Tag: Cristina Bodnărescu

  • „Flowers Were Here“: Art Performance mit upgecycelten Blumen

    „Flowers Were Here“: Art Performance mit upgecycelten Blumen

    Das Projekt trägt einen spannenden Namen, der auf Herausforderungen hinweist — es hei‎ßt Labyrinth — halbwegs“. Es war eine mühsame Arbeit, die sich allerdings lohnte. Das Projekt Labyrinth — halbwegs“ ist das Ergebnis von Recherchen und Community-Art-Experimenten der bildenden Künstlerin Roxana Donaldson und der Forscherin für visuelle Künste Ana-Cristina Irian. Mitgewirkt hat auch Cristina Bodnărescu, die dafür verantwortlich war, das Material und die Ideen der beiden Künstlerinnen in einen Film zu packen, der dann auf dem Film- und Videofestival VKRS Bukarest gezeigt wurde. Cristina Irian erzählte uns mehr über das ganze Projekt:



    Dies ist sowohl ein künstlerisches als auch ein zivilgesellschaftliches Projekt, weil es darauf abzielt, eine aktive Antwort auf die Notwendigkeit zu geben, eine Gemeinschaft in Zeiten der Krise zusammenzuhalten. Roxana brachte mir weggeworfene Blumensträu‎ße, die sie am Bukarester Matache-Markt fand, und ich verwandelte sie in Puppen. Ich gab ihnen eine völlig neue Bedeutung. Die Blumensträu‎ße nahmen die Form von Puppen an. Ich bastelte acht solcher Puppen, die den Eindruck hinterlassen, dass sie sich bewegen. Im zweiten Teil des Projekts fügte ich den Puppen auch ein paar Verse hinzu. Dann verwendete ich die Puppen und ihre Formen und fügte etwas hinzu, das ich Gedichte in Blumen nannte. Ich habe die gesamte Verwandlung eines Blumenstrau‎ßes auf Video festgehalten.“




    Die Blumentransformation entwickelte sich allmählich zu einer Performance. Roxana Donaldson lieferte uns mehr Einzelheiten dazu:



    Wir haben dieses Projekt als eine Begegnung zwischen Menschen und Pflanzen in einer städtischen Umgebung gedacht. Wir wollten über das Leben der Menschen und das der Blumen in diesen Zeiten der Isolation und Angst sprechen, die durch die Covid-Pandemie hervorgerufen werden. Wir wollten sehen, wie Menschen in Städten zusammenleben und überleben. Die Performance wurde von den Blumen inspiriert, die von den kleinen lokalen Produzenten auf den Märkten im letzten November weggeworfen wurden. Das war der Ausgangspunkt, und schlie‎ßlich haben wir einen Film gedreht und dann die getrockneten Blumen in Kunstwerke verwandelt. Als Künstlerin arbeite ich immer fachübergreifend. Und ich habe mich schon immer für Öko-Kunst und Pflanzenkunst interessiert und wollte interdisziplinäre und konzeptionelle Kunst mit und über Pflanzen machen. Bei der genannten Performance trafen wir uns auf halber Strecke zwischen den beiden Märkten, wo wir gewöhnlich unsere Blumen abholen. Am letzten Tag, bevor die Blumenverkäufer Feierabend machten, kauften wir jeweils zehn Blumen. Danach trafen wir uns an diesem Zwischenpunkt. Und der Ort, wo wir einander begegneten, war zufällig in einer Stra‎ße namens Labyrinth. Dort tauschten wir Blumen aus. Im Grunde schenkten wir uns gegenseitig Blumen, mitten in der Pandemie, während des Lockdowns, zu einer Zeit, als die Stadt kalt, leer und fast leblos war. Wir haben alles gefilmt, auch die Geräusche der Stadt, weil wir eine Aufzeichnung unserer urbanen Performance schaffen wollten.“




    Die Blumen lebten weiter im Haus ihrer neuen Besitzerinnen. Nach dem Austrocknen wurden sie von den Künstlerinnen neuerfunden. Roxana Donaldson erzählte uns mehr über diese Entwicklung:



    Ich malte ihre Geschichte auf eine Leinwand und schrieb mit einem Stift »gerettete, weggeworfene Blumen«. Diese Worte verschmolzen ineinander und wurden zu Farbflecken, und über diese Farbflecken nähte ich Blumen und schuf so ein Kunstwerk, das ich als Teil einer zweiten Performance auf der Stra‎ße ausstellte. Ich nannte es »Flowers Were Here«, weil die Blumen an einen Ort zurückgekehrt waren, an dem sie schon einmal gewesen waren. Jede von uns schaffte ein Kunstwerk: Meines war eine Wandverkleidung aus Leinwand mit Blumen und ihres war eine Puppe aus getrockneten Blumen. Sie blieben an der Wand, wo wir sie als Teil dieser Free-Art-Performance ausstellten, bei der es darum geht, sein ganzes Herz in die Schaffung reiner Kunst zu stecken. Dabei handelt es sich um eine Kunst, die nicht geregelt ist. Wir wollten nämlich diese Kunst der Stadt, der Gemeinschaft schenken, und zwar kostenlos und bedingungslos.“




    Cristina Irian sagt, die beiden Künstlerinnen planen noch eine dritte Performance:



    Der erste Teil des Projekts fand am Vormittag statt, der zweite am Nachmittag, und als Nächstes werden wir uns ein drittes Mal in derselben Stra‎ße treffen, aber dieses Mal am Abend, um die von uns geschaffenen Objekte auf eine andere Art und Weise zu verwenden. Ich werde mich auf die Form der Puppe und die Schatten, die sie wirft, konzentrieren und so versuchen, den Raum zu reaktivieren, neu zu deuten.“




    Der dritte Teil des Projekts wird verschiedene Komponenten umfassen: die Vorführung eines Films über das Leben der Blumen, die in Kunstwerke verwandelt wurden, eine Ausstellung neuer Arbeiten, in die die getrockneten Blumen integriert werden, und eine neue urbane Performance.

