, dar pot găzdui și turiști și sunt inițiative locale.

  • Jurnal românesc – 15.11.2024

    Jurnal românesc – 15.11.2024

    Aproape trei sferturi dintre români – 72% – sunt îngrijoraţi de creşterea preţurilor, iar mulți dintre ei spun că vor aloca un buget mai mic per achiziţie pentru sărbători, comparativ cu anul 2023, indică rezultatele 2024 Holiday Shopping Report, cel mai recent studiu derulat la nivel european. Aproape 40% dintre consumatorii români intenţionează să cheltuie între 500 şi 1.000 lei pentru cumpărăturile de Crăciun, aproape un sfert au un buget total alocat de sub 500 lei, în timp ce 22% vor cheltui între 1.000 şi 2.000 de lei anul acesta de sărbători. Studiul relevă că, la nivel european, creşterea costurilor, preţul energiei şi presiunile financiare personale influenţează cumpărătorii să se concentreze asupra cheltuielilor esenţiale, în special asupra alimentelor şi băuturilor. Principala problemă care îi îngrijorează pe români este creşterea preţurilor, urmată de majorarea preţurilor la energie. Sănătatea este pe locul al treilea, urmată îndeaproape, însă, de temerile legate de situaţia financiară proprie.

    * * *

    Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău susține inițiativa Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, în colaborare cu Fundația de caritate „Viorica Nagacevschi”, care organizează pe data de 15 noiembrie o serie de evenimente de comemorare a scriitoarei Nina Cassian la cei 100 de ani de la naștere. Născută pe 27 noiembrie 1924, la Galați, Nina Cassian a avut o prodigioasă carieră literară materializată în peste 50 de volume de poezie sau proză, originale sau antologii, în limba română și în limba engleză. Și-a petrecut ultimii aproape treizeci de ani de viață la New York, într-o plecare din țară pe care nu și-a dorit-o. Eforturile sale de a scrie direct în engleză și de a oferi traduceri relevante multora dintre creațiile sale literare scrise anterior au dus la apariția câtorva volume de poezie primite extrem de bine de critica literară internațională. Din suita de evenimente ce se vor desfășura pe parcursul zilei de 15 noiembrie fac parte simpozionul internațional „Memoria ca zestre: 100 de ani de la nașterea scriitoarei Nina Cassian”, expoziția de picturi ale Ninei Cassian, o masă rotundă și un spectacol de poezie.

    * * *

    Opera Națională București va prezenta joi, 28 noiembrie, un concert de gală intitulat Ziua Națională a României pe scena La Fenice – Stele ale Operei Românești la Veneția. Soliștii Valentina Nafornița, Ruxandra Donose și Ștefan Pop vor fi acompaniați de Orchestra Operei Naționale București dirijată de Daniel Jinga. Proiectul este finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, fiind organizat de Opera Națională București și realizat în parteneriat cu Ambasada României în Italia, Malta și San Marino și cu Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. Concertul de gală Ziua Națională a României pe scena La Fenice – Stele ale Operei Românești la Veneția este un proiect ce are în centru promovarea marilor interpreți români de operă în fața comunităților de români din afara granițelor – Valentina Nafornița, Ruxandra Donose și Ștefan Pop – reprezentanți marcanți ai comunității românilor de pretutindeni, vedete ale artei lirice internaționale, precizează organizatorii.

    * * *

    Parlamentul European cere Comisiei Europene să ajute Bucureștiul în recuperarea Tezaurului României, ajuns în URSS în primul Război Mondial. Acesta conține 91,5 tone de aur, cantitate aproape egală cu rezerva de aur a României. Potrivit unei rezoluții, „legislativul european invită Comisia să analizeze posibilitatea de a acționa în calitate de partener al reprezentanților români care fac parte din Comisia mixtă româno-rusă mandatată să discute despre restituirea tezaurului național al României și să creeze sinergii concrete cu statul român și cu Banca Națională a României și alte instituții relevante pentru a mobiliza eforturi coordonate și pentru a urmări toate mijloacele diplomatice de mediere, de promovare a comunicării, atunci când este cazul, cu omologii ruși și de căutare de soluții pentru a se asigura că tezaurul național dispărut este returnat fără întârziere acolo unde îi este locul”. Europarlamentarii cer Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să includă restituirea patrimoniului național român pe agenda bilaterală diplomatică ce reglementează relațiile UE-Rusia, de îndată ce contextul regional permite reluarea dialogului politic între părți.