La
împlinirea a 170 de ani (14 octombrie 1853) de la nașterea marelui muzician
român, Ciprian Porumbescu aflăm de la unul dintre biografii săi, prof. Ion
Filipciuc date interesante care pun în lumină viața și opera compozitorului operetei
Crai Nou, al Rapsodiei Române , al
Baladei și al celebrului cântec patriotic Pe-al nostru steag e scris
Unire.
Eveniment di excepție, duminică seara, tru cunuscuta sală Musikverein ditu Viena – Opera Naţională Bucureşti ţănu un concertu tru premieră, tră tiñia a marilui compozitor și avyiulistu român Ciprian Porumbescu, tru condiţiile tru cari 2023 fu declarat anlu aluştui muzician. S-umplu tru aestu kiro, 170 di ani di la amintari şi 140 di ani di la moartea a compozitorlui. Sala di malămă ditu cari televiziunile ditu tută lumea transmit pi 1 di yinaru Concertul di Anlu Nou ditu capitala ali Austrie arăsună, tora, di armoniile românești. Programlu a spectacolului avu tru aradă tru exclusivitate lucrări simnate di Ciprian Porumbescu, ndziminănda spiritualitatea cu tradiţia şi muzica sacră cu aţea di inspiraţie folclorică: “Crai Nou” – prima operetă românească, “Balada”, “Rapsodia Română” şi “Tatăl Nostru”. Interpretarea fu simnată di soliştii, corlu şi orchestra Operei Naţionale ditu Bucureşti, dirijor Daniel Jinga, iara oaspiţ di tiñie aliştei seară eara maestrul Gheorghe Zamfir şi solista Maria Coman.
Daniel Jinga “Tră mini, andamasea cu muzica al Ciprian Porumbescu nsimnă ună revelaţie. Aveam, cadealihea, ună păreari contrafaptă ti atea ţi nsimneadză marşurile ditu opereta “Crai Nou”. Era idyealui cu propaganda comunistă. Tru aestă oară s’faţi ună exorcizare di comunism al Ciprian Porumbescu şi minduescu că, di aoa şi nclo, lipseaşti s’himu nădioşi s’aprukemu aestă muzică tru forma a llei pură, tru forma tru cari Ciprian Porumbescu u mindui cu multu kiro ninti ca România s’treacă pritu aestu experimentu totalitar.”
Marea vreari al Ciprian Porumbescu eara s’adară ună operetă izvurâtă ditu folclor, atea ţi şi aprăftăsi, opereta “Crai Nou” agiungănda un reper ali muzică românească ditu secolu al XIX-lea. Creaţia al Porumbescu reinterpreteadză un mit popular cari spuni că Luna Nauă (Craiul Nou) poati s’aducă haraua ti aţelli ţi s’arisescu. Subiectul fu priloatu ditu mediul a hoarăllei moldovenească, iara acţiunea s’faţi tru 1851, avânda la thimelliu ună veaclle leghendă populară ce ari tru ea ună pirmituseari di ariseari ţi iasi tu videală cu tuti keadiţli di nafoară. Ti aestă operetă să spuni că ndzimineadză buna dispoziţie cu verva poetică şi reveria, tru ună atmosferă autentic românească, tonică, adrată di ună muzică simplă şi caldă. “Akicăsearea a operetăllei “Crai Nou” rezidă tru andamasea anamisa di ţi easti originar şi ţi easti original. Capodopera al Ciprian Porumbescu yilipseaşti ună ligătură vărtoasă tru fondul ancestral a spiritualitatillei româneşti, ama easti şi ună creaţie orighinală, aducânda deadunu veclliulu şi naua exprimare muzicală a timpului a lui”, spune Daniel Jinga. Aţeali 2.000 di locuri ditu sala vieneză fură acăţati di români ditu diaspora, cari bătură pălñili ncicioari reprezentația, cu mări entipusi pi elli ama şi pirifañe.
Autoru: Corina Cristea
Armânipsearea: Taşcu Lala
Eveniment de excepție, duminică seara, în celebra
sală Musikverein din Viena – Opera Naţională Bucureşti a susţinut un concert în
premieră, pentru a-l omagia pe marele compozitor și violonist român Ciprian
Porumbescu, în condiţiile în care 2023 a fost declarat anul acestui muzician.
