Tag: Dan Perjovschi

  • Timişoara, Capitală Europeană a Culturăllei 2023

    Timişoara, Capitală Europeană a Culturăllei 2023

    Capitală Europeană a Culturăllei 2023 — deadunu cu căsăbadzlli Veszprém ditu Ungaria şi Elefsina ditu Grecia – Timişoara, ditu vestul a Româniillei, deadi startul a manifestărilor tru weekendul aestu. Chiro di trei dzăli, fură organizate 130 di acţiuni culturale, la cari loară parti 500 di artişti ditu văsilie şi ditu xinătati. Aproapea 15.000 di spectatori şi cama di 100 di oficiali di rang analtu, reprezentânda pisti 40 di văsilii di pe trei continente, loară parti la evenimente. Timişoara s-alăxi tru ună imensă galerie di artă, cu multi expoziţii colective şi personale. Tutunăoară, s’ţănură concerte di muzică, spectacole di teatru, film şi stradale cu cucli babageani, debaturi tru comunitate, un festival di cultură digitală, inaugurarea a unei instalaţii cu 5 patomati tru Piaţa Victoriillei, cu 1.300 di plante, loc di belvedere şi di educaţie ti biodiversitate, cum şi ună lansare di carte ti dzuua marilui sculptor Constantin Brâncuşi. Artistul Dan Perjovschi ş-prezentă expoziţia pi arăhoati – un tramvai decorat cu diseamni şi mesaje vărtosu ancorate tru bana suţială, politică şi culturală contemporană. “Easti zborlu ti ună expoziţie cari numata aşteaptă ca lumea s’yină, căţe iase ea la oamiñi” – exighisi artistul, cari spune că idheea ălli vini ditu vrearea tra s’părăstisească lucrări şi a publiclui cari nu intră multu di multu tru muzee.



    Anamisa di nai ma interesante evenimente s’arădăpsescu și vernisajul a expoziţiillei artistului român Victor Brauner, aesta hiind prima retrospectivă organizată tru văsilia iu s’amintă. Reflectoarele a grandioslui spectacol di trei dzăli s-asteasiră aproapea di ñieadzănoapti, ama cortina armâni ridicată, di itia că Timişoara – Capitală Culturală Europeană easti tu ahurhită, spun organizatorlli. Tru bitisita a programului inaugural, primarlu Dominic Fritz declară că Timişoara dimăndă cu multu curayiu mesajlu a llei tru aest weekend. “Valorli cari lu construiră aestu căsăbă – inovari, multiculturalitate, diversitate — eara vidzuti şi avdzăti di tută Europă”, spusi aesta. “Timişoara, agiumtă oficial Capitală Europeană a Culturăllei 2023, mutreaşti cu pistipseari cătă spectacolu impresionant cari va s’yină până tru şcurtu anlu yinitoru, adăvgă el – suntu programate pisti 1.000 di evenimente, cu un mesaj internaţional ti valorli culturale a căsăbălui, dimăndatu di sutili di diplomaţ şi jurnalişti cari fură deadunu tru aestu weekend, ama şi di aţelli aproapea ună miliuni di vizitatori cari suntu aştiptaţ tru dicursu di un an. Timişoara ari nica multi ti yilipseari şi tută lumea easti aştiptată cu braţili dişcllisi.”Prezentă la manifestărli inaugurali, comisarlu european Adina Vălean durusi a Timişoarăllei premiul “Melina Mercouri”, tru valoari di 1,5 miliuñi di euro, dat a căsăbadzloru capitale culturale europene cari ş’tiñisiră angajamentele loati tru program.



    Autoru: Corina Cristea


    Armânipsearia: Taşcu Lala

  • Timişoara, Capitală Europeană a Culturii 2023

    Timişoara, Capitală Europeană a Culturii 2023

    Capitală Europeană a Culturii 2023 – alături de
    orașele Veszprém din Ungaria şi Elefsina din Grecia – Timişoara, din vestul
    României, a dat startul manifestărilor în weekendul acesta. Timp de trei zile,
    au fost organizate 130 de acţiuni culturale, la care au participat 500 de
    artişti din ţară şi din străinătate. Circa 15.000 de spectatori şi peste 100 de
    oficiali de rang înalt, reprezentând peste 40 de ţări de pe trei continente, au
    asistat la evenimente. Timişoara s-a transformat într-o imensă galerie de artă,
    cu numeroase expoziţii colective şi
    personale. De asemenea, au avut loc concerte de muzică, spectacole de teatru,
    film şi stradale cu păpuşi gigant, dezbateri în comunitate, un festival de
    cultură digitală, inaugurarea unei instalaţii cu 5 etaje în Piaţa Victoriei, cu
    1.300 de plante, loc de belvedere şi de educaţie pentru biodiversitate, precum
    şi o lansare de carte de ziua marelui sculptor Constantin Brâncuşi. Artistul
    Dan Perjovschi şi-a prezentat expoziţia pe roţi – un tramvai decorat cu desene
    şi mesaje puternic ancorate în viaţa socială, politică şi culturală
    contemporană. Este vorba despre o expoziţie care nu mai aşteaptă ca lumea
    să vină, ci iese ea la oameni
    – a explicat artistul, care spune că ideea
    i-a venit din dorinţa de a prezenta lucrări şi publicului care nu intră foarte
    des în muzee.

    Printre cele mai interesante evenimente se numără și vernisajul
    expoziţiei artistului român Victor Brauner, aceasta fiind prima retrospectivă
    organizată în țara sa de origine. Reflectoarele grandiosului spectacol de trei
    zile s-au stins aproape de miezul nopţii, însă cortina rămâne ridicată,
    întrucât Timişoara – Capitală Culturală Europeană este abia la început, spun
    organizatorii. În încheierea programului inaugural, primarul Dominic Fritz a
    declarat că Timişoara a transmis cu mult curaj mesajul ei în acest weekend.
    Valorile care au construit acest oraş – inovare, multiculturalitate,
    diversitate – au fost văzute şi auzite de întreaga Europă, a spus acesta.
    Timişoara, devenită oficial Capitală Europeană a Culturii 2023, priveşte cu
    încredere spre spectacolul impresionant care va urma până în februarie anul
    viitor, a adăugat el – sunt programate peste 1.000 de evenimente, cu un mesaj
    internaţional despre valorile culturale ale oraşului, transmis de sutele de diplomaţi
    şi jurnalişti care i-au fost alături în acest weekend, dar şi de cei
    aproximativ un milion de vizitatori care sunt aşteptaţi în decurs de un an.
    Timişoara are încă multe de arătat şi toată lumea este aşteptată cu braţele
    deschise. Prezentă la manifestările inaugurale, comisarul european Adina
    Vălean a decernat Timişoarei premiul Melina Mercouri, în valoare de
    1,5 milioane de euro, acordat oraşelor capitale culturale europene care şi-au
    îndeplinit angajamentele asumate în program.


