Tag: culturale

  • Preferinţele culturale ale românilor

    Preferinţele culturale ale românilor

    La prima vedere, parte
    din datele celui mai recent barometru de consum cultural – dat publicităţii de
    Ministerul Culturii – nu sunt deloc flatante: aproximativ 63% dintre
    români nu merg niciodată la teatru, 39%
    dintre români nu au citit deloc în 2014, iar 79% dintre ei nu au mers la
    bibliotecă. Cu toate acestea, atât autorii
    sondajului – cercetători din cadrul Institutului Naţional pentru Cercetare şi
    Formare Culturală -, cât şi experţii independenţi consideră că datele trebuie interpretate
    fără pretenţii elitiste şi, mai ales, contextualizate. Andrei Crăciun, şeful
    Serviciului de Cercetare din cadru institutului care a realizat barometrul, ne
    spune că au fost urmărite atât tipurile de consum specifice culturii
    înalte, cât şi cele specifice culturii
    de masă: Românii sunt
    consumatori de cultură, dar depinde de fiecare dată de definiţia pe care o
    aplicăm culturii. De multe ori, ne gândim la
    lucrurile care definesc cultura înaltă, cum ar fi teatrele, opera, muzeele. Dar
    în studiile noastre acordăm culturii un sens mai larg şi asociem culturii şi
    activităţi care se desfăşoară în aer liber, şi genuri muzicale aşa-numit
    populare… Depinde foarte mult şi locul spre care priveşti, mediul urban sau
    rural, dar per ansamblu, nu se poate spune că populaţia României nu consumă
    cultură.


    La rândul său, istoricul şi criticul literar Ion Bogdan Lefter remarcă
    amestecul celor două tipuri de preferinţe – pentru cultura înaltă şi cea de
    masă -, amestec întâlnit şi în alte societăţi: Dacă ne aşteptăm ca, într-o ţară ca România, consumul
    cultural să se situeze la cote înalte – toată lumea să citească o carte pe
    săptămână sau pe lună, să meargă la teatru sau să intre des în muzee – atunci
    sondajele sun dezamăgitoare. Dacă ne raportăm la ceea ce constituie
    normalitatea în lume, la tipul occidental de societăţi din care facem şi noi
    parte, atunci sunt perfect compatibili cu semenii noştri. Datele nu foarte
    spectaculoase din aceste cercetări indică o societate obişnuită cu oameni
    foarte cultivaţi care consumă mult cultură, dar şi cu oameni mai puţin educaţi,
    cu oameni bogaţi, dar şi cu oameni mai sărmani. În acest societăţi, consumul
    cultural este doar unul printre altele.


    De altfel, una dintre concluziile cercetării se referă la apariţia unui
    aşa-numit consum cultural de tip omnivor şi la dezvoltarea unor practici
    culturale hibride care combină mai multe tipuri de activităţi pentru petrecerea
    timpului liber.Vizionarea unui
    spectacol, concert sau film e asociată
    cu ieşirile în oraş şi cu divertismentul, consideră Andrei Crăciun:
    Mall-ul în sine este foarte frecventat, inclusiv
    pentru consumul de cultură şi de cinema, şi este şi un spaţiu de socializare.
    Şi piesele de teatru care au început să se ţină nu doar în spaţiile consacrate,
    ci şi în cele alternative, atrag în special populaţia tânără care le preferă
    pentru că le oferă mai multe experienţe, printre care şi petrecerea timpului
    împreună cu prietenii.


    În aceste condiţii, se înregistrează o creştere uşoară a participării la
    diverse spectacole, dar şi a vizitării muzeelor. De pildă, în Bucureşti, 63%
    dintre români merg lunar la teatru, 62% dintre ai au vizitat un muzeu de
    istorie în ultimul an. Muzeele de istorie sunt în topul preferinţelor, urmează
    muzeele de ştiinţe naturale. Festivalurile sunt foarte apreciate. 48% dintre
    români participă la festivalurilor de film şi muzică în timp ce 43% merg la
    spectacolele de divertisment şi muzică. De asemenea, în ultimii ani, în
    România, numărul respondenţilor care au participat la cel puţin un spectacol de
    teatru, operă sau muzică clasică înregistrează o creştere constantă. Cea mai mare
    parte a acestor spectatori vizionează însă un număr foarte mic de spectacole
    dintr-un gen restrâns şi nu dezvoltă un interes pentru actul artistic. Asistăm,
    deci, la un fenomen de alfabetizare culturală, nu de fidelizare a spectatorilor
    pentru un anumit tip de cultură înaltă. Alte preferinţe ale românilor ne sunt acum descrise tot de Andrei
    Crăciun: Per ansamblul
    populaţiei, genul de muzică preferat este muzica populară, muzica folclorică.
    Pe locurile următoare apar genurile de muzică uşoară, cum ar fi pop-dance, şi
    alte genuri care au impact mediatic foarte puternic. În cazul manelelor noi am
    remarcat o uşoară tendinţă de scădere a popularităţii. A fost un boom între
    2007 şi 2009, dar acum el s-a redus.
    Comediile erau printre primele opţiuni în materie de producţii teatrale,
    alături de spectacolele multimedia.


    Lectura, în schimb,
    pare să fie un fenomen în regres : în 2014, 39% dintre români au declarat
    că n-au citit nici carte, 18% au citit zilnic, iar 16% citesc o dată sau de
    două ori pe lună, 13% o dată sau de două ori pe săptămână, iar 14% o dată sau
    de două ori pe an. La o simplă adunare, procentul celor care citesc pare mai
    mare decât al celor care nu citesc, fapt contestat de reprezentanţii editurilor
    şi considerat o greşeală de interpretare. De ce, aflăm de la Mihai Mitrică,
    directorul executiv al Federaţiei Editorilor din România: Acest barometru contrazice toate observaţiile sociologice anterioare,
    inclusiv un eurobarometru publicat doar cu un an în urmă. De pildă, în
    cercetarea dată publicităţii de Ministerul Culturii, se spune că un român din
    noi citeşte o carte pe lună. Asta este aberant în condiţiile în care doar cu un
    an în urmă, aceeaşi proporţie de români – aproape jumătate – citea o carte pe
    an. Un asemenea salt în consumul de
    carte nu se explică decât printr-o eroare de interpretare a datelor. Piaţa de
    carte stagnează de ani de zile în jurul cifrei de 100 milioane de euro,
    incluzând aici şi 60 de milioane piaţa tradiţională şi 35-40 de milioane piaţa
    de manuale şcolare şi volume de chioşc.


    În plus, diversificarea
    opţiunilor culturale, dar şi multiplicarea modalităţilor de acces la cultură -
    cum ar fi internetul şi tehnologiile digitale – schimbă nu doar percepţia
    noastră despre cultură înaltă şi cultură de masă, ci şi modul în care
    valorizam lectura în trecut.