Se împlinesc, în această perioadă, 170 de ani de la naştere şi 140 de ani de la
moartea compozitorului. Sala de aur din care televiziunile din întreaga lume
transmit pe 1 ianuarie Concertul de Anul Nou din capitala Austriei a răsunat,
acum, de armoniile românești. Programul spectacolului a cuprins în
exclusivitate lucrări semnate de Ciprian Porumbescu, îmbinând spiritualitatea
cu tradiţia şi muzica sacră cu cea de inspiraţie folclorică: Crai
Nou – prima operetă românească, Balada, Rapsodia
Română şi Tatăl Nostru. Interpretarea a fost semnată de
soliştii, corul şi orchestra Operei Naţionale din Bucureşti, dirijor Daniel
Jinga, iar invitați speciali ai serii au fost maestrul Gheorghe Zamfir şi
solista Maria Coman.
Daniel Jinga Pentru mine, întâlnirea cu muzica lui Ciprian Porumbescu a
însemnat o revelaţie. Aveam, cu siguranţă, o părere contrafăcută despre ceea ce
înseamnă marşurile din opereta Crai Nou. Erau similare cu
propaganda comunistă. În acest moment se produce o exorcizare de comunism a lui
Ciprian Porumbescu şi cred că, de acum, trebuie să sperăm să primim această
muzică în forma ei pură, în forma în care Ciprian Porumbescu a gândit-o cu
mult înainte ca România să treacă prin acest experiment totalitar.
Marea
dorinţă a lui Ciprian Porumbescu era să creeze o operetă izvorâtă din folclor,
ceea ce a şi reuşit, opereta Crai Nou devenind un reper al muzicii
româneşti din secolul al XIX-lea. Creaţia lui Porumbescu reinterpretează un mit
popular care spune că Luna Nouă (Craiul Nou) poate aduce fericirea celor
îndrăgostiţi. Subiectul a fost preluat din mediul satului moldovenesc, iar
acţiunea se petrece în 1851, având la bază o veche legendă populară ce are în
mijlocul său o poveste de dragoste ce triumfă în ciuda tuturor piedicilor
exterioare. Despre această operetă se spune că îmbină buna dispoziţie cu verva
poetică şi reveria, într-o atmosferă autentic românească, tonică, creată de o
muzică simplă şi caldă. Înţelegerea
operetei Crai Nou rezidă în întâlnirea dintre ce este originar şi
ce este original. Capodopera lui Ciprian Porumbescu exprimă o ancorare solidă
în fondul ancestral al spiritualităţii româneşti, dar este şi o creaţie
originală, aducând împreună vechiul şi noua exprimare muzicală a timpului său,
spune Daniel Jinga. Cele 2.000 de locuri ale sălii vieneze au fost ocupate de
români din diaspora, care au aplaudat în picioare reprezentația, încărcați de
emoție și mândrie.
Ministerul de Externe, prin Departamentul pentru Românii de
Pretutindeni, a reluat programul de burse destinate elevilor etnici români din
Ucraina înscriși în clasele 1-4 în școlile cu predare în limba română ca limbă
maternă sau cu predarea unor materii în limba română. Valoarea acestora a fost
dublată şi a ajuns la 2.000 de lei pentru fiecare elev. Opt asociații, fundații
şi organizații ale românilor din Ucraina au primit acceptul autorităţilor
române de a gestiona programul de burse. Este vorba despre Asociaţia Cadrelor
Didactice de Etnie Română din Ucraina, Centrul Bucovinean de Artă pentru
Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti din Cernăuți, Centrul
Bucovinean Independent de Cercetări Actuale, Liga Tineretului Român
Junimea din Cernăuți, Organizația Civică Malanca din
Crasnoilsc, Asociația Românilor din Izmail Gavriil Musicescu,
Asociația Tinerilor Români din Transcarpatia şi Uniunea Regională din
Transcarpatia Dacia. Preşedintele Asociaţiei Gavriil
Musicescu, Vladimir Pavel, a declarat pentru Radio România că organizaţia
pe care o conduce este singura din sudul regiunii Odesa care procesează
cererile pentru cele 12-13 şcoli în care învaţă aproape 1.000 de elevi
eligibili. El a atras atenţia că, în condiţiile în care dosarele sunt validate
prin Consulat, suspendarea activităţii Consulatului României la Odesa face
aproape imposibil acest demers şi va determina multe familii de români să
renunţe la bursa oferită de Bucureşti. Consulatul României la Odesa nu
funcţionează din luna februarie, atunci când Rusia a invadat Ucraina.
