Cel mai probabil şi dvs. vă
simţiţi atraşi de mistere. Cel mai probabil consideraţi o provocare desluşirea
vreunuia. Aşa se explică cum aproximativ 2 milioane de oameni din toată lumea
s-au lăsat prinşi într-un joc de tip goana după comori sau geocaching,
potrivit termenului internaţional. Comoara e o cutie ascunsă, care în felul ei
spune o poveste. În cutie se găsesc obiecte felurite, alese în funcţie de
imaginaţia celui ce a ascuns cutia şi limitate ca număr de dimensiunea cutiei.
Cutia poate conţine o piesă de puzzle, care trimite către alte cutii de
descoperit. Iar găsitorul are voie să ia ceva din cutie, doar dacă pune ceva în
loc şi scrie în carneţelul aflat în cutie, că a găsit-o, adăugându-şi
impresiile. Şi astfel o poveste a locului respectiv şi a celor care au intrat
în contact cu cutia se va scrie în timp.
Despre istoria jocului şi
despre cum ajungi pasionat geocacher, ne-a povestit Alexandru Purice, zis şi
Mioritics, în comunitatea geocacherilor. Jocul a apărut în anul 2000, când accesul la sateliţii
din jurul pământului a devenit public. A apărut în SUA, unde un entuziast s-a
hotărât să ascundă o cutie într-o pădure şi să publice coordonatele pe un site
şi şi-a invitat prietenii s-o caute. Practic a fost treasure hunt (vânătoare de
comori). Prietenii lui s-au dus, au luat coordonatele, prin nişte dispozitive
care recepţionează semnalele GPS puteau să afle coordonatele, le-a plăcut ideea
şi de acolo jocul s-a dezvoltat foarte mult, practic fiind acum aproape 7
milioane de cutii în toată lumea, peste 2 milioane de utilizatori ai jocului.
Şi cum vorbim cu un pasionat căutător de
comori, l-am întrebat pe Mioritics cum de s-a prins în joc: Eu,
personal, am aflat de jocul acesta cu un pic mai mult de 10 ani în urmă, când
mă plimbam cu un prieten prin Veneţia şi mi-a spus el nu vrei să descoperim
nişte cutii. Mi-a povestit un pic despre joc şi mi-a arătat la faţa locului
despre ce este vorba şi anume se pun pe site nişte coordonate GPS unde se află
cutia. Ca utilizator te duci şi îţi iei, mai nou acum, pe telefon sau pe un
dispozitiv care primeşte semnale GPS, informaţiile astea şi după asta te duci
afară, că asta este una dintre coordonatele esenţiale, că jocul te scoate afară
din casă. Şi cauţi mici comori. După ce am aflat de la prietenul acesta al meu
despre joc, am descoperit nişte locuri despre care nici n-aş fi ştiut că
există. Unul din plusurile jocului este că încurajează utilizatorii să pună
cutiile în regiunea în care sunt. N-ai voie să pui cutii mai departe de 200 km
de zona în care stai, aşa că fiecare utilizator arată celorlalţi zona lui prin
proprii ochi. Aşa descoperi zone pe care altfel nu le-ai fi găsit.
Alex a găsit peste 4000 de cutii şi a călătorit în căutarea lor din
Peru până în Vietnam. Dar, după cum ne-a spus, şi despre Bucureşti a alfat
lucruri noi, căutând comorile ascunse. Iar în 2012, iubitorii acestui joc s-au
constituit într-o organizaţie: AgeR, Asociaţia Geocaching România.
Alex Purice: În România, o parte din iubitorii
jocului am creat şi o asociaţie şi un ONG. Am creat-o în principal pentru ca să
putem avea diferiţi sponsori la diferite evenimente şi pentru a face tot felul
de mici proiecte, cel mai recent este să
propunem ceva pentru Şcoala altfel, pentru că noi credem că în ziua de astăzi
copiii petrec tot mai mult timp la calculator şi ies mai puţin afară. Şi vrem
să încercăm să propunem câteva proiecte, astfel încât în cadrul programului
Şcoala altfel, copii să se ducă în parc sau în zona din centrul Bucureştiului,
unde să facă o căutare de comori care să
fie şi instructivă pentru ei.
Cum se poate intra în această
comunitate? Alex Purice: Foarte simplu. Pe siteul
Geocaching.com trebuie intrat, se face un cont de utilizator şi în clipa în
care ţi-ai făcut acest cont, ai acces la toată baza lor de date şi eşti în joc.
Dacă foloseşti telefonul poţi să descarci aplicaţia. Aşa descoperi şi locuri
din ţară, am descoperit nişte peisaje extraordinare. Am fost la Podul lui
Dumnezeu, în Mehedinţi, sau pe lângă Braşov, la Racoşi, unde este o fostă
carieră într-un vulcan stins sau la cetăţile medievale săseşti sau zone din
Delta Dunării, în care poate altfel n-aş
fi ajuns.
Şi descoperind cutiile ascunse de alţii, le
aflăm şi povestea, ne-a mai spus Alex Purice alias Mioritics, explicând de ce
s-ar alătura cineva acestui joc: Pentru că descoperi lumea
din jur prin ochii altora şi găseşti locuri pe care altfel nu le-ai fi găsit.
Îmi place foarte mult să călătoresc şi în călătoriile pe care le fac sigur mă
uit după geocachurile sau cutiile care există în zonele respective, pentru că aproape
de fiecare dată mi-au arătat nişte zone foarte interesante. Practic, fiecare
cutie din aceasta are o pagină pe web, acolo, cel care o ascunde dă o descriere
şi spune de ce e cutia interesantă. Găsitorul cieşte descrierea, se uită la
poze, vede ce au scris ceilalţi utilizatori. În cutiile astea sunt bucăţele de
hârtie, pe care poţi să scrii că ai găsit-o şi e recomandat să te duci înapoi
şi pe web să scrii impresiile tale, şi astfel, citind ce a scris altcineva
despre locul respectiv, îţi dai seama dacă locul merită sau nu.
Şi dacă e vorba de joacă şi cei
mici se pot bucura de ea. Mioritics: Am copii mici şi ei sunt de fiecare dată încântaţi să meargă să caute ceva, pentru că în cutiile care pot fi de dimensiunea unei unghii, ceea ce înseamnă de la foarte mic până la cutii mari, de un metru cub, pot să existe tot felul de jucărioare. Ideea jocului este iei ceva, pui ceva, şi cel puţin pentru copiii mei a fost o metodă foarte bună de a-i convinge să dea nişte lucruri. Mergeam, căutam cutiile, găseau mici lucruri care le plăceau, luau ceva, trebuia să pună ceva de-al lor la schimb.
Invitaţia la joacă a fost lansată. Puteţi descoperi
locuri noi şi să le vedeţi mereu altfel, prin ochii geocacherilor.