Înființată în
1932 și fucționând până în 1935, Asociația Criterion a reunit cele mai strălucite
minți alte tinerei generații de intelectuali din România interbelică. Prin
Criterion, oameni precum Mircea Eliade, Constantin Noica, Petru Comarnescu sau
Mihail Sebastian, doreau să crească
nivelul cultural al publicului conectându-l cu marile teme de dezbatere
intelectuală a vremii. Au făcut acest
lucru organizând conferințe – cu puncte de vedere pro și contra – despre
personalitățile și subiectele la modă în perioada aceea. Din păcate,
activitatea Criterion a fost destul de scurtă, căci ceea ce a început ca o
platformă de discuții democratice și diverse a sfârșit prin radicalizarea unor
dintre membrii fondatori care au aderat la doctrinele de extremă dreaptă
întruchipate atunci de legionarism și Garda de Fier.
Exact această trecere
treptată de la o grupare democratică la radicalizare surprinde cartea
Intelectualii și fascismul în România interbelică. Asociația Criterion,
scrisă de Cristina A. Bejan și tradusă recent în română. Autoarea, profesoară
de istorie și dramaturgie la Metropolitan State University din Denver, poetă și
actriță, are origini românești prin tatăl său și, grație unei busrse Fulbright,
a putut să studieze arhivele românești în vederea tezei sale de doctorat.
Teza
s-a materializat în timp în cartea lansată recentă și tradusă de istoricul
Alina Pavelescu a cărei primă reacție a fost de surpriză: M-am bucurat foarte mult că această carte pe care o citisem
în engleză și eu înainte, așa cum mulți istorici și, probabil, mulți studenți
români la istorie, o citiseră, se traducea și în limba română. (…)Și în felul
ăsta mi-am revizitat și eu experiența din facultate, când, în 1996, am făcut o
teză de licență exact pe această temă, pe generația lui Mircea Eliade,
generația Itinerariului spiritual pe care el o numea generația fără
misiune, fiindcă era prima generație de după realizarea Marii Uniri și credea
el că după Marea Unire, România nu mai avea un proiect politic.
A fost
interesant să compar modul în care eu am avut acces la surse în 1996, cu modul
în care Cristina a avut acces la surse în anii 2000, după 2010, presupun. Și am fost la fel de
interesant să compar cumva modul în care cineva care face parte din noua
generație de istorici vede acest subiect față de felul în care îl vedeau
istoricii români din anii 1990, când era un subiect foarte la modă. (…)
Mărturisesc că cel mai mult m-a impresionat și a fost o noutate pentru mine
atenția pe care ea a acordat-o scandalului din ziarul Credința și acuzațiilor
de homosexualitate la adresa lui Petru Comarnescu și modului în care au fost
tratate aceasta. Aceste acuzații în lumea intelectuală, nu doar în presa de
scandal de la stânga și de la dreapta spectrului politic, de cei care erau
ultra-ortodocși și de cei care erau de stânga comunistă, este unul dintre cele
mai incitante la reflecții aspecte din carte.
Cât despre motivele autoarei de a
aprofunda țara de origine a tatălui său, Cristina A. Bejan comentează: Am vrut să înțeleg de ce fascismul a câștigat teren în anii 1930 în
România. Bunicii mei din partea tatălui au fost studenți aici în București, la
o universitate din București și atunci a avut o perioadă de democrație,
evident. Noi știam asta. Am putut înțeleg de ce România s-a schimbat prin
fascism și apoi, prin comunism și de ce tatăl meu a trebuit să plece din România
în 1969 în SUA și a stat în exil pentru 20 de ani. Și noi am toată familia mea
americana am mers în România după Revoluție din 1989. Am vrut să înțeleg asta
și când am început investigația istoricul Keith Hitchins mi-a zis că arhiva lui
Petru Comarnescu este la Biblioteca Academiei din România. Așa am descoperit
arhivele lui Petru Comarnescu, toate documentele despre asociația Criterion,
toată informație și m-am gândit că trebuie să scriu biografia Asociației
Criterion și asta am făcut.