Sculptoriţa și pictoriţa, Silvia Radu, personalitate a artei plastice românești, expune, până pe 7 februarie, la Galeria Romană din Bucureşti, sub titlul: “CREDINŢA, frumuseţea văzută şi cea nevăzută”.
Tag: credinta
-
Cel mai mare pelerinaj ortodox din România
Toate religiile lumii – fie islam, iudaism budism sau hinduism – au cel puţin un mare pelerinaj al lor. Cât despre creştinism, acesta abundă în astfel de manifestări ale credinţei. Ierusalim, Roma, Santiago de Compostela, Lourdes sau Muntele Athos sunt doar câteva din renumitele locuri de pelerinaj ale lumii creştine. În România, majoritar ortodoxă, sezonul anual al celor mai importante pelerinaje se deschide, în fiecare an în luna octombrie, cu cel de la Iași, din inima Moldovei. Mega-fenomen deopotrivă religios şi social, la pelerinaj iau parte sute de mii de oameni care merg să se închine la racla cu moaștele Sfintei Parascheva, ocrotitoare a acestei regiuni din estul României. Anul acesta, râvna și bucuria credincioșilor sunt duble. Timp de doi ani, din cauza pandemiei, ei nu au fost lăsați sau nu au vrut să mai călătorească atât de mult şi atât de departe pe cât și-ar fi dorit. Or, în acestă toamnă, este prima oară după doi ani când pelerinajul de la Iași are loc în buna tradiție de dinainte de apariția covidului, de aceea bucuria de a participa a pelerinilor este cu atât mai mare.
Dacă în pelerinajul catolic, tributul pe care un om îl plăteşte sacrului este geografic – merge foarte mult pe jos, în ortodoxie, pelerinajele au alte trăsături comune : oamenii stau la coadă (la Iași, pe kilometri întregi, cronometrați în zeci de ore de așteptare) și, odată ajunși la racla cu moaștele Sfintei Parascheva, i se închină și o ating, într-un contact direct și intim cu sacrul pe care îl înmagazinează. Pelerini sunt de toate vârstele, sunt femei și bărbați, de toate condițiile sociale, majoritatea din România, dar veniți și de peste hotare. De la pelerinul idilic dintr-un cătun îndepărtat, până la cel foarte sofisticat dintr-un mare oraș, paleta participanților este foarte largă. Pentru unii din spectatorii de pe margine ai fenomenului, pelerinajele sunt anacronisme ale post-modernității.
Potrivit cercetătorilor în domeniu, a existat mereu o stigmatizare a pelerinilor și asta nu s-a inventat nici în România, nici în vremurile noastre. De remarcat, însă, că, în istoria milenară a ortodoxiei românești, pelerinajele sub forma unui rând lung de așteptare sunt o practică religioasă relativ recentă. Au apărut la sfârșitul anilor ʹ90, după căderea comunismului, când, în locul unui sistem prăbușit, oamenii au simțit nevoia să pună ceva care să dea sens și direcție existenței lor. Or, pelerinajele au reușit să îndeplinească această misiune cu mult succes pentru mulți dintre cetățenii acestei țări. După pelerinajul de la Iași, care se va încheia imediat după 14 octombrie, vor urma alte câteva la București. Să le amintim, apoi, și pe cele de la Cernica, din apropierea Capitalei, de la Nicula, din inima Transilvaniei, sau de la Curtea de Argeș, din sudul României.
-
Târgovişte. Începuturi
Reportaj la Mânăstirea Dealu-Târgoviște despre figurile emblematice ale istoriei (Mihai Viteazu), culturii (Macarie, Coresi) și credinței (Nifon) în Țara Românească.
Cu: pr. Marian Puiescu, consilier cultural, Arhiepiscopia Târgoviște
-
Părintele profesor Daniel Benga
Părintele profesor Daniel Benga, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Ludwig Maximilian de la Munchen.
-
Opinii şi atitudini religioase
95% dintre români cred în Dumnezeu, dar numai 21% afirmă că merg săptămânal la biserică. De asemenea,
deşi 67%consideră că
homosexualitatea trebuie descurajată, doar 27% dintre români consideră
necesar referendumul pentru definirea căsătoriei strict ca uniunea dintre un
bărbat şi o femeie. Aceste date fac parte dintr-un infografic dat recent
publicităţii pentru a evidenţia atitudinile religioase ale românilor. Fundaţia
Friedrich Ebert România, prin intermediul proiectului Monitorul Social, a
lansat acest infografic în perioada în care coaliţia de guvernare şi-a anunţat
intenţia de a organiza un referendum pentru a da curs petiţiei cetăţeneşti, cu
trei milioane de semnături, prin care se cere modificarea Constituţiei României.
Prin modificare se doreşte a se preciza clar că familia se întemeiază pe căsătorialiber
consimţită între soţi,bărbat și femeie, nu doar între soţi, aşa cum
scrie acum în textul constituţional. Cererea vine din partea unei coaliţii formată din din mai multe organizaţii
non-guvernamentale, denumită Coaliţia pentru Familie, care militează pentru
familia tradiţională heterosexuală întemeiată, printre altele, şi pe principii
creştine. Ştiut fiind că majoritatea românilor se consideră religioşi, aşa cum
arată multe studii sociologice, dar şi percepţia comună, infograficul marca
Monitorul Social a evidenţiat şi unele discrepanţe sau breşe în această opţiune
pentru o viaţă religioasă, în aparenţă trainică şi consecventă cu sine.
Victoria Stoiciu, reprezentanta Fundaţiei Friedrich Ebert. Avem
99,6% din români – conform recensământului – care se declară ca aparținând unei
religii. Pe de altă parte, dacă ne uităm la felul în care oamenii înțeleg să-și
manifeste în viața de zi cu zi aceste credințe religioase, doar 44% dintre
români afirmă că se roagă zilnic. Doar 21% dintre respondenți afirmă că merg la
biserică săptămânal. Se observă imediat o discrepanță. Avem aproape 100% dintre
români care se declară religioși, dar se pare că-și practică religia în
procente mult mai mici.
Antropologul
Vintilă Mihăilescu este de acord cu datele publicate de Monitorul Social care,
de altfel, compilează mai multe cercetări credibile aparţinând unor instituţii
sociologice de prestigiu, precum şi date provenind de la recensământul naţional
din 2011. Totuşi, nişte nuanţări se impun când analizăm falia dintre faptul că majoritatea
românilor se declară credincioşi, dar numai un sfert din ei afirmă că merg
săptămânal la biserică, în timp ce mai puţin de jumătate se roagă zilnic.
Vintilă Mihăilescu. Această dicrepanţă nu trebuie interpretată în sensul una spui şi alta
faci. Trebuie să înţelegem doar că practicile ortodoxe sunt, eventual, mai
puţin instituţionalizate decât altele. Relaţia directă cu Dumnezeu, prin
rugăciune acasă, este şi ea o formă de a practica religia. Această falie care
apare în grafic nu indică neapărat o ipocrizie aşa cum, de multe ori, se consideră.
Nu înseamnă Mă declar credincios, dar n-am timp de prostii de astea. De multe
ori, comunităţi foarte religioase au propriile lor obiceiuri care sunt, de
multe ori, precreştine, chiar magice. Aceste practici, deloc canonice, sunt
acceptate de unii preoţi, căci reprezintă o modalitate de a-şi păstori
credincioşii.
De altfel, şi infograficul publicat de Monitorul Social confirmă faptul că
obiceiurile religioase ale unor comunităţi – cum ar fi şi cea generică, a
românilor – reprezintă, mai degrabă, liantul acelei comunităţi şi nu neapărat,
expresia credinţei membrilor ei. Victoria Stoiciu. De asemenea, pare
paradoxal că 99,6% dintre respondenți declară că aparțin unei religii, dar
numai 95% afirmă că ei cred în Dumnezeu. Nu este o falie uriașă, dar această
diferență de numai 5% nu poate fi neglijată. Asta se explică prin apartenența
la o tradiție și la o comunitate culturală. De pildă, faptul că te-ai născut
într-o familie de creștini ortodocși, ai fost botezat, te-ai căsătorit
religios, toate marchează apartenența la o religie, dar nu înseamnă și că
persoana respectivă chiar crede în Dumnezeu. Apartenența la această comunitate,
mai degrabă culturală, nu înseamnă că o persoană se simte obligată să respecte
practicile religioase cotidiene: mers la biserică, rugăciune, etc. Ritualurile
mari, cele de trecere – botez, căsătorie, înmormântare – sunt respectate.
În acelaşi registru al faliei dintre
principii şi practică, au fost interpretate şi datele care arată o susţinere
mică – de 27% – pentru referendumul privind definirea familiei ca întemeiată
exclusiv pe căsătoria între persoane de sex diferit, deşi 67% dintre români
cred că homosexualitatea trebuie descurajată de către societate. Totuşi, aceste
date ar indica şi prezenţa toleranţei, constată Vintilă Mihăilescu. Faptul că homosexualitatea trebuie descurajată, este, din perspectiva
unui om credincios, a unui creştin sau a unui om al bisericii, este ceva
firesc. Nu discut aici dacă e bine sau nu, ci doar spun că este o afirmaţie
coerentă cu ceea ce unii înţeleg prin a fi bun creştin. Surpriza apare în altă
parte. Două treimi dintre români par a spune: nu trebuie încurajat acest
fenomen, dar asta nu înseamnă persecuţie, nu înseamnă că trebuie să schimbi
Constituţia sau legile. Adică, homosexualitatea nu trebui încurajată, dar nici
sancţionată. Iar asta implică o doză de înţelepciune mai mare decât mă
aşteptam.
Dar se mai constată un lucru, care poate este mai
relevant decât cele anterioare pentru actuala stare de spirit din societate:
79% dintre români leagă credinţa de moralitate, considerând că este necesar să
crezi în Dumnezeu pentru a fi moral şi a avea valori corecte. Vintilă
Mihăilescu ne explică. Ăsta e un lucru simptomatic, căci această
legătură se intensifică, în mintea oamenilor, în condiţiile unei societăţi
imprevizibilă, percepută ca fiind imorală, cu norme foarte laxe. În momentul în
care e perceput riscul major de imoralitate, singura şansă şi singurul temei
rămâne atunci biserica. Are loc o întoarcere la biserică, aceasta fiind singura
instituţie care poate garanta moralitatea. Iar asta ne spune mai mult decât că
societatea e foarte legată de biserică. Ne arată neîncrederea oamenilor în
moralitatea societăţii. Ne percepem ca o societate profund imorală sau cu
riscuri de imoralitate şi, în cazul ăsta, singurul refugiu rămâne biserica.