  • Jurnal Românesc – 03.08.2022

    Jurnal Românesc – 03.08.2022

    Consiliul Economic şi Social a dat aviz favorabil iniţiativei legislative de modificare a Legii cetăţeniei române în favoarea etnicilor de origine română din comunităţile istorice tradiţionale din Balcani şi Europa, a declarat vicepreşedintele AUR Ringo Dămureanu, preşedintele Comisiei pentru Constituţionalitate din Camera Deputaţilor. Modificarea propusă constă în introducerea unui nou articol în Legea nr.21/1991 a cetăţeniei române cu următorul conţinut: cetăţenia română se poate acorda, la cerere, cetăţeanului străin, al unui stat din Europa, care în mod liber îşi declară originea română şi apartenenţa la filonul lingvistic românesc, îşi asumă identitatea culturală română şi se declară român de pretutindeni.


    Proiectul de lege mai menţionează posibilitatea stabilirii domiciliului în ţară sau menţinerea acestuia în străinătate. Totodată, o altă prevedere este referitoare la copiii minori ai solicitanţilor de cetăţenie română, în sensul că şi aceştia dobândesc cetăţenia română la solicitarea părinţilor odată cu cererea acestora sau ulterior, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.



    Preşedintele interimar al Senatului, Alina Gorghiu, s-a intalnit marţi, 2 august, cu ambasadorul Republicii Federale Germania în România, E.S. Peer Gebauer. Cu aceasta ocazie, preşedintele interimar al Senatului si-a exprimat aprecierea cu privire la calitatea investiţiilor germane şi contribuţia acestora la dezvoltarea economiei româneşti, menţionând potenţialul imens de creştere a prezenţei germane pe piaţa din România, în mod special în domenii strategice. Alina Gorghiu a subliniat si oportunitatea de relocare a industriei germane din Rusia, Belarus, Asia şi chiar Ucraina, în contextul continuării războiului declansat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei. Un alt obiectiv naţional strategic abordat de Alina Gorghiu a fost aderarea României la spaţiul Schengen. Gorghiu a subliniat că România a dovedit o gestionare eficientă a frontierei externe a UE, în contextul generat de războiul din Ucraina şi şi-a exprimat speranţa că Germania va susţine aderarea României la spatiul Schengen.



    Un recital de muzică de cameră, al cărui obiectiv principal este promovarea muzicii clasice și valorificarea patrimoniului cultural românesc, va avea loc joi, 4 august 2022, ora 19.00, la sediul Institutului Cultural Român de la Budapesta. Concertul va fi susținut de formația camerală Trio Florescu — Fernandez” (Monica Florescu – pian, Maksim Fernandez Samodaiev – violoncel și Rafaela Fernandez Samodaiev – vioară). Este al treilea concert dintr-o serie de evenimente cu muzică de cameră organizate de ICR Budapesta va prezenta fațete diferite ale aceluiași concept, cu un program diferit, menit să promoveze cultura română prin interpretari contemporane de muzică clasică.



    Jurnal de Virus”, un proiect itinerant inițiat de Dan Perjovschi şi produs de Galeria White Cuib din Cluj-Napoca și Muzeul de Artă Satu Mare, este prezentat la Galeria ICR Viena, în perioada 4-26 august 2022. La vernisaj, care va avea loc joi, 4 august 2022, vor participa artiştii-curatori ai proiectului vienez: Alina Andrei, Olivier Hölzl și Gloria Luca. Expoziția are loc în contextul participării Gloriei Luca la programul Q21 2022 | MQ Artist-in-Residence susținut de Fundația ERSTE și de tranzit.org.


    Proiectul a fost inițiat la începutul pandemiei de COVID-19, când Dan Perjovschi avea programată o expoziție personală la Galeria White Cuib. Evenimentul inițial a fost amânat și în cele din urmă adaptat pentru rețelele de socializare ale galeriei, artistul transformându-l rapid într-o oportunitate de a accesa diferite perspective artistice în timpul izolării.






  • Jurnal românesc – 10.02.2022

    Jurnal românesc – 10.02.2022

    Preşedintele
    Klaus Iohannis a semnat decretul de ridicare a rangului Consulatului României
    la Castellón de la Plana la cel de Consulat General şi mutarea sediului
    acestuia la Valencia. Înfiinţat în 2006, consulatul are în jurisdicţie
    comunităţile Alicante, Castellón şi Valencia şi este condus de Irina Marin,
    fost consul al ţării noastre la Madrid. România are o prezenţă diplomatică
    puternică în Spania. În afara Ambasadei la Madrid şi a Secţiei Consulare care
    activează în cadrul acesteia, pe teritoriul Spaniei îşi desfăşoară activitatea
    alte 7 Consulate Generale. Este vorba despre cele de la Barcelona, Bilbao,
    Sevilla, Ciudad Real, Zaragoza, Almeria şi noul Consulat General la Castellón
    de la Plana. Acestora li se adaugă o reţea de consulate onorifice la Albacete
    şi Cuenca, Asturias, Cádiz, Cantabria, Galicia, Málaga, Murcia, Navarra,
    Insulele Canare şi Insulele Baleare. Potrivit Ministerului de Externe de la
    Bucureşti, românii reprezintă cea mai mare comunitate de străini din Spania,
    numărul acestora depăşind 1 milion de persoane.




    Filiala Italia a
    Ligii Studenţilor Români din Străinătate a elaborat şi lansat Ghidul
    Studentului Român în Italia, ce conţine informaţii practice pentru tinerii
    români care studiază în peninsulă. Documentul, accesibil la adresa
    italia.lsrs.ro, reuneşte informaţii cu caracter general referitoare la şederea
    în Italia, detalii despre sistemul universitar italian, dar şi mici curiozităţi
    şi sfaturi care îi pot ajuta pe tinerii studenţi să se adapteze mai bine la
    viaţa într-o ţară străină, cu obiceiuri diferite. Încă din 2015, filiala Italia
    a LSRS desfăşoară o activitate continuă de favorizare a dialogului cultural şi
    a integrării românilor în spaţiul italian. Scopul principal este apărarea și
    promovarea drepturilor și intereselor academice, profesionale și culturale ale
    membrilor săi, precum şi informarea tinerilor români care doresc să studieze în
    Italia.




    Teatrul
    bucureştean Arte dell’Anima va reprezenta România la a 13-a ediţie
    a Festivalului Internaţional GavranFest, care are loc în perioada 17-19 martie
    în Augsburg, Germania. Teatrul va participa la manifestare cu piesa Totul
    despre femei de Miro Gavran, în regia lui Felix Crainicu, spectacol ce va
    fi pus în scenă pe 19 martie la Teatrul Sensemble din oraşul german.
    Reprezentaţia va fi urmată de o sesiune de întrebări şi răspunsuri la care vor participa dramaturgul
    croat Miro Gavran şi actriţele Crina Linţă, Corina Dănilă şi Adriana Irimescu.
    Piesa Totul despre femei se joacă de mai bine de patru ani pe
    majoritatea scenelor din România. Creaţiile lui Miro Gavran au avut peste 300
    de premiere în întreaga lume, au fost traduse în aproximativ 40 de limbi şi au
    primit numeroase premii. GavranFest este un festival de teatru la care sunt
    prezentate producţii ale autorului croat. Festivalul a fost lansat în 2003, în
    oraşul slovac Trnava, iar din februarie 2019 are loc la Teatrul Sensemble din
    Augsburg.