Clubul Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni Ştefan cel Mare şi
Sfânt din cadrul Ligii Studenţilor Universităţii Dunărea de
Jos din Galaţi organizează în perioada 26 – 29 septembrie proiectul
Tutoriat Boboc. Prima parte a acestuia a constat în înfiinţarea
unei curse speciale pentru transportul noilor studenţi etnici români, înscrişi
la universitatea gălăţeană. La 26 septembrie, un autocar i-a preluat pe studenţi
din raioanele Ialoveni, Hînceşti, Cahul, Orhei şi Nisiporeni şi i-a transportat
în Campusul Studenţesc Alexandru Ioan Cuza din Galaţi, unde au fost
întâmpinaţi de voluntari ai Clubului Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni şi ajutaţi
să se cazeze provizoriu până la semnarea contractelor de studii. Până pe 29
septembrie, voluntarii îi vor îndruma pe boboci în toate aspectele
pe care le implică viaţa de student la Universitatea Dunărea de Jos
din Galaţi, de la acomodarea cu campusul studenţesc şi corpurile facultăţilor
până la implicarea în activităţi extracuriculare şi obţinerea permisului de
şedere.
Filmul Crai Nou în regia Alinei Grigore, câștigător al
Premiului Scoica de Aur la Festivalul de la San Sebastián, în 2021,
deschide etapa de la Barcelona a Festivalului filmului românesc în Spania. A
12-a ediție a manifestării, care a început la 11 iunie, a fost deja găzduită de
Madrid, Santander și Valencia. În capitala regiunii Catalonia vor fi prezentate
6 filme recente, toate premiate la nivel național sau internațional. Alături de
Crai Nou, vor fi proiectate peliculele Babardeală cu bucluc
sau porno balamuc de Radu Jude, Întregalde de Radu Muntean,
Imaculat de Monica Stan și George Chiper-Lillemark, Câmp de
maci de Eugen Jebeleanu şi După 40 de zile de Andrei
Gruzsniczki. Festivalul filmului românesc în Spania este un proiect anual de
promovare a cinematografiei românești, pe care ICR Madrid l-a inițiat în 2010.
Ediţia din acest an se va încheia la 19 decembrie şi, după Barcelona, va poposi
la Sevilla, Oviedo și Zaragoza.
Institutul Cultural Român şi Orchestra de Tineret a Uniunii Eurpene
invită tinerii români, cu vârste cuprinse între 16 și 26 de ani, să participe
la selecţia anuală. Pentru cele aproximativ 120 de locuri din orchestră sunt
organizate anual selecţii în fiecare ţară. De asemenea, ansamblul are o listă
de rezerve de aproximativ 200 de muzicieni, care au şansa să cânte în orchestră
pe parcursul anului. Candidații selectați vor fi invitați să participe la
turneele de primăvară și vară ale anului 2023, unde vor avea ocazia să lucreze
cu experți în muzica instrumentală și să cânte în marile săli de concerte ale
lumii cu dirijori și solişti renumiți. Înscrierile se fac online, iar link-ul
către formular poate fi găsit pe site-ul icr.ro. Termenul limită de înscriere
pentru România este 9 octombrie, iar audițiile vor avea loc la 11 noiembrie.
Alina Grigore a non seulement réalisé le film « Blue Moon », elle a aussi écrit le scénario, s’inspirant de son expérience personnelle, car, enfant, elle avait passé plusieurs années dans un village du département de Neamț. « Les filles, notamment, n’avaient aucune chance d’évoluer, les abus physiques et psychiques qu’elles subissaient étant quelque chose de banal en milieu rural », affirme Alina Grigore, lorsqu’elle se souvient de cette période de sa vie.
« Crai Nou/ Blue Moon » raconte l’histoire d’Irina, une jeune femme qui veut échapper à une famille toxique et qui rêve de continuer ses études dans la capitale, une tentative vouée à l’échec sous le poids de la violence environnante. Le trophée du Festival de cinéma de Saint-Sébastien a récompensé le travail d’une équipe très impliquée, qui n’a pas bénéficié du soutien financier du Centre national de la cinématographie.
