Cumnicâtura al Chita
di Nicolae Batzaria
Puizie spusâ di Toma Enache
Avdi Chita că ma s-dzâți,
Că di preasiñi multu-agiutâ,
Ma s-ti duț ca s-ti cumâniț;
Că-ași fațe lumea tută.
Că-l’i si l’iartâ, că-l’i si spealâ
Iți s-facâ, iți s-furâ.
“Da di mânâ, ma-i așiți,
Aidi s-l’iau cumnicâturâ”.
Ș-nâ hâryie, ea-li Chita
Neapiritâ, că-și si scoalâ,
Mâcâ ghini, nu s-agioacâ,
Inima s-nu-l’i hibâ goalâ.
L’ia cârliglu, l’ia hângearlu. –
Ți știi, frate, poa’ s-lipseascâ, –
Ș-fudzi Chita, imnâ calea,
S-duți omlu s-ayiseascâ.
– “Ei, afendi, bunâ-ț oara,
Ți-adari, prefte, cum l’i-u treț?
Yini Chita si-l cumâniț,
Chita, om di la birbeț”.
– “E, cripatlu”, dzâți preftul,
“Ma preagalea, nu zghilea.
Ea, ñi spuni tini prota
S-nu mâcași adzâ țiva?”
– “Ti mâcari mași nu ntreabâ,
Cama multu iu si s-ducâ,
Mași s-earai di vârnâ parti
Si-l vedz Chita cum ș-arucâ.
Dă-l’i-u, ndeasâ di hâryie,
Dă-l’i-u, lapti ș-câcimac,
S-hibâ altu s-mâcâ-ahâtâ,
Tu-oara-ațea vrea facâ pac”.
– “Cum dzâț tine”, l’i-u-are preftul,
“Ved că fuși criștin cu semnu,
S-ti cumânic cum lipseaști,
Ședz ația s-l’iau un lemnu”.
S-toarnâ preftul, ma nu-i singur,
Ea-li yini cu doi soț –
Nu ș-fu Chita om di-aradâ,
Nu s-cumânicâ ca toț.
– “Aidi, Chita, ai ti tindi,
Tra s-țâ dăm cumnicâturâ,
Fă-țâ cruțea ș-fă-ti gioni,
Strindzi dințâl’i ghini-n gurâ”.
Ma lu-aștearnâ corbul Chita
Ș-l chiseadzâ di bâteari,
El aravdâ, strindzi dințâl’i,
Easti gioni, nu-i mul’iari.
Ș-tut lâ dzâți: “daț-l’i-u ninti,
Nu-aveț ñilâ, ma trâdzeț,
Poartâ Chita, nu l’i-u fricâ,
Nu l’i-u fricâ, ma dideț.
Cumnicaț-mi cât ma ghini,
Că de, zori altâoarâ,
S-mi-aduțeari Dumndzălu,
S-yinâ iara Chita-n hoarâ”.
Și-l bâturâ, și-l cruirâ,
Pân l’i-umflarâ ghini chealea.
– “Aidi tora, oarâ-ț bunâ,
Du-ti, frate, imnâ-ț calea”.
– “Trâ ți prefte”, greaști Chita,
“Trâ ți mași cumnicâturâ?
Nu-aflat om voi ca s-arâdeț,
Ia, dideț-ñi și fanfurâ”.
– “A, ș-anafurâ va Chita,
Ia, mutrea, că n-agârșim,
Ședz atumțea nica nâoarâ
Ș-cu fanfurâ s-bitisim”.
Ș-dă-l’i-u prefțâl’i ș-iara dă-l’i-u,
Pânâ cându nu puturâ;
– “A s-ț-agiutâ, scoalâ Chita,
Ia, țâ deadim și fanfurâ”.
Fudzi frâmtu lailu Chita,
Ma mult mortu dicât yiu.
“Zori lucru cumnicarea,
Va s-țân minti pânâ s-hiu”.
Și prit cali ș-află Chita
Unâ nveastâ ți-avea ñic:
“Bunâ-ț oara”, greaști omlu,
“Iu cu-aestu ficiuric?”
– “La bisearcâ, lai Chita,
Tra si-l’i da cumnicâturâ,
Lu-am ca lândzit, di trei dzâli,
Nu va s-bagă țiva n gurâ”.
– “Nu ți-ai minti, lea criștinâ,
Știi ți s-dzâți cumnicari?
Om ca mini, om ca Chita
Ș-iara veadi zori mari.
Du-l acasâ ficiuriclu,
Că nu ș-easti nâs ti-ahtări.
Iu va s-poatâ el s-aravdâ?
Nica nu-i gros tu pâltări.
„Multu, multu poa’ s-ascapâ,
Cându-l’i da cumnicâturâ,
Ma pute nu-ñi tal’ie mintea
S-easâ yiu ditu fanfurâ.”