Emanuele Musa este antreprenor social
și vine din Italia, mai exact din Sardinia. A studiat inginerie electronică la
Politehnica din Torino, apoi a urmat o serie de masterate europene în business
management. Are experiență în managementul inovației și în consultanță pentru
start-up-uri. Este, de asemenea, co-autor al unei cărți de specialitate pentru
crowdsourcing sau găsirea unor resurse financiare în domeniul schimbării
sociale. În 2013 a fondat împreună cu soția sa româncă o firmă pe care o
conduce și acum, o companie specializată în consultanță pentru managementul
afacerii. Locuiește din 2014 la București, vorbește românește, iar România a
devenit a doua lui casă. Ne povestește cum a ajuns aici și ce l-a determinat să
rămână:
Eu și soția mea lucram în Paris și la un
moment dat am decis să creăm o întreprindere socială. Ar fi fost mai complicat
să facem acest lucru într-un loc unde nu aveam niciun membru de familie sau
rude și ne-am zis: hai să plecăm sau în Sardinia- de unde vin eu din Italia,
sau plecăm în București, în România- de unde vine ea. Obiectivul era să fim
într-un loc unde să avem mai multe posibilități să acoperim costurile de cazare
la început, când trebuia să investim și în firma respectivă, iar în Paris ar fi
fost mult mai greu.
După ce renunți la job și nu mai primești un salariu bun,
să acoperi costul de viață din Paris și să investești și într-o firmă ar fi
fost mult mai greu. Și atunci ne-am hotărât să plecăm în România, pentru că
Sardinia e foarte frumoasă, dar doar dacă vrei să faci un business cu brânză și
cașcaval. Să fii în Sardinia e periferic și pentru Italia și e strategic doar
dacă vrei să lucrezi în turism. Atunci ne-am mutat în România și am început să
creăm firma respectivă, cu obiectivul de a ne întoarce în Franța după un an.
Dar chiar mi-a plăcut foarte mult atmosfera pe care am găsit-o și oamenii
foarte cosmopoliți și stilul de viață pe care l-am creat odată cu înființarea
acestei firme. Atunci ne-am îndrăgostit, practic, de stilul de viață pe care ni
l-am putut crea și de faptul că aveam libertate să dezvoltăm un proiect care
era foarte aproape de sufletul nostru.
Așadar, Emanuele a rămas la București
și împreună cu soția sa a dezvoltat această firmă de consultanță în
managementul afacerii. Înainte de a veni aici, Emanuele a locuit în câteva țări
din toată lumea și l-am întrebat dacă România e acasă:
Da, mă simt
acasă. Mi se pare că, dacă n-aș fi vrut să locuiesc aici, n-aș fi învățat limba
și nu m-aș fi integrat atât de bine. Așadar da, mă simt acasă. Am locuit în
foarte multe țări și România este acasă, așa cum Franța este acasă, cum Anglia
și Belgia și Brazilia sunt acasă. În oricare din aceste țări mi se pare că am
lăsat ceva din mine și că am luat ceva de la țara respectivă și am făcut la fel
și în cazul României. Acum România a devenit țara în care am trăit cel mai mult
în viața mea, după Italia.
Au trecut șapte ani de când Emanuele
locuiește la București. Este înconjurat de prieteni, atât români, cât și
străini, iar stilul de viață de aici l-a cucerit. Oamenii și calitatea lor l-au
determinat pe Emanuele să nu mai plece de aici. L-am întrebat ce anume crede că
i-a oferit România ca țară:
Primul
lucru pe care mi l-a oferit România a fost o casă. Părinții soției mele ne-au
propus un apartament în București, iar acesta a fost începutul aventurii
noastre de aici. Ne-am îndrăgostit de casa noastră, de vecini și mai ales de
faptul că aveam o stabilitate pe care, când ești la început pe drumul
antreprenoriatului, chiar o apreciezi. Apoi am început să apreciem din ce în ce
mai mult în spațiile de co-working în care lucram oamenii care sunt tot în
domeniul antreprenoriatului și freelancerii. Ne-am dat seama că oamenii pe care
îi întâlneam erau cosmopoliți, foarte plăcuți și ne-am făcut o mulțime de
prieteni în foarte scurt timp.
Ca peste tot, există și la noi probleme,
lucruri care nu funcționează într-un mod ideal. L-am întrebat pe Emanuele ce
și-ar dori să vadă schimbat în România:
Problema pe
care o am eu cu România e că nu este o țară pentru 99% dintre oameni. Cine are
bani în București se duce la rețelele private de sănătate, pentru că toți cei
care au niște venituri mai bune nu vor să se ducă în sistemul public de
sănătate. Și același lucru mi se pare că se întâmplă și în alte domenii. Ce mi
se pare nedrept este că oamenii, dacă au resurse, se duc către anumite servicii
care sunt un privilegiu pentru cei care își pot permite acest lucru. Iar toți
ceilalți se descurcă cum pot. Mi se pare că e păcat că devenim o societate în
care foarte multe lucruri care trebuiau să fie de calitate mai bună din punct
de vedere public se privatizează.
Lui Emanuele îi place foarte mult
zona Lacului Sfânta Ana și și-ar dori să poată petrece mai mult timp acolo,
fiindcă i se pare un loc superb. L-am întrebat dacă îi lipsește ceva din
Sardinia natală:
Anghinarea
sau sparanghelul și marea din Sardinia, desigur. Dar pot să mă duc oricând
vreau cu un zbor direct în Sardinia și am și flexibilitatea să lucrez de acolo.
Și atunci nu pot spune că îmi lipsește teribil să mă duc sau să trăiesc acolo.
În final, l-am rugat pe Emanuele să
ofere un sfat cuiva care ar dori să investească în România într-o afacere sau
să lanseze un start-up și l-am întrebat dacă țara noastră e atractivă din acest
punct de vedere:
Depinde
foarte mult de domeniu. Cu siguranță România e foarte interesantă, pentru că e
un paradis fiscal pentru programatori, ceea ce face să vină aici mulți
programatori din străinătate. În plus, sunt foarte mulți absolvenți de
programare de la Politehnică și e foarte ușor să găsești aici programatori buni
și competitivi pentru afaceri pe partea de software. Mi se pare că toate marile
orașe se dezvoltă foarte bine din punctul de vedere al susținerii pentru
antreprenori, de la Cluj-Napoca până la Oradea. Există o mișcare foarte
interesantă în acest sens, așadar da, aș recomanda România fără nicio problemă.