Alina Grigore a parlé du prix remporté par son film, de la manière de transformer une expérience de vie en histoire cinématographique et de sa méthode de travail atypique : « Moi, j’ai habité à la campagne, j’avais sept ans quand j’ai quitté Bucarest pour aller vivre dans un village du département de Neamț, où j’ai vécu un choc culturel assez fort. Ce fut d’autant plus choquant pour moi que j’étais bien jeune et habituée à un autre type de communauté. Alors, j’ai commencé à écrire dans un journal ce qui se passait autour de moi. Premièrement, les parents ne s’intéressaient pas à l’éducation de leurs enfants, car la survie était leur principal intérêt, ce qui n’est pas du tout blâmable. Mais, de ce fait, les enfants étaient encouragés à travailler, là-bas ou à l’étranger. Je me souviens d’un moment, dans les années 1990, quand moi, je rentrais faire mes devoirs d’école, tandis que ma meilleure amie rentrait chez elle pour bêcher la terre ; on était au CP ou en CE1. Malheureusement, la situation n’a pas beaucoup changé, aujourd’hui non plus – les enfants du milieu rural ne sont pas encouragés à continuer leurs études. Des années plus tard, j’ai commencé à écrire un livre inspiré de ce que j’avais vu à cette époque-là, un livre que j’aimerais publier un jour. Concernant le film, j’ai employé la méthode de travail de l’école d’acteurs InLight, en proposant aux acteurs une idée que nous développons ensemble. Après avoir écrit le scénario, nous avons travaillé d’arrache-pied, nous avons analysé en profondeur les situations et les personnages avec les comédiens, avec le directeur de la photographie, avec l’éditeur. Et c’est ainsi que nous avons commencé à découvrir les motivations des personnages. »
Alina Grigore explique la méthode InLight, qui donne son nom à une école fondée par la réalisatrice du film « Blue Moon » et une équipe d’artistes : « Ce que nous proposons à travers InLight c’est de se concentrer sur la collaboration avec les acteurs et avec les autres membres de l’équipe. Ce qui veut dire que nous les encourageons à exprimer leur vision, nous discutons avec le directeur de la photographie, avec l’éditeur, nous décortiquons le scénario et nous analysons les personnages et les situations. C’est un travail que je trouve captivant. Nous écrivons des fiches sur chaque personnage, nous proposons des choses, nous improvisons ; pour l’histoire du film, nous avons cherché et trouvé des souvenirs qui se ressemblent ; le sujet étant lié à la famille, il est impossible de ne pas en trouver. Toute cette recherche, tout ce background, aide beaucoup l’acteur. Quand on est sur le plateau de tournage, ça aide beaucoup de découvrir des choses que l’on puisse partager avec les autres, de connaître les motivations du partenaire avec lequel on joue. Et puis, moi, j’ai été intéressée par ce que les acteurs pensent, par leur exploration du scénario. Ce type de travail collaboratif est très important pour moi. Quand il s’agit d’un texte traduit, l’opinion du traducteur m’intéresse, donc il est évident que les propositions des acteurs et des membres de l’équipe sont très précieuses pour moi. La collaboration est ainsi plus efficace ; quand ils sont libres d’explorer, les autres atteignent un niveau de créativité très élevé, qui est très utile au réalisateur. La communication est plutôt faible si le réalisateur se contente de coordonner les autres. InLight, c’est justement ça, la collaboration avec les autres. Je crois que si on fait confiance à ce genre d’approche, on apporte plus d’émotion, notamment dans la construction des personnages. En plus, l’équipe est plus heureuse, car elle sait qu’elle peut s’exprimer librement, dans certaines limites, bien sûr. Il y a des scènes dans lesquelles la liberté des acteurs a été totale, je pense surtout à une scène jouée par Mircea Postelnicu et Ioana Chițu. Tout le monde a été d’accord qu’elle avait ressemblé à un tango dansé par le directeur de l’image, le réalisateur et les acteurs. C’est d’ailleurs ce que je souhaite, que la réalisation d’un film soit une danse ensemble. »
Avant de réaliser « Crai Nou/ Blue Moon », Alina Grigore s’était fait connaître en tant qu’actrice. Elle a joué dans plusieurs séries télévisées ainsi que dans le long-métrage « Ilegitim/Illégitime », d’Adrian Sitaru, dont elle a écrit le scénario. (Trad. Ileana Ţăroi)
După ţi anlu tricutu amintă marli premiu – Burlida di Malămă – la Festivalul di Film di la San Sebastian (Spania), la recenta ediție a Festivalului Internațional di Film Transilvania (Cluj-Napoca), primul film al regizoarăllei Alina Grigore, “Crai Nou” (Blue Moon) amintă Premiul tră Dibut. “Crai nou/ Blue Moon” easti scris şi regizat di Alina Grigore și îlli ari tru distribuție pe Ioana Chiţu, Mircea Postelnicu, Mircea Silaghi şi Vlad Ivanov. Scenariul a filmului easte inspirat din experiența personală a actrițăllei și regizoarăllei Alina Grigore, cari bănă ună parti ditu ficiurami tru ună hoară ditu giudiţlu Neamț. “Maxus featili nu avea niţi ună șansă s’evolueadzăe, abuzul fizic și psihic la cari era stuhinati di agoiumsi un lucru di aradă tru mediul di la hoară”, spuni Alina Grigore anda ş-aduţi aminti ti atelu kiro. Crai Nou easti pirmitusearea a tinirăllei Irina, cari vrea s’evadiadză ditu ună familie toxică şi nyiseadză s’ducă la studii tru capitală, ama eşueadză, contaminată di prişcăvillea di anvărliga. Trofeul amintat la San Sebastian di “Crai Nou” tiñiseasti un filmu adratu fără păradz di la Centrul Național ali Cinematografie, di ună echipă multu didicată. Zburămu cu Alina Grigore ti premiul amintatu, ti cum putu s’alăxească tru ună pirmituseari cinematografică ună experiență bănată și ti metoda a llei di lucru ţi nu easti di arada di dinăpoia a filmului.
Alina Grigore: “Bănaiu un kiro la hoară, aveam șapti añi cându fudzii di București s’bănedzu tu ună hoară ditu giudiţlu Neamț și avui un șoc cultural cabaia vărtosu. Fu nica ma șocantu cu cât eram multu ñică și eram nviţată cu altă turlie di comunitate, ași că angrăpsiiu nica di atumtea un jurnalu a lucărloru fapti anvărliga şi angrăpsiiu și ma amănatu, ma mi turnaiu căndu ş-căndu la ateali frăndză. Prota, nu avea un interes a părinților andicra di educația a cilimeañiloru, tră atea că interesul a lor era prota ş-prota s-armănă tru bană, aţea ţi dotu nu easti blamabil. Ama cum prota cilăstăseari eara supraviețuirea, cilimeañilli era ancurajaț s’lucreadză acasă ică s’fugă s’lucreadză tru xeani. Ni aducu aminti di un moment tru cari eu mi duţeamu acasă să-ñi adaru temele, iara soaţa a mea nai ma bună s’duţea acasă și s’acăta cu lucurlu dimi cu săparea, aesta eara tru clasa a I- a ică a II-a, tru anii 90. Ti amărtie, situația nu s-alăxi multu, niţi tora cilimeañilli ditu mediul rural nu suntu acurajaț să-și ducă ninti studiile. Cu inspiratia ditu aţea ţi aveam vidzută, ahurhiiu ma amănatu s’ngrăpsescu aţea carti pi cari voi s-u public și poate va u fac la un moment dat. La filmul aestu lucrai ufilisinda folosing metoda di lucru a școlii di actorie InLight, aesta nsimnânda că lă pripunem actorilor ună idie pi cari u dizvoltăm deapoa deadunu. După ţi angrăpsiiu scenariul fu un lucru multu mari, zburămu și ahăndusimu situațiile și personajele cu actorii, cu directorul di imagine, cu editorul. Și ași ahurhimu s’flămu cari eara motivațiile a personajelor.”
Ti ansimnă ufilisearea a metodăllei di actorie InLight, metodă cari da și numa a unei școală fondată di Alina Grigore diadunu cu ună parei di artiști, nă spune regizoarea a filmului “Crai Nou”.
“Ti aduţem noi pritu InLight easti că nă concentrăm pe colaborarea cu actorii și cu alanţă membri a echipăllei. Neise lă dămu curayiu la tuţ ditu echipă să spună cum ved lucărli, şidimu di zbou cu directorul di imagine, cu editorul, aprofundăm scenariul și zburămu ti personaje și situații.
Ditu vidiala a mea easti un lucru multu captivantu. Scriem fișe di personaje, yinimu cu propuneri, improvizăm, legat di aestă pirmituseari avemu căftată şi aflămu aduteri aminti comune, tema hiinda ligată di familie easti imposibi s’nu aflli lucri comune. Și tută aestă cercetare, tut aestu background îllli agiută multu di multu a actorlui. Easti di mare agiutor atumţea cându ești pe set s-ță aflli lucri comune cu alanţă, s’cunoști motivațiile a partenerului di scenă. Aestu fu un aspect, diapoa avui sinferu ti ţi minduescu și cum exploreadză actorllii a scenariul. Tră mine turlia aesta di lucru colaborativă easti multu importantă. Când s’apriduţi un text mi intereseadză inclusiv ţi mindueaşti apriducătorlu ti textul respectiv, ași că easti evidint că pripunirile actorilor și a membrilor a echipăllei ñi si par multu serti. Añi si pari ma cu hăiri colaborarea tră aţea că tru momentul tru cari îlli alași pi alanţă s’exploreadză, elli agiungu la un nivel multu analtu di creativitate și easti tru hăirea a ta, ca regizor, tini poţ s’ti ufiliseştă di aesta creativitate. Ani, cara ești ma multu turlia di regizor cari maş coordonează, nu ari dipu multă multă comunicari. Dispre asta easti InLight, dispre colaborarea cu ceilalți. Și dacă ai trucredire tru genul acesta di abordare, părerea mea easti că aduci mai multă emoție, mă refer tru special la construcția personajelor.
Ma multu, ai ună echipă ma hărăcoapă, cari știe că s’poati s’exprima liber avanda maş ndauă limite, dialihea ţi s’li aibă tu isapi. Avea ndauă secvențe tru cari actorllii avură libertate totală, spunu maxus ti ună secvență cu Mircea Postelnicu și Ioana Chițu, ti cari tută lumea spusi că iși ca un dans, ca un tango anamisa di directorul di imagine, regizor și actori. Și, neise, aesta am miraki, ca realizarea unui film s’hibă ca un giocu diadunu.”
Până la “Crai Nou”, regizoarea Alina Grigore eara cunuscută maxus ca actriţă. Giucă tru ndauă seriale şi tru lungmetrajul “Ilegitim”, regizat di Adrian Sitaru, la cari fu și scenaristă.
Autoru: Corina Sabău
Armânipsearea: Taşcu Lala
După ce
anul trecut a obţinut anul trecut marele premiu – Scoica de Aur – la Festivalul
de Film de la San Sebastian (Spania), la recenta ediție a Festivalului
Internațional de Film Transilvania (Cluj-Napoca), primul film al regizoarei
Alina Grigore, Crai Nou (Blue Moon) a obţinut Premiul pentru Debut. Crai nou/ Blue Moon este scris şi regizat de
Alina Grigore și îi are în distribuție pe
Ioana Chiţu, Mircea Postelnicu, Mircea Silaghi şi Vlad Ivanov.
Scenariul filmului este inspirat din
experiența personală a actriței și regizoarei Alina Grigore, care și-a trăit o
parte din copilărie într-un sat din județul Neamț. În special fetele n-aveau
nici o șansă să evolueze, abuzul fizic și psihic la care erau supuse devenind o
obișnuință în mediul rural, spune Alina Grigore amintindu-și perioada respectivă.
Crai Nou este povestea tinerei Irina, care vrea să evadeze dintr-o familie
toxică şi visează să meargă la studii în capitală, dar eşuează, contaminată de
violenţa din jur. Trofeul obţinut la San Sebastian de Crai Nou recompensează
un film făcut fără bani de la Centrul Național al Cinematografiei, de o echipă
foarte dedicată. Am vorbit cu Alina Grigore despre premiul obținut, despre cum
a reușit să transforme într-o poveste cinematografică o experiență trăită și
despre metoda sa de lucru neobişnuită din spatele filmului.
Alina Grigore: Eu am locuit o perioadă în mediul rural, aveam
șapte ani când am plecat din București să locuiesc într-un sat din județul
Neamț și am avut un șoc cultural destul de puternic. A fost cu atât mai șocant
cu cât eram destul de mică și eram obișnuită cu alt gen de comunitate, așa că
am scris încă de pe atunci un jurnal al întâmplărilor din jur și am continuat
să scriu și mai târziu, întorcându-mă din când în când la acele pagini. În
primul rând, nu exista un interes al părinților față de educația copiilor,
pentru că interesul lor era în primul rând să supraviețuiască, ceea ce nu este
deloc blamabil. Dar cum preocuparea principală era supraviețuirea, copiii erau
încurajați să muncească acasă sau să plece să muncească în străinătate.
Mi-amintesc de un moment în care eu mă duceam acasă să-mi fac temele, iar
prietena mea cea mai bună se ducea acasă și urma să se apuce de săpat, asta se
întâmpla în clasa a I- a sau a II-a, în anii 90. Din
păcate, situația nu s-a schimbat foarte mult, nici acum copiii din mediul rural
nu sunt încurajați să-și continue studiile. Inspirându-mă din ce văzusem, am
început mai târziu să scriu acea carte pe care îmi doresc s-o public și poate o
s-o fac la un moment dat. La filmul acesta am lucrat folosing metoda de lucru a
școlii de actorie InLight, aceasta însemnând că le propunem actorilor o idee pe
care o dezvoltăm după aceea împreună. După ce am scris scenariul a fost o muncă
foarte susținută, am tot discutat și aprofundat situațiile și personajele cu
actorii, cu directorul de imagine, cu editorul. Și așa am început să descoperim
motivațiile personajelor.
Ce a
însemnat folosirea metodei de actorie InLight, metodă care dă și numele unei
școli fondată de Alina Grigore împreună cu o echipă de artiști, ne spune
regizoarea filmului Crai Nou.
Ce aducem noi prin InLight este că ne concentrăm pe
colaborarea cu actorii și cu ceilalți membri ai echipei. Adică îi încurajăm pe
toți din echipă să spună cum văd lucrurile, stăm de vorbă cu directorul de
imagine, cu editorul, aprofundăm scenariul și vorbim despre personaje și
situații.
Din punctul meu de vedere este o muncă foarte captivantă. Scriem fișe
de personaje, venim cu propuneri, improvizăm, legat de această poveste am căutat
și găsit amintiri comune, tema fiind legată de familie este imposibi să nu
găsești lucruri comune. Și
toată această cercetare, tot acest background îl ajută foarte mult pe actor.
Este de mare ajutor atunci când ești pe set să-ți descoperi lucruri comune cu
ceilalți, să cunoști motivațiile partenerului de scenă. Acesta
a fost un aspect, apoi m-a interesat ce gândesc și cum explorează actorii
scenariul. Pentru mine tipul acesta de muncă colaborativă este foarte important.
Când se traduce un text mă interesează inclusiv ce crede traducătorul despre
textul respectiv, așa că este evident că propunerile actorilor și ale membrilor
echipei mi se par foarte prețioase. Mi
se pare mai eficientă colaborarea pentru că în momentul în care îi lași pe
ceilalți să exploreze, ei ajung la un nivel foarte înalt de creativitate și
este în folosul tău, ca regizor, tu te poți folosi de această creativitate. Pe
când, dacă ești mai degrabă tipul de regizor care doar coordonează, nu există
prea multă comunicare. Despre asta este InLight, despre colaborarea cu
ceilalți. Și dacă ai încredere în genul acesta de abordare, părerea mea este că
aduci mai multă emoție, mă refer în special la construcția personajelor.
În
plus, ai o echipă mai fericită, care știe că se poate exprima liber ținând cont
de câteva limite, desigur. Au existat câteva secvențe în care actorii au avut
libertate totală, mă refer mai ales la o secvență cu Mircea Postelnicu și Ioana
Chițu, despre care toată lumea a spus că a ieșit ca un dans, ca un tango între
directorul de imagine, regizor și actori. Și, de fapt, asta îmi doresc, ca
realizarea unui film să fie ca un dans împreună.
Până la Crai Nou, regizoarea Alina Grigore era cunoscută mai ales ca
actriţă. A jucat în câteva seriale şi în lungmetrajul Ilegitim, regizat
de Adrian Sitaru, la care a fost și scenaristă.