Radio România Internațional

Tag: Daniela Staicu

  • Antreprenoriat social

    Antreprenoriat social

    De regulă, când
    vorbim de antreprenoriat sau de înființarea unor afaceri noi, avem în vedere
    mai ales o activitate care duce la câștiguri financiare. Profitul e, aici,
    înțeles în strict economic. Dar, în ultimii ani, un alt tip de antreprenoriat
    ne face să gândim câștigul și din perspectivă socială: o întreprindere nouă
    poate să fie înființată și pentru a oferi calificare profesională și locuri de
    muncă unor persoane dezavantajate. Este ceea ce face și Atelier Merci, un
    atelier social de croitorie, care susține
    cazuri sociale și medicale prin: angajare, folosirea 100% a profitului în
    sprijinirea cauzelor umanitare susținute de asociație și reciclarea textilelor primite în donație.


    Daniela Staicu, una dintre
    întreprinzătoarele care au deschis acest magazin de fapte bune – cum se
    auto-definește atelierul – a fost și bursieră Fulbright între 2018 și 2019 la
    universitatea Penn State din SUA. Cu această ocazie, Daniela Staicu și-a
    aprofundat studiile pentru definitivarea tezei de doctorat axată pe
    antreprenoriatul social din domeniul textilelor. Prin urmare este, poate, cea
    mai indicată persoană să detalieze pentru noi ce înseamnă antreprenoriatul
    social și cum se dezvoltă el în România.


    Daniela Staicu: Încet, încet s-au
    dezvoltat și în România astfel de inițiative. În București sunt destul de
    multe, sunt câteva și în Iași, și în Cluj. Din păcate, legislația din domeniu
    nu facilitează deloc existența unor afaceri sociale. Aceste întreprinderi
    sociale sunt gândite pentru a crea locuri de muncă pentru persoane din anumite
    categorii, de pildă femei care-și întrețin singure familia. Mă refer la
    persoane care nu au nicio calificare sau care n-au avut niciodată un loc de
    muncă. Aceste persoane trebuie pregătite sau instruite, trebuie să dobândească
    rutina de a veni zilnic la serviciu și, în același timp, această afacere intră
    în competiție, pe piață, cu un alt business cu un obiect al muncii asemănător.
    E cam imposibil să faci și bine, și să ai o afacere profitabilă. În Germania și
    Italia, de exemplu, există o legislație separată pentru a permite funcționarea
    afacerilor sociale tocmai din cauză că, la început, pot apărea probleme de
    performanță financiară. De aceea, trebuie ca aceste afaceri fiscale să se
    bucure de o anumită înțeleger și din punct de vedere fiscal pentru ca ele să
    poată continuă, să crească și, ulterior, să producă un impact social tot mai
    mare.

    Ce
    tipuri de întreprinderi sociale au apărut în România în ultimii ani? În
    domeniul reciclării, există un atelier social, în București, unde persoanele
    defavorizate sunt angajate pentru a recicla bannere publicitare și a le
    transforma în sacoșe, genți și portofele. Tot prin antreprenoriat social a luat
    ființă și o brutărie unde mame singure, cu venituri precare, fac pâini
    artizanale. Câștigul sau profitul acestor întreprinderi reprezintă, de fapt,
    șansa acordată angajaților de a trăi decent sau de a reporni în viață pe un
    drum mai bun. Este ceea ce face și Atelierul Merci unde lucrează și Daniela
    Staicu: La atelier, în momentul de față, primim donații de cămăși bărbătești pe
    care le transformăm ulterior în traiste, așa le-am numit noi, pe care ulterior
    le vindem online femeilor. Ăsta e genul de reciclare pe care-l practicăm.
    Practic dăm o altă viață și o altă utilizare unui produs deja existent. Această
    reciclare se poate face în destul de multe feluri, dar e nevoie și de educarea
    consumatorului pentru a se uita și spre acest gen de haine care au fost deja un
    pic folosite.


    Prin educare, consumatorul acceptă că prin transformarea unor produse vechi
    în unele noi, se economisesc resurse materiale și asta poate avea chiar un
    impact pozitiv asupra mediului. În plus, conștientizează și că întinde o mână
    de ajutor cuiva aflat în nevoie.

    Daniela Staicu: Momentan avem o
    singură angajată și urmează să mai angajăm o persoană. Atelierul nostru este
    unul social nu doar prin această componentă de reciclare, ci și prin faptul că
    reușim să creăm locuri de muncă pentru persoane care provin din categorii
    defavorizate. Mă refer mai ales la faptul că au avut o situație familială
    dificilă: au avut o problemă de sănătate și nu au putut lucra sau nu dețin vreo
    calificare specială. Facem aceste eforturi pentru a crea mai multe locuri de
    muncă necesare dezvoltării atelierului, dar și ca să oferim o oportunitate celor
    care vor să lucreze cu noi. Deci componenta socială se reflectă atât în
    activitatea de reciclare și în crearea de locuri de muncă, cât și în faptul că
    profitul obținut în atelier merge către cabinetul stomatologic mobil și către
    acțiunile de pe teren pe care le facem.


    Cabinetul mobil la care se
    referă Daniela Staicu se numește Zâna merciluţă. De fapt,
    este o camionetă echipată cu instrumente stomatologice, care face vizite în
    zone rurale defavorizate pentru a oferi profilaxie dentară și tratament copiilor care
    nu au acces la un astfel de serviciu. În calitate de bursieră
    Fulbright, dar și datorită implicării sale în promovarea antreprenoriatului
    social, Daniela Staicu a fost invitată la evenimentul de lansare a unui program
    global de sprijinire a femeilor-antreprenori din țări în curs de dezvoltare – Inițiativa W-GDP -, program patronat de de Ivanka
    Trump.

    Daniela Staicu: Mi-a
    făcut o deosebită plăcere să văd la masa discuției companii americane care
    promiteau să susțină acest program prin sprijinirea femeilor din țările
    respective cu diverse servicii și produse. Prin urmare, există la nivelul
    public și privat o înțelegere pentru încurajarea antreprenoriatului social și
    prin susținerea lui prin diverse mecanisme care vin și din spațiul public și din
    spațiul privat. E un parteneriat public-privat care și-a dovedit
    funcționalitatea. Dacă este un model bun, trebuie analizat și văzut în ce
    măsură poate fi aplicat și în România. Acolo, partea guvernamentală a convins
    niște companii private să ofere niște discounturi și servicii acestor viitoare
    afaceri sociale pentru că au înțeles că acestea sunt puțin mai dificil de
    pornit și de susținut decât una exclusiv comercială. Ca să produci bine este
    nevoie și de un anumit sacrificiu, măcar la început.

  • Merci Charity Boutique: Wohltätigkeit für benachteiligte Kinder

    Merci Charity Boutique: Wohltätigkeit für benachteiligte Kinder

    Ein Kind lächelt im Durchschnitt 370 mal am Tag, ein Erwachsener siebenmal während ein krankes Kind zehnmal am Tag lächelt“ — das hat die Wohltätigkeitsorganisation Merci Charity Boutique“ festgestellt. Die Organisation, die sich selber als Laden für gute Taten und soziales Engagement“ bezeichnet, hat sich vorgenommen, das Lachen aller Kinder und vor allem der kranken Kinder schöner zu machen. Im Fall von krebskranken Kindern, deren Zahngesundheit besonders wichtig ist, erweist sich die Aufgabe der Organisation als besonders schwierig. Ein Lächeln auf das Gesicht von Kindern in ländlichen Regionen zu zaubern, ist ebenfalls keine einfache Aufgabe. Dort gibt es keine staatliche Zahnarztpraxis und 75% der Kinder im Alter von 6–11 Jahren haben Karies auf Milchzähnen. Alina Ţiplea und Daniela Staicu von Merci Charity Boutique“ haben sich infolgedessen vorgenommen, eine mobile Zahnarztpraxis einzurichten, die die rumänischen Dörfer bereist. Und sie haben es geschafft. Alina Ţiplea erläutert:



    Dieses Projekt haben wir im Jahr 2014 gestartet. Die Kinder vom Onkologischen Institut, für welche die Mundgesundheit sehr wichtig ist, wurden in einer Zahnarztpraxis behandelt, die sich unserem Projekt angeschlossen hat, die aber leider in einem anderen Teil Bukarests liegt. Diese Variante der mobilen Zahnarztpraxis gibt es schon seit vorigem Jahr, wie wir darauf gekommen sind? Weil einige der krebskranken Kinder schwer mit dem Auto durch die Stadt transportiert werden können. Darüber hinaus, hatten wir in den vergangenen Jahren zahlreiche Bildungsprojekte im ländlichen Raum angesto‎ßen und so konnten wir feststellen, dass die Kinder, die auf dem Lande leben, die medizinischen Dienstleistungen als ein Muss empfinden, aber es fehlt ihnen leider an Ressourcen. Wir haben also in einem Lieferwagen eine Zahnarztpraxis eingerichtet, die wie jede andere Praxis funktioniert.“




    Mit dem Projekt Die Zahnfee“ ist die Wohltätigkeitsorganisation durch das ganze Land gefahren. Somit haben sie festgestellt, dass es mehrere Zahnarztpraxen auf dem Papier gibt als in Wirklichkeit. Nicht selten stellte das engagierte Team fest, dass es vor Ort keine Praxis gab oder dass es doch eine gab, wo kein Arzt anwesend war. Da es sich meistens um sozial benachteiligte Gemeinden handelt, haben viele Menschen keine Möglichkeit, ein paar Kilometer bis zur nächsten Klinik zu fahren. Daniela Staicu kommt erneut zu Wort mit Einzelheiten:



    In den ländlichen Schulen gib es auch keine Kinderarztpraxis, meistens weil es keinen Platz dafür gibt, denn die Schulen funktionieren in Gebäuden mit einem oder zwei Räumen. Die Kinderkliniken, die es auf dem Lande gab, mussten ihr Personal abbauen und haben in vielen Fällen auf die Dienstleistungen des Zahnarztes verzichtet. Es kam auch vor, dass die Ärzte keine finanzielle Motivation hatten, denn eine zahnärztliche Behandlung ist meistens aufwendig und viele Menschen auf dem Lande können es sich nicht leisten. Es gibt ein nationales Programm, das den Kindern und Teenagern unter 18 Jahren kostenlose zahnärztliche Behandlung ermöglicht, aber nur wenn der behandelnde Arzt einen Vertrag mit der nationalen Krankenversicherungskasse abgeschlossen hat, sonst müssen die Eltern aus der eigenen Tasche bezahlen.“




    Die aktuelle Situation sei nicht nur auf die unzulängliche medizinische Fürsorge zurückzuführen, sondern auch auf die mangelnde Bildung in diesem Bereich, glaubt Daniela Staicu:



    Viele Kinder haben keine Zahnpasta und keine Zahnbürste, andere wissen nicht, dass man die Zahnbürste einmal in drei Monaten wechseln soll. Man sollte zumindest am Anfang des Schuljahres den sozial benachteiligten Kindern eine Zahnbürste schenken. Ich habe persönlich nie vorher so viel Karies bei Kindern wie hier gesehen, es gibt acht- und neunjährige Kinder, die ihre Zähne verlieren, ganz davon zu schweigen, dass viele schiefe Zähne haben und das nicht korrigiert wird oder dass viele zahnärztliche chirurgische Eingriffe brauchen. Niemand sieht diese Kinder, niemand macht sie darauf aufmerksam, dass sie als Erwachsene gro‎ße Probleme bekommen können, niemand ermöglicht ihnen den Zugang zu einer zahnärztlichen Grundbehandlung.“




    Dafür sorgt jetzt die Wohltätigkeitsorganisation Merci Charity Boutique“ und ihr engagiertes Team, dem sich auch freiwillige Ärzte angeschlossen haben. Alina Ţiplea:



    Nicht nur unserem Bukarester Team haben sich freiwillige Ärzte angeschlossen, sondern auch in anderen Städten. So bleiben die Ärzte in Kontakt mit den Menschen in Dörfern, die nicht leicht zu erreichen sind. Es gibt Kinder, die langandauernde Behandlungen brauchen, und in dieser Art treten Ärzte und Eltern in Kontakt miteinander, damit die Behandlung fortgesetzt wird. Wir werden zudem eine zweite mobile Zahnarztpraxis einrichten, eine Bank hat uns einen Gro‎ßwagen dafür gespendet. Auf unserer Webseite sind die Namen aller Sponsoren zu finden, wir haben au‎ßerdem auch Finanzierungen von Privatpersonen erhalten. Die Ärzte bieten ihre Dienstleistungen freiwillig an, wir müssen ihnen aber alle Ressourcen zur Verfügung stellen, damit sie das jeweilige Dorf erreichen können. Die mobile Praxis ist sehr gut ausgestattet, wir kümmern uns natürlich auch um die Wartung des Wagens und um Benzin.“




    Um ihr Projekt fortsetzen zu können, werden Alina Ţiplea und Daniela Staicu weitere Spendenaktionen starten.

  • Magazinul de fapte bune şi implicare civică

    Magazinul de fapte bune şi implicare civică

    Un copil zâmbește în medie de 370
    ori pe zi, un adult doar de 7 ori, iar un copil bolnav de 10 ori pe zi. Este
    observaţia celor de la asociaţia umanitară Mercy Charity Boutique. Această
    prăvălie cu fapte bune şi-a propus ca zâmbetele copiilor bolnavi, dar nu numai
    ale lor, să fie cât mai frumoase. Lucru mai greu de îndeplinit în cazul celor
    cu afecţiuni oncologice pentru care sănătatea dentară e vitală. Dar, de
    asemenea, este dificil şi pentru copiii din mediul rural. Acolo unde nu mai
    există niciun cabinet stomatologic de stat în condiţiile în care, oricum, în
    România, peste 75% dintre copii cu vârste între 6 și 11
    ani au carii pe dinții temporari. De aceea, Alina Ţiplea şi Daniela Staicu de
    la Mercy
    Charity Boutique şi-au propus să suplinească aceste cabinete fixe cu unele
    mobile. Şi au şi reuşit, prin proiectul Zâna Merciluţă, să doteze o furgonetă
    şi s-o transforme într-un cabinet dentar mobil. Detalii ne oferă Alina Ţiplea. Proiectul a demarat în 2014, sub o formă extrem de incipientă. Copiii de
    la Institutul Oncologic, pentru care un asemenea tratament e vital, erau luați