    Expoziția de
    grup Jurnal de Virus a artistelor Alina Andrei, Gloria Luca și
    Luciana Tămaș a fost deschisă la 9 februarie, la Consulatul General al Greciei
    la New York. Manifestarea se desfăşoară în două etape: prima a început la
    consulatul elen, iar a doua va fi deschisă pe 17 februarie, la Consulatul
    General al Franței din metropola americană. Jurnal de Virus face
    parte din proiectul OCCUPY – NETWORKS 3 şi a fost produs de artistul Dan
    Perjovschi pentru galeria de artă White Cuib din Cluj-Napoca și Muzeul de Artă
    Satu Mare. Jurnal de Virus este un proiect expozițional itinerant
    apărut pe fondul incertitudinii generate de prima carantină globală, când Dan
    Perjovschi avea programată o expoziție personală la galeria clujană, eveniment
    amânat din cauza COVID, dar ulterior adaptat online. Peste 22 de artiști români
    și internaționali s-au implicat în versionea online a proiectului. Jurnal
    de Virus a mai fost expus la Bucureşti, în 2020, în cadrul Romanian
    Design Week, la centrul de artă ABM Confecciones din Madrid, în 2021, la
    Bienala Alb-Negru de anul trecut de la Satu Mare, precum și la Borderline Art
    Space din Iaşi la finele lui 2021 şi începutul lui 2022. Cele două expoziții de
    la New York vor fi deschise timp de o lună şi pot fi vizitate doar cu
    programare pe platforma Eventbrite, la adresa occupyproject3.eventbrite.com.


  • Teatrul pentru Copii și Tineret Gong din Sibiu a reluat spectacolele cu public

    Teatrul pentru Copii și Tineret Gong din Sibiu a reluat spectacolele cu public

    După o pauză de aproape 3 luni,
    cauzată de pandemia de coronavirus, actorii de la Teatrul pentru Copii și
    Tineret Gong din Sibiu revin pe scena teatrului. Spectacolul Hermann visează
    în regia Elizei Păuna, după o adaptare de Daniel Chirilă, a fost prima
    producție prezentată publicului. Despre această premieră am vorbit cu Adrian
    Tibu, directorul Teatrului Gong, și cu actrița Eliza Păuna, care a pus în scenă
    spectacolul.

    Adrian Tibu: Sperăm să fie un an mai blând pentru toată lumea. Ne bucură foarte tare
    că am început să jucăm cu public în sală, suntem foarte entuziasmați, iar
    bucuria revederii a fost cu atât mai mare cu cât vorbim de o premieră. Cei mici
    au avut ocazia să se întâlnească din nou cu teatrul de animație, dar,
    bineînțeles, respectând restricțiile și măsurile de prevenție. Reacțiile au
    fost la superlativ. Hermann visează este un spectacol muzical, Charlie Fălămaș
    este deopotrivă actor și compozitor în această producție care se constituie ca
    o declarație urbană de dragoste adusă orașului nostru, Sibiul. O declarație de
    dragoste care marchează cu gingășie farmecul orașului prin casele cu ochi,
    Piața Mare, Palatul Brukenthal sau desenele artistului Dan Perjovschi.

    Pentru
    noi este vital să jucăm cu public, asta este rațiunea noastră de a exista ca
    teatru al unei comunități, ne dorim să fim o cronică vie a ceea ce se întâmplă
    în jurul nostru. Cele două spectacole prezentate publicului, Hermann visează și
    Cel mai mare Gulliver, o adaptare de Leta Popescu, dupa textul omonim al lui
    Gellu Naum, au putut fi prezentate pentru că anul trecut ne-am refăcut
    programul, l-am adaptat contextului. Iar Herman visează e un spectacol micuț,
    cu trei actori pe scenă, ca atare am putut să păstrăm distanța în timpul
    repetițiilor, actorii au purtat mască, am respectat toate măsurile de
    distanțare ca toată lumea să fie în siguranță.


    Hermann, protagonistul spectacolului
    Hermann visează este un băiețel de 8 ani, care are toate grijile specifice
    unui copil la vârsta lui: școala e prea grea, timpul nu-i mai ajunge pentru
    joacă și este dojenit permanent de părinți și profesori fiindcă toți vor să-l
    schimbe, dar el vrea să rămână același copil visător și jucăuș. Imaginația este
    una dintre super-calitățile lui Hermann, astfel că un drum banal spre școală
    devine o aventură în care Hermann joacă rolul salvatorului pentru părinți,
    profesori și chiar întregul oraș.

    Actrița Eliza Păuna, regizoarea
    spectacolului: Aveam de mult ideea acestui spectacol. Hermann este un copil
    care se joacă pe drumul spre școală și își imaginează tot felul de lucruri, că
    este altcineva, că semafoarele și casele cu ochi vorbesc cu el, este un băiețel
    cu multă imaginație. A fost amuzant să lucrez cu Daniel Chirilă la spectacol,
    dar fiind vorba de doar 55 de minute a trebuit să renunțăm la o parte din
    lucrurile pe care ni le-am propus.

    Pe de altă parte, am ținut să integrăm și
    desenele lui Dan Perjovschi în spectacol, cu toate că publicul nostru, la copii
    mă refer, nu știu cine este Dan Perjovschi, nu știu că este unul dintre cei mai
    importanți desenatori și artiști români. Dar în felul acesta spectacolul
    provoacă și multe întrebări. Iar după spectacol, în foaier, pe copii îi
    așteaptă un zid pe care să-și exprime și ei gândurile. Și n-am fost deloc
    uimiți să vedem că mulți dintre ei au scris mesaje legate de școală, profesori,
    timp liber, teme care există și în spectacol. Mă bucur că datorită acestui
    scenariu adaptat orașului Sibiu, pe care-l iubesc foarte tare, am ajuns la
    Teatrul Gong. Mai mult, acum sunt si actriță a Teatrului Gong, și dacă
    lucrurile merg bine, o să mă vedeți în curând interpretând rolul Vulpea din
    spectacolul Micul Prinț după Antoine de Saint-Exupéry, pus în scenă de
    regizorul Bobi Pricop.


    Raluca
    Răduca, Adrian Prohaska și Lucia Barbu dau viață personajelor din Hermann
    visează, iar scenografia este semnată de Romulus Boicu.

