Pe 23 iunie, britanicii
sunt chemaţi la urne pentru a decide, în cadrul unui referendum, dacă ţara lor
rămâne sau nu în Uniunea Europeană. Intens vehiculată în ultimii ani, ideea
părăsirii Uniunii nu este nicidecum una nouă. Chiar de la fondarea UE, britanicii sunt recunoscuţi ca
printre cei mai eurosceptici, în sensul rezervelor pe care mulţi dintre ei, în
primul rând lideri politici, le-au avut faţă de proiectul european, aminteşte
profesorul Daniel Dăianu: Insularitatea politică, o anume aşezare geografică, ce şi-a pus amprenta şi
asupra poziţionării geopolitice a Marii Britanii, au avut persistenţă în timp
şi se manifestă şi în ultimii ani. Britanicii au şi negociat într-un mod foarte
singular aderarea la Uniune, au beneficiat şi de privilegii, pe care nu le
întâlnim în alte situaţii, inclusiv de acel rebate britanic, adică faptul că
Marea Britanie, deşi este un mare contributor la bugetul UE, însă contribuie
mai puţin în raport cu avuţia, cu potenţialul de ansamblu al economiei
societăţii britanice. Din acest punct de vedere, nu trebuie să ne surprindă
starea de spirit din Marea Britanie. Să nu uităm că şi aderarea a fost un
deznodământ nu uşor de anticipat. Taberele au fost vehemente, au continuat
această bătălie în timp, bătălie care acum a căpătat o altă alură, care poate
să conducă la ceea ce se numeşte Brexit, ieşirea Regatului Unit, în condiţiile în
care în Europa se manifestă o anume neîncredere în instituţii europene, în
capacitatea guvernelor de a merge mai departe cu proiectul european. Trăim
vremuri foarte dificile.
Cel mai recent sondaj,
comandat şi publicat de cotidianul The Telegraph, relevă, totuşi, o creştere la
53% a procentului britanicilor care se opun ieşirii din Uniunea Europeană, cu
două procente mai mult faţă de sondajele precedente. În acelaşi timp, tabăra
celor favorabili unui Brexit a scăzut cu trei procente, până la
41%. Sondajul vine la numai o zi după ce Ministerul de Finanţe de la Londra a
prezentat un raport, potrivit căruia, în cazul părăsirii blocului comunitar,
fiecare familie britanică va pierde 4.300 de lire pe an, iar economia va scădea
cu şase procente – cifre contestate, însă, de opoziţie. Situaţia rămâne oricum
incertă şi îngrijorătoare, atât pentru mediile economice cât şi politice, eventuala
ieşire a Marii Britanii fiind catalogată drept un periculos salt în
necunoscut.
Daniel Dăianu: Este un moment foarte, foarte delicat, întrucât Regatul Unit, Marea
Britanie reprezintă cea mai veche democraţie de pe continent. Dacă se va spune
NU rămânerii va fi o lovitură mare pentru Uniune, fiindcă de oriunde am privi
această situaţie nouă, ea ar fi un vot de blam pentru Uniune. Nu pe merit
neapărat. Dar pornind de la o realitate, şi anume că insuficienţe de guvernare
au condus la fracturi, la procese de fragmentare, la neîncredere în
instituţiile europene, la ceea ce se conturează a fi o boală. O boală nu uşor
de îndepărtat din măruntaiele Uniunii, care se confruntă şi cu o criză
eceonomică, se confruntă şi cu o criză a migranţilor, a refugiaţilor, cu
tensiuni între Nord şi Sud, între Est şi Vest. Deci o situaţie foarte, foarte
dificilă. Nu avea nevoie Europa în acest moment de aşa ceva. Marea Brtanie are
un rol esenţial de jucat în continuare. Avem de a face cu o economie puternică,
între cele mai puternice din Uniune. Şi din punct de vedere geopolitic, Marea
Britanie are un rol esenţial. Are vectori de politică externă, de politică de
securitate. Împreună cu Franţa contrabalansează forţa economică a Germaniei şi
este nevoie de un echilibru al puterii pe continent.
Daniel Dăianu consideră
că o eventuală ieşire a Regatului Unit ar produce necazuri nu doar UE, ci ar
genera efecte regionale şi globale grave: Fiindcă alimentează curenţi de fragmentare, într-un
fel dă mai multă credibilitate, dacă o putem numi aşa, celor care pun în
discuţie proiectul european, dă o turaţie în plus funcţionării unei geometrii
variabile, reprezintă o dezavuare, vrem, nu vrem, a proiectului european,
complică metabolismul Uniunii Europene, chiar funcţionarea euroariei. Să nu
uităm că Londra rămâne centrul financiar al Europei şi unul dintre principalele
centre financiare ale lumii, alături de New York, de Statele Unite, şi aceasta
s-ar produce într-un an de graţie, să spunem, în Europa, când încă nu putem să
spunem că am reuşit să ajungem la un control cât de cât eficace al valului de
migranţi, care reprezintă o criză nu mai puţin severă decât criza euroariei,
într-o Uniune care are o creştere economică, ca medie, fragilă, cu o respingere
semnificativă a partidelor tradiţionale de către o bună parte a electoratului,
cu grupări radicale pe stânga, pe dreapta, grupări radicale care se apropie de
putere, unele ajung la putere, ceea ce nu este de bun augur pentru funcţionarea
Uniunii, întrucât cele mai multe dintre ele sunt mai mult decât eurosceptice.
O decizie a britanicilor de a ieşi din Uniune ar
duce la referendumuri similare în alte ţări europene, spun analiştii, iar
percolul unei implozii al UE ar spori. Am intra într-o altă logică, de limitare
a stricăciunilor, adaugă Daniel Dăianu, potrivit căruia, nu va muri Uniunea,
însă va fi şi mai slăbită, într-o perioadă în care nu este nevoie de aşa ceva.