  • Labirint La Jumătate. Flowers Were Here

    Labirint La Jumătate. Flowers Were Here

    Poartă un nume incitant: Labirint – la jumătate. Şi este un proiect de,
    ceea ce se numește, Artă Publică Independentă, fiind rezultatul unui drum
    destul de lung parcurs, în timp, prin lucrări de cercetare și experiențe
    artistice comunitare a trei doamne venite din lumi diferite: Roxana Donaldson,
    artist vizual, Ana-Cristina Irian, cercetător în arte vizuale, şi Cristina
    Bodnărescu, răspunzătoare de transformarea înregistrărilor şi ideilor primelor
    două artiste într-un film, ce a şi participat la festivalul de film şi video,
    VKRS Bucureşti.


    Cristina Irian ne-a povestit: Este un proiect deopotrivă
    artistic, dar şi cu o nuanţă civică, pentru că îşi propune să răspundă activ la
    nevoia de a păstra comunitatea împreună într-o perioadă de criză şi să salveze,
    simbolic, flori, alungate din pieţe, prin încorporarea şi transformarea lor în
    obiecte de artă. Eu am lucrat direct cu buchete de flori din piaţa Matache,
    primite de la Roxana, cărora le-am urmărit evoluţia pentru o durată de peste o
    lună, am realizat opt păpuşi din florile primite, pe care le-am numit Păpuşile
    de pe Matache, păpuşi care au căpătat forme în mişcare. Ele par că
    dansează. Am utilizat în a doua parte a
    proiectului păpuşile şi conturirile acestora, peste care am adăugat aşa-numite
    versuri din flori. Şi am documentat video tot acest proces de transformare a buchetului de flori.



    Din acest schimb de flori, artistele au făcut un performance, despre care
    am aflat mai în detaliu de la Roxana Donaldson:

    Este un proiect
    artistic pe care noi l-am conceput ca fiind o întâlnire a oamenilor cu
    plantele, în urban. Am vrut să vorbim despre viaţa oamenilor şi a florilor, în
    această perioadă de izolare, de anxietate generate de pandemia cu Covid 19. Şi
    am vrut să vedem cum oamenii şi plantele trăiesc şi rezistă împreună în oraşe. Performance-ul
    a fost insprat de abandonarea florilor cultivate de micii producători locali,
    în pieţe, în noiembrie 2020. Acesta a fost punctul de plecare şi de aici am
    ajuns la un film, iar apoi la ideea de a face din florile uscate obiecte de
    artă.

    Eu sunt un artist vizual interdisciplinar, totdeauna m-a interesat zona
    de eco-art, de plant-art şi mi-am dorit să fac o artă interdisciplinară şi
    conceptuală cu şi despre plante. Iar prin Labirint la jumătate am găsit o
    expresie perfectă pentru ceea ce mă interesează să exprim în arta mea, şi anume
    comunicarea între noi, oamenii, şi specia vegetală. Am pornit de la un gest de revoltă, am făcut
    împreună cu Ana-Cristina Irian un performance care a constat în a ne întâlni la
    jumătatea drumului dintre piaţa ei şi piaţa mea, de unde a cumpărat fiecare
    flori în ultima zi în care pieţele erau deschise. Şi întâlnindu-ne la mijlocul
    acestui drum, ceea ce s-a nimerit să fie strada Labirint din Bucureşti, acolo
    am făcut schimb de flori. Ne-am dăruit practic flori în mijlocul pandemiei, în
    izolare, într-un moment în care oraşul era rece, gol, închis şi oamenii foarte
    anxioşi. Am filmat totul, am înregistrat şi sunetul oraşului, pentru că am vrut
    să avem o mărturie a acestui performance urban.


    Viaţa florilor a continuat în casele de adopţie, casele artistelor, iar
    după uscare, au fost reinventate: Roxana Donaldson: Eu am pictat pe
    pânză de in, am scris cu o peniţă povestea lor, flori abandonate, salvate şi
    cuvintele acestea s-au amestecat, au devenit pete de culoare, peste aceste pete
    de culoare am cusut flori şi am obţinut un obiect de artă, pe care în cadrul
    celui de-al doilea performance l-am expus în stradă. Eu l-am numit Flowers
    were here, pentru că florile s-au întors în locul în care mai fuseseră
    înainte. Le-am lăsat în stradă. Fiecare din noi a lăsat câte o lucrare: eu am
    lăsat un peretar lucrat pe pânză de in cu flori, iar ea a lăsat o păpuşă făcută
    din flori uscate. Ele au rămas pe zidul pe care noi le-am expus, în cadrul
    acestui performance de free-art, care exact asta presupune, să creezi cu tot
    sufletul o artă pură, o artă care nu este înregimentată şi să o dăruieşti
    oraşului, comunităţii, gratuit, fără condiţii.



    Cristina Irian a adăugat: Am
    început proiectul dimineaţa şi l-am continuat după amiaza şi urmează să ne
    întâlnim a treia oară pe aceeaşi stradă, de data aceasta seara, pentru a lucra
    cu obiectele pe care le-am realizat într-o altă formă. Eu voi folosi în
    principal forma obiectului păpuşă şi umbrele acestui obiect, într-o formulă de
    reactivare a spaţiului.



    Aşteptăm partea a treia a proiectului, care va avea mai multe componente:
    prezentarea filmului cu viaţa florilor transformate în obiecte de artă, o
    expoziţie cu lucrări noi, în care florile uscate sunt integrate şi un nou
    performance stradal.