  • Like CNDB: Festival für zeitgenössischen Tanz bei 5. Auflage

    Like CNDB: Festival für zeitgenössischen Tanz bei 5. Auflage

    Vom 15. bis zum 27. April organisiert das Nationale Tanzzentrum Bukarest (CNDB) die 5. Auflage des Festivals LIKE CNDB unter dem Motto You are the context“. Dieses Jahr ist das Programm des Festivals etwas komprimierter als bisher, aber es hat immer noch eine internationale Sektion. Mehr dazu von der Choreographin und CNDB-Managerin Vava Ştefănescu:



    Die erste Auflage des Festivals hat einen Monat gedauert. Die Anfangssituation war ziemlich prekär, aber ich kann mich an das Publikum erinnern, das wieder in unser Tanzzentrum gekommen war, nach einer mehrjährigen Abwesenheit des CNDB aus der Kulturlandschaft der rumänischen Hauptstadt. Nach den Aufführungen hatten wir Diskussionsrunden mit den Zuschauern, und zum Schluss sagten die Leute: »Das war ein wunderbarer Abend! So etwas Schönes haben wir seit langem nicht erlebt!« Im Laufe der Jahre haben wir uns entwickelt, wir haben einen zweiten Saal eröffnet. Es handelt sich um ein lokales Tanzfestival in Bukarest, aber es hat sich doch erweitert. Wir haben eine Partnerschaft mit Aerowaves, einem sehr gro‎ßen Netz, einer Art Plattform zur Förderung der jungen Choreographen, und dank dieser Partnerschaft ist es uns gelungen, drei ausländische Tanzaufführungen zu unserem Festival einzuladen. Das sind »Ohne Nix« aus Östereich/Gro‎ßbritannien, die das Festival eröffnet hat, »Homo Furens« aus Frankreich und »Dance for Satan« aus Dänemark.“




    Die Aufführung Ohne Nix“, eine Kreation der Künstler Luke Baio und Dominik Grünbühel, verwendet digitale Videokunst und experimentiert mit Körperprojektionen. Zu Beginn schweben zwei Köpfe im leeren Raum. Mittels Video-Mapping sind die beiden Gesichter der Performer Luke Baio und Dominik Grünbühel exakt auf ihr eigenes Ton-Konterfei projiziert. Der Effekt ist überraschend überzeugend. Und während sich die beiden Bilder ihrer selbst im Plauderton über den kommenden Abend unterhalten, tauchen im Hintergrund die echten“ Körper der Performer im Bühnenraum auf.



    Bei der Tanzaufführung Homo Furens“ verwendet der französische Choreograph Filipe Lourenço die Körper der fünf Tänzer, die auf der Bühne militärische Übungen durchführen, um sich Gedanken über Bewegung zu machen. Mehr dazu von Rémy Leblanc-Messager und Stéphane Couturas, zwei Tänzer von Homo Furens“



    Rémy: Unsere Aufführung spricht über Solidarität und untersucht, wie weit ein Team physisch gehen kann, wie viel die Teammitglieder sich um einander kümmern, wie unsere Körper sich in den Raum annähern, wie wir als Team etwas schaffen können, indem wir hauptsächlich militärische Bewegungen verwenden. Es geht letzten Endes um Menschlichkeit, um Bruderschaft.“



    Stéphane: In dieser Tanzaufführung zeigen wir, wie psychologische Grenzen durch physische Grenzen erreicht werden können. Dabei ist die Technik nicht unbedingt ausschlaggebend. Der Choreograph hat Bewegungen ausgesucht, die den militärischen Bewegungen ähnlich sind, aber er hätte genauso gut mit anderen Bewegungen arbeiten können. Es geht dabei um folgende Idee: Man nimmt fünf Menschen, die einander nicht kennen, man verlangt von ihnen, sehr harte physische Bewegungen zu machen, damit sie an ihre physischen Grenzen und dann an ihre psychischen Grenzen sto‎ßen. Unter diesen Bedingungen entwickelt sich die Solidarität und alles, was Rémy bereits gesagt hat.“




    Beim Festival LIKE CNDB freut sich das Publikum besonders auf die rumänischen Tanzaufführungen. Vava Ştefănescu:



    Die rumänische Sektion des Festivals läuft drei Tage lang unter dem Titel Focus LIKE CNDB 2018. Es handelt sich um Programme im Showcase-System — wir haben sogar drei Aufführungen pro Tag. Bald wird auch die rumänisch-französische Kultursaison eröffnet, und wir haben Festivaldirektoren und Tanztheater-Intendanten eingeladen, damit sie die besten rumänischen Gegenwartstanz-Produktionen sehen. Es sind relevante Aufführungen, die einen gewissen Kontext schaffen. Sie generieren Ideen, an die man normalerweise nicht denkt, sie schaffen eine Perspektive, die zum Nachdenken einlädt. Die Ideen sind gut strukturiert und werden sorgfältig in die Aufführung eingebettet. Nicht nur die Ideen zählen, sondern auch die Art und Weise, wie diese Ideen im gesamten Mechanismus integriert sind.“




    Parallel zur 5. Auflage des Festivals LIKE CNDB — You are the Context“ laufen auch die Vorbereitungen auf einen wichtigen Moment: Das Nationale Tanzzentrum Bukarest zieht in ein neues Haus, in den Saal Omnia. Somit beginnt eine neue Etappe im Leben des Bukarester Tanzzentrums. 2020 findet die offizielle Eröffnung des neuen Raums statt, und in diesem Kontext schlägt das CNDB den Künstlern, den Mitgliedern des technischen Teams, dem Publikum und den Bukarester Behörden vor, performative Antworten auf die Frage Wie wird das CNDB im Jahr 2020 aussehen?“ zu finden. Beim diesjährigen Festival läuft das dreitägige Event Performative Antworten“. Vava Ştefănescu:



    Jeden Abend gibt es mehrere Performances. Der Graphiker Dan Perjovschi wird eine Live-Performance vom Saal Omnia ausstrahlen. Es beteiligen sich auch Ada Solomon, Alexandru Solomon, andere Prominente, die mit unserem Zentrum zusammengearbeitet haben, und auch Leute aus dem Publikum. Es scheint mir sehr wichtig, diese Imaginations- und Projektionsübung zu machen — während dieser Übergangszeit sollte man sich den neuen Raum zu eigen machen. Der Gegenwartstanz und alles, was er bedeutet — ein Zusammentreffen mit anderen Bereichen der Kunst und der Kultur im allgemeinen –, war schon immer das Charakteristikum des Nationalen Tanzzentrums Bukarest CNDB. Bald wird unser Tanzzentrum einen neuen Status bekommen. Diese Übung ist sehr nützlich, denn sie beweist, dass CNDB uns allen gehört — dem Publikum, den Künstlern, den technischen Teams, einfach uns allen.“

  • Kultursender Radio România Cultural zeichnet künstlerische Leistungen aus

    Kultursender Radio România Cultural zeichnet künstlerische Leistungen aus

    Der Kultursender des Rumänischen Rundfunks, Radio România Cultural, hat auf der Bühne des Bukarester Odeon-Theaters die Persönlichkeiten und Projekte, die sich letztes Jahr besonders hervorgetan haben, ausgezeichnet. Unter den Gewinnern der diesjährigen Gala befanden sich Radu Afrim für die künstlerische Leitung der Gala des jungen Darstellers (HOP), der Regisseur Radu Jude für seinen Spielfilm Aferim!“ und Mircea Cărtărescu für seinen Roman Solenoid“. Robert Şerban wurde zudem für seinen Gedichtband Puţin sub linie“ (Knapp unterm Strich“) ausgezeichnet. Es wurden auch drei Sonderpreise vergeben. Einen solchen Preis bekam auch der Künstler Dan Perjovschi, der sich über die Auszeichnung besonders freute:



    Es ist sehr angenehm, einen Preis für bildende Kunst von einem Radiosender zu bekommen. Als ich mir die Kandidaten-Liste anschaute, dachte ich, dass sich in diesem Land wirklich etwas verändert hat. Ich betreue etwa drei‎ßig Kultur-Projekte im Jahr, bis vor ein paar Jahren wickelte ich alle im Ausland ab. Seit ein paar Jahren hat sich die Lage verändert, die Hälfte der Projekte findet jetzt in Rumänien statt. Meine Arbeit brachte mich von Newcastle nach Hong Kong, von Frankfurt nach Sathmar, von Jassy nach Craiova. Überall in Rumänien sehe ich erfreuliche Entwicklungen in der Kultur. Es ist vielleicht einer der wenigen Bereiche, in denen wir erfolgreich sind. Der Regisseur Radu Afrim sprach zuvor von der Zukunft dieser Kultur, von der Jugend, die ausgebildet ist, aber über keine angemessenen Bedingungen verfügt und keine Unterstützung erhält. Wir müssten unsere kulturelle Zukunft pflegen.“




    Die beiden anderen Sonderpreise gingen an den Historiker Neagu Djuvara und an die Pianistin Raluca Ştirbăţ. Die letztere bekam den Preis In Memoriam Iosif Sava“, der den Namen eines bekannten, 1998 verstorbenen rumänischen Musikwissenschaftlers und Künstlerförderers trägt. Raluca Ştirbăţ:



    Ich merke, dass in solchen Momenten die Gefühle viel schwieriger unter Kontrolle zu halten sind als bei einem Konzert. Es schmeichelt mir. Der Preis IN MEMORIAM Iosif Sava hat für mich eine besondere Bedeutung, weil ich die gro‎ße Chance hatte, die gro‎ße kulturelle Persönlichkeit, die Iosif Sava war, ein paar Mal zu treffen. Er spielte sogar eine entscheidende Rolle in meiner musikalischen Entwicklung, er wirkte in meiner Bildung ab meinem 9. Lebensjahr mit. Meine Eltern konnten sich damals nicht entscheiden, mich diesen Weg gehen zu lassen, er hat sie überredet, mich unter allen Umständen Musik studieren zu lassen. Er hat mich die ganze Zeit unterstützt. Vor ein paar Tagen ging ich an sein Haus in Jassy vorbei, ich bin sehr stolz, dass auch er, so wie ich, aus Jassy stammte. Vielen Dank, Radio România Cultural, für diesen Preis und für den Professionalismus, den ihr täglich zeigt.“




    Bei der Gala konzertierten Luiza Zan und die Big Band des Rundfunks unter der Leitung von Ionel Tudor.

  • Gala Premiilor Radio România Cultural 2016

    Gala Premiilor Radio România Cultural 2016

    Pe scena Teatrului Odeon va avea loc luni, 21 martie, de la ora 19:00, o adevărată sărbătoare. Invitate speciale vor fi personalităţile culturale care au performat în anul 2015 în diferite domenii. La fiecare sfârşit de lună martie, Radio România Cultural le premiază, într-o gală a valorii şi a rafinamentului: Gala Premiilor Radio România Cultural, ajunsă acum la ediţia a XVI-a.



    Maria Balabaş şi Radu Croitoru vor fi amfitrionii galei, iar momentele muzicale vor fi asigurate de Luiza Zan şi Big Band-ul Radio, condus de Ionel Tudor. Evenimentul va fi transmis în direct la Radio România Cultural şi pe www.radioromaniacultural.ro şi retransmis de TVR 2.


    În cadrul Galei vor fi acordate premii la nouă secţiuni, precum şi trei premii speciale, ai căror câştigători sunt deja cunoscuţi:


    Premiul de Excelenţă îi va fi decernat istoricului Neagu Djuvara.

    Premiul Lux Mundi îi revine artistului vizual Dan Perjovschi.

    Premiul In memoriam Iosif Sava îi va fi acordat pianistei Raluca Ştirbăţ.



    Nominalizările pe domenii ale Galei Premiilor Radio România Cultural sunt următoarele:


    La categoria Poezie nominalizările sunt: Svetlana Cârstean, pentru volumul Gravitaţie, Editura Trei; Moni Stănilă, pentru Colonia fabricii, Editura Cartea Românească; Robert Şerban, pentru volumul Puţin sub linie, Editura Cartea Românească.


    La Proză au fost nominalizaţi: Mircea Cărtărescu, pentru Solenoid, Editura Humanitas; Ion Iovan, pentru volumul MJC, Editura Polirom; Octavian Soviany pentru Moartea lui Siegfried, Editura Cartea Românească.


    La secţiunea Film au fost nominalizate: Comoara de Corneliu Porumboiu; Aferim! de Radu Jude; Un etaj mai jos de Radu Muntean.



    La categoria Teatru, nominalizările sunt: echipa proiectului Antisocial, o coproducţie a Teatrului Naţional Radu Stanca şi a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, semnată de Bogdan Georgescu; spectacolul Bach Files de la Teatrul Bulandra din Bucureşti, cu muzică de Adrian Enescu pe teme de Bach, în regia lui Alexandru Darie; actriţa şi coregrafa Andreea Gavriliu, pentru coerenţa, umorul şi ingeniozitatea coregrafiilor şi a spectacolelor coregrafice pe care le semnează; actorul Cristian Iacob, pentru interpretarea tripleţilor Zanetto din spectacolul Trei gemeni veneţieni, producţie a Teatrului Mic din Bucureşti.



    Pentru categoria Muzică au fost nominalizaţi: compozitorul Adrian Enescu, pentru complexitatea artistică a Proiectului BachFiles, un spectacol de succes al Teatrului Bulandra; pianistul Lucian Ban, pentru albumul Songs from AfarPasărea Rock Simfonic, pentru renaşterea unui gen muzical în România: rock-ul simfonic.


    La secţiunea Arte plastice au fost nominalizaţi: Liviu Stoicoviciu, pentru expoziţia Oraşe imaginate (curator: Călin Dan) de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană; Valentina Iancu, pentru expoziţia EGAL.Artă şi feminism în România modernă de la Muzeul Naţional de Artă al României; expoziţia Paula Ribariu, Sala Tancred Bănăţeanu, Muzeul Ţăranului Român; Mircea Suciu, pentru expoziţia Fractura (curator: Maria Rus Bojan) de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană.



    La secţiunea Educaţie şi învăţământ lista nominalizărilor este următoarea: asociaţia MetruCub, pentru coordonarea proiectului Susţine cultura în educaţie De-a arhitectura, pentru dezvoltarea şi promovarea educaţiei de arhitectură prin cursuri şi evenimente susţinute în 37 localităţi din ţară; fundaţia C.A.E.S.A.R. — Centrul pentru Acces la Expertiza Studenţilor şi Absolvenţilor Români, pentru elaborarea proiectului România în 3DLuminiţa Bălan, şef catedră limba chineză Departamentul de Limbi şi Literaturi Orientale, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti, directoarea Centrului Cultural Confucius, director general al Institutului Confucius.


    Nominalizaţii la secţiunea Ştiinţă sunt: Roxana Rădvan, coordonatoarea Centrului de Excelenţă pentru Restaurare prin Tehnici Optoelectronice CERTO; Ion Băraru, profesor de fizică, Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, Constanţa, fondator al Centrului de excelenţă din Constanţa; echipele FLEX şi EVO Robotics, ale Universităţii Politehnica din Bucureşti.



    La secţiunea Proiecte culturale şi festivaluri sunt următoarele nominalizări: asociaţia Docuart, Radu Afrim pentru conducerea artistică a Galei Tânărului Actor HOP, program permanent UNITER; Centrul de Teatru Educaţional Replika.


    Eveniment co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.).


    Partener: Teatrul Odeon


    Coproducator: TVR 2


    Sponsori: Domeniile Ostrov, Apiland, Gerovital, New Andrei Style.


    Parteneri Media: Dacic Cool, România Liberă, Media Trust, Şapte Seri, Observator Cultural, Revista 22, Suplimentul de Cultură, agenţiadecarte.ro.

  • La caricature politique au temps d’Internet

    La caricature politique au temps d’Internet

    La présence des caricatures avait une tradition dans la presse roumaine, mais il semble qu’aujourd’hui, l’intérêt du public, mais aussi celui des artistes plasticiens pour ce genre de commentaire politique ne soit pas très grand. Sur ces entrefaites, comme pour contredire ces remarques, et pour prouver — une fois de plus — les apanages d’Internet et de la réalité virtuelle, la publication « Iepurele mizantrop » (Le lapin misanthrope) fait son apparition. Petit animal virtuel, blanc, et au visage blasé, le lapin commente surtout les événements externes sur Facebook, mais aussi sur sa page mizantrop.info. Ses parents sont Mădălina et Adrian Răileanu qui réalisent en tandem tant les dessins que les remarques inspirées du lapin.



    Adrian Răileanu nous raconte sa biographie. «Il est né voici trois ans, sur un blog, et entre temps, il a même été individualisé par un visage. Il a été, d’emblée, une sorte de bloc-notes pour nous. Nous notions, avec son aide, les événements de la semaine pour pouvoir les commenter le samedi, quand nous sortons en ville avec les copains. C’est un animal né en ligne, élevé sur Facebook et fait de pixels. J’ai toujours été fasciné par le matou de la pièce de théâtre « Le Maître et Marguerite ». Un gros matou tout noir, qui marchait sur ses pattes-arrière et ironisait tout le monde autour de lui. Pour ne pas reprendre strictement la même idée, nous avons créé un gros lapin qui se tient sur ses pattes-arrière et ironise tout le monde. »



    Pourquoi misanthrope et pourquoi ironique ? « Parce que nous le sommes peut-être bien aussi », disent en même temps ses créateurs. A la question de savoir pourquoi le lapin misanthrope a choisi de naître et de s’exprimer surtout dans l’espace virtuel au lieu des publications imprimées, la réponse est claire et sans aucune ironie : « Parce que c’est l’environnement le plus actif et le plus alerte ». En ligne, le lapin misanthrope commente notamment les informations de politique étrangère, sans s’y limiter pour autant. Adrian Răileanu : « La politique étrangère c’était surtout la politique européenne, si on se rapporte au moment où « Le lapin misanthrope » a commencé à rencontrer un certain succès sur Facebook. C’était le moment de la crise de Grèce et ce qui s’y passait nous concernait et continue de nous concerner directement. Ce n’est pas que de la politique étrangère. Nous faisons partie d’une Union et tout ce qui se passe dans l’UE a un impact direct sur nous. Je pense que si nous nous rapportons à ce qui se passe en Europe comme à de la politique étrangère, nous sommes dans l’erreur ».



    Peu à peu, le lapin misanthrope est devenu célèbre sur Internet, tellement célèbre qu’il a quitté son ambiance de prédilection pour paraître en format classique. En janvier dernier, les Editions Humanitas lançaient le livre « Le lapin misanthrope. Breaking the News. Petit atlas de réalités », et depuis 2013, ses commentaires sarcastiques sont également accueillis dans les pages de la publication « Decât o revistă »(Qu’une simple revue).



    Le rédacteur Gabriel Dobre. « Nous essayons d’insérer le plus d’illustrations dans les pages de la revue. Quand le lapin est apparu sur Internet, leur idée nous a beaucoup plue, car bien que nous ayons des graphistes dans notre rédaction, la caricature accompagnée d’un commentaire social n’est pas fréquente chez nous et elle n’est pas toujours de très bonne qualité. Pour les générations plus jeunes, il m’est difficile de donner des exemples de caricatures qui proposent un commentaire frais et intéressant sur ce qui se passe autour de nous. Et je pense que, dans ce contexte aussi, on peut parler de l’unicité du lapin. »




    Des caricatures politiques font quand même leur apparition de temps à autres — et je pense notamment à celles réalisées par Dan Perjovschi pour la Revue 22 et par Ion Barbu, qui paraissent dans différentes publications. Pourtant, les artistes ne semblent pas apprécier la caricature. Serait-ce aussi en raison du manque d’intérêt de la part du public ? Qu’en pense Gabriel Dobre ? «Il est trop facile d’accuser le public. Je ne pense pas que ce soit là l’explication. Ce doit être plutôt une façon d’éviter certains sujets qui apportent plus de difficultés que de satisfactions. Alors ils se réfugient dans un type d’art b.c.b.g., qui n’est porteur d’aucun message. Le commentaire politique par l’intermédiaire de la caricature devrait être beaucoup plus présent. »



    Quelles qu’en soient les raisons, le lapin misanthrope est apprécié sur Facebook par plus de 8 mille personnes, généralement des diplômées universitaires de plus de 25 ans, parmi lesquelles il y a plus de femmes que d’hommes. En prenant en compte cet impact du lapin, Adrian Răileanu constate qu’il existe, quand même, un public avide d’actualité internationale et de commentaires pertinents. «Nous souhaitons rendre les gens plus curieux de ce qui se passe autour d’eux, au-delà de notre ruelle nationale, et nous avons découvert, avec étonnement, qu’il y a pas mal de personnes informées, un très grand nombre de personnes qui sont en contact avec l’univers. Les gens sont intéressés, ils veulent savoir, ils ont compris qu’ils vivent dans un village planétaire. Nous sommes surpris de constater que les personnes qui font des commentaires sont plus avisées que nous. Ce n’est pas là notre métier, nous ne sommes pas journalistes et nos professions concernent d’autres domaines. »




    La caricature politique intéresse donc les Roumains et cet intérêt semble revigorer ce genre artistique un peu oublié. D’ailleurs, à cet égard aussi, Internet utilise ce qui avant semblait être l’apanage strict des publications sur papier. (Ligia Mihaiescu, Dominique)


  • Rumänisches Künstlerpaar Lia und Dan Perjovschi mit wichtigem Preis geehrt

    Rumänisches Künstlerpaar Lia und Dan Perjovschi mit wichtigem Preis geehrt

    Ende März wurden die rumänischen Künstler Lia und Dan Perjovschi sowie der aus Israel stammende und in Deutschland lebende Dirigent Yoel Gamzou mit dem Princess Margriet Award ausgezeichnet. Seit 2008 vergibt die European Cultural Foundation (ECF) den Preis jährlich an wegweisende Künstler und Vordenker, die mit ihrer Arbeit Ma‎ßstäbe setzen und zeigen, wie Kultur einen wesentlichen Beitrag zu einem weltoffenen und demokratischen Europa leisten kann. Die Auszeichnung ist mit 25.000 Euro je Preisträger dotiert.



    Die Preisverleihung fand im Brüsseler Egg-Kulturzentrum statt — Gastgeberin war Kathrin Watson, Direktorin der European Cultural Foundation. Die Preisträger erhielten die Auszeichnung von Ihrer Königlichen Hoheit, der Prinzessin Margriet der Niederlande. Die Eröffnungsrede hielt Ihre Königliche Hoheit, die Prinzessin Laurentien der Niederlande, in Anwesenheit der belgischen Königin Astrid.



    Die diesjährigen Preisträger zwingen uns dazu, einen kritischen Blick auf unsere Vergangenheit und unsere Zukunft zu werfen (…). So bewegen sie uns und fordern sie uns heraus, einen neuen Satz an Parametern, eine neue Gedankenkarte zu zeichnen, in Richtung eines offeneren, demokratischeren und umfassenderen Europa“, so die Prinzessin Laurentien in ihrer Eröffnungsrede. Was bedeutete der Preis aber für den Künstler Dan Perjovschi?



    Es ist eine europäische Anerkennung unserer Tätigkeit zu Hause, in Rumänien. Au‎ßer dem individuellen Wert, dem von mir und Lia, belohnt der Preis unsere gemeinsame Arbeit, das ist nicht unbedingt eine rein künstlerische Tätigkeit, sondern die Vermittlung der Kunst. Meine Ehefrau Lia hat eine Debatten-Plattform gegründet, das Archiv zeitgenössischer Kunst. Und in der Begründung der Preisverleihung steht auch dieser Aspekt, der an den sozialen Impakt erinnert sowie an die Art und Weise, in der die Welt und Europa wahrgenommen werden. Unsere Entscheidung, in Rumänien zu bleiben, stellt einen weiteren, wesentlichen Aspekt dar. Also haben wir einen Preis von den Niederländern erhalten, weil wir in Rumänien geblieben sind; diese Wahl wurde zu einem Zeitpunkt getroffen, an dem die meisten guten und sehr guten Künstler in die gro‎ßen Hauptstädte Europas ziehen.“



    Dan Perjovschi erachtet sich wegen seiner Kunst als ein Ausgegrenzter. Er glaubt aber gleichzeitig, dass seine Position und die von Lia Perjovschi einem Statement gleichzusetzen sei. Das bedeutet, dass man darauf achten muss, in welchem Zusammenhang man sich ausdrückt und nicht zuletzt wem man kostenlose T-Shirts schenkt, scherzt Perjovschi. Zum Beispiel sei vor 10 Jahren das Museum für Zeitgenössische Kunst in einem Flügel des von Ceauşescu in Auftrag gegebenen Hauses des Volkes gegründet worden, dem heutigen Parlamentspalast. Dan und Lia Perjovschi lehnten von daher jede Zusammenarbeit mit der Institution ab.



    Wenn er über seine Zeichnungen spricht, beschreibt Dan Perjovschi die frühen Werke als poetischer, als raffinierter. Die Geschichte mit den Bergarbeiter-Einfällen, mit der Amtszeit von Ion Iliescu, dem Irakkrieg habe die Werke verändert oder — genauer gesagt — vereinfacht, so der Künstler selbst.



    Meine Kunst sieht wie Karikatur aus — ist es aber nicht! Wenn man eine Karikatur und ein Gemälde nebeneinander stellt, meinen die Betrachter, nur das Gemälde sei Kunst — so heben es die Leute eben mitbekommen, so sind sie es gewöhnt. Ich sage aber, da‎ß dies einfach nicht stimmt, jede Form des Ausdrucks kann zu künstlerischer Kommunikation werden, und kann eine ästhetische oder eine politische Botschaft enthalten. Es kommt darauf an, wie man seine Botschaft formuliert. Meine Ehefrau, Lia, geht damit ähnlich vor. Sie schafft eine Art Einrichtungen“ oder Institutionen“ im Ausstellungsraum. Diese Institutionen“ sind nicht immer künstlerisch oder kunstbedingt — manche stehen in Verbindung mit der Wissenschaft, andere mit der Kommunikation, es handelt sich um sehr interessante Demonstrationen. Ich könnte sagen, da‎ß wir einer Künstlergruppierung angehören, die die Welt auf den Kopf steleln möchte. Nichts sollte so bleiben, wie es bisher war. Das Museum sollte nicht länger der spezielle Raum sein, den wir nur Soontags und in unserer Sonntagskleidung betreten. Im Gegenteil — das Museum, der Raum der Kunst sollte eine Einrichtung sein, wo wir jedenTag hingehen sollten, die ein Teil unseres Lebens sein sollte.“



    Dan Perjovschi hat in den gro‎ßen Museen der Welt ganze Wände mit seinen Zeichnungen bedeckt — es sind Geschichten über die Welt, in der wir leben. Eine lange Freundschaft verbindet ihn auch mit der Zeitschrift 22“ — seit der Gründung dieser Zeitschrift hat er ununterbrochen Illustrationen dafür geschaffen. Alles ist Zeichnung, alles kann zur Zeichnung werden“, sagt der Künstler, der seine Ansichten auch dort zum Ausdruck bringen konnte, wo die Ausdrucksfreiheit eingeschränkt wird. Man kann sehr schnell Vorurteile gegen irgendeine Kultur äu‎ßern. Das interessiert mich aber nicht. Mich interessiert, gewisse Dinge zu verstehen. In den Arabischen Emiraten, wo ein Mann bis zu vier Ehefrauen haben kann, machte ich eine Zeichnung, in der ein in wei‎ß gekleideter Araber sagte: Give me five!“ Es gab auch andere ähnliche Erfahrungen. Dan Perjovschi erzählt:



    Ich war in Kuba, ich war in China. Ich war auch in Moskau, wo die Ausdrucksfreiheit stark eingeschränkt ist — es wird einem klipp und klar gesagt, da‎ß man alles kritisieren darf, aber nicht die Orthodoxe Kirche. Ich zeichnete in Ländern mit Problemen und ich versuchte, mit meinen Zeichnungen einen Raum zum Nachdenken zu schaffen. Was meine Zusammenarbeit mit der Zeitschrift 22“ angeht: Dort habe ich keine Zeit mit Politik vergeudet — ich habe damit Zeit gewonnen. 22“ ist für mich nicht blo‎ß eine Publikation, sondern eine Plattform. Es war wie eine Wanderausstellung, die in die Häuser der Menschen kam. Die Zeichnungen in der Zeitschrift 22“ sind für mich Zusammenfassungen gewisser Situationen, Zusammenfassungen von intelligenten Texten, die von sehr klugen Menschen geschrieben wurden. Meine Zeichnungen sind so konzipiert, um wichtige Ideen zu konzentrieren — und mit der Zeit wurden auch meine Zeichnungen etwas gescheiter. Meine Zeichnungen sollten wichtige Ideen kondensieren, die ich mir in der Welt der Politik aussuche und in die Welt der Kunst oder der Gesellschaft verpflanze. Auf diese Weise gehe ich auch vor, wenn ich eine Kunstinstallation auf irgendeine Wand in dieser Welt schaffe.“



    Kristine Stiles, Professorin an der Duke University, die in den letzten 20 Jahren mit dem Ehepaar Perjovschi eng zusammengearbeitet hat, sagte in ihrer Laudatio bei der Preisverleihung des Princess Margriet Award Folgendes:



    Lia und Dan Perjovschi sind international bekannt für ihre Originalität, ihre fast grausame Authentizität, ihre Integrität. Sie haben ihr Leben der Kunst und der Gesellschaft gewidmet. Lia und Dan Perjovschi sind die idealen Botschafter der europäischen Kultur, sie sind Weltbürger, die die Wahrnehmung der Kunst und ihrer Zwecke in der Gesellschaft geändert haben.“



    Audiobeitrag hören:




  • Lia et Dan Perjovschi, primés

    Lia et Dan Perjovschi, primés

    La Fondation Culturelle européenne a décerné fin mars le prix « La princesse Margriet » aux artistes roumains Lia et Dan Perjovschi et au chef d’orchestre d’origine israélienne établi en Allemagne, Yoel Gamzou. La cérémonie a été accueillie par le Centre culturel Egg de Bruxelles, avec comme amphitryon la directrice de la Fondation culturelle européenne.



    Les lauréats se sont vu remettre le prix par Son Altesse Royale la princesse Margriet des Pays Bas. Le discours d’ouverture a été prononcé par Son Altesse Royale la Princesse Laurentien des Pays Bas, en présence de la Princesse Astrid de Belgique. « Les lauréats de cette année nous obligent de porter un regard critique aussi bien sur le passé que sur l’avenir », «Ainsi nous amènent-ils et nous lancent-ils le défi de nous définir de nouveaux paramètres et de nous dessiner une nouvelle carte mentale vers une Europe plus ouverte, plus démocratique et plus élargie », a déclaré Son Altesse Royale la Princesse Laurentien dans son discours d’ouverture.



    Dan Perjovschi: «C’est la reconnaissance européenne d’une activité que nous avons déroulée chez nous, en Roumanie. Ce prix récompense non seulement notre valeur individuelle — celle de Lia et la mienne – mais aussi notre travail commun — une activité qui concerne plutôt la communication par l’art que l’art lui-même. Mon épouse, Lia, a créé une plate-forme de débats appelée «Archives de l’art contemporain». Cet aspect est d’ailleurs mentionné dans la motivation du prix, qui rappelle l’impact social de l’art et la manière dont l’art et notre activité peuvent influencer la manière dont la monde et l’Europe sont perçus. Notre décision de ne pas quitter la Roumanie est un autre aspect essentiel. Nous avons en fait reçu un prix néerlandais pour être restés au pays, alors que la plupart des bons et très bons artistes s’établissent dans les grandes capitales européennes .»



    De par son art, Dan Perjovschi se considère comme un marginal. Toutefois, il estime que tant pour lui que pour son épouse Lia, il s’agit d’une sorte de « déclaration », de « statement ». Ce qui veut dire qu’il faut faire attention à l’espace et au contexte dans lequel on s’exprime et non pas en dernier lieu à qui on confectionne des t-shirts gratuits, comme Dan aime plaisanter. Par exemple, il y a 10 ans, Dan et Lia Perjovschi ont refusé toute collaboration avec le Musée national d’art contemporain. Et ce parce que le Musée avait été aménagé dans le siège de la Maison du Peuple, un édifice érigé sur l’ordre de l’ancien dictateur communiste Nicolae Ceausescu.



    Poétiques, élaborés et raffinés au début, les dessins ont changé pour devenir plus simples, et ce à cause de l’historie, avec les descentes des mineurs, l’époque où Ion Iliescu a été président ou encore la guerre en Irak, estime Dan Perjovschi en se référant à ses créations : «Je pratique un langage artistique marginal, une sorte de dessin qui ressemble à la caricature, mais ne l’est pas. Généralement, quand on met côte à côte une peinture et une caricature, les gens diront que seule la peinture est de l’art, parce qu’ils ont été éduqués ainsi. Or, moi je dis qu’ils se trompent, que tout élément peut permettre une communication artistique et devenir porteur d’un message esthétique ou politique. Cela dépend de la manière dont on s’y prend. Et ma femme, Lia, fait la même chose. Dans les salles d’exposition, elle crée une sorte d’ « institutions » temporaires. Or, ces institutions ne sont pas nécessairement artistiques. Certaines sont liées à la science, d’autres à la communication, ce sont des démonstrations très intéressantes. Je dirais que nous appartenons à une catégorie d’artistes qui souhaitent renverser les choses, les faire d’une autre façon, transformer le monde des musées. Nous souhaitons que le musée cesse d’être cet espace que nous visitons le dimanche, après avoir pris soin de mettre nos plus beaux habits. Le musée, le territoire artistique doivent, au contraire, être un espace que nous visitons chaque jour et qui fait partie de notre quotidien, de notre existence.»



    Dan Perjovschi a dessiné dans les grands musées de la planète, en recouvrant leurs murs d’histoires sur le monde où nous vivons. Il entretient une longue amitié avec la Revue 22, avec laquelle il collabore depuis sa création. « Tout est dessin et tout peut être transformé en dessin » affirme l’artiste qui a réussi à s’exprimer aussi dans des endroits où la liberté d’expression se voit sanctionner.



    « N’importe quelle culture peut être aussitôt stigmatisée. Mais cet aspect ne m’intéresse pas. Ce qui m’intéresse c’est de comprendre des choses. Aux Emirats Arabes Unis, où les hommes peuvent avoir 4 épouses, j’ai fait un dessin où un Arabe s’exclamait « Give me five »! » raconte Dan Perjovschi qui évoque d’autres expériences similaires : «J’ai été à Cuba, j’ai été en Chine, je suis allé à Moscou, où des restrictions sont imposées à la liberté d’expression et où on vous dit ouvertement que vous pouvez tout critiquer, sauf l’Eglise orthodoxe. Je suis arrivé dans des espaces sensibles, pourtant j’y ai dessiné de façon à créer un espace de réflexion. En ce qui concerne ma collaboration avec la revue « 22 », je peux dire que je n’ai pas gaspillé mon temps en m’occupant de politique — au contraire, c’était du temps gagné. Pour moi, « 22 » n’est pas une publication, c’est une plate-forme de débat. Cela a été comme une exposition itinérante qui est entrée dans les maisons des gens. Les dessins que j’y ai publiés sont comme des résumés de certaines situations, de certains articles très intelligents, écrits par des gens éveillés. Et mes dessins se proposent de condenser des idées importantes, que j’ai puisées au domaine politique, pour les transférer dans le domaine artistique ou social. C’est d’ailleurs ce que je fais lorsque je réalise une installation sur les murs, n’importe où dans le monde. »



    Kristine Stiles, professeure à Duke University, a collaboré avec les époux Perjovschi pendant ces 20 dernières années. Ecoutons ce qu’elle a déclaré dans son discours laudatif, lors de la remise du prix « Princesse Margriet » : « Reconnus sur le plan international pour leur originalité, authenticité féroce, dignité, intégrité ainsi que pour avoir mis leur vie au service de l’art et de la société, Lia et Dan Perjovschi sont devenus les ambassadeurs idéaux de la culture européenne, des citoyens du monde qui ont changé la manière dont le but de l’art est perçu dans la société ». (trad. : Dominique, Alexandra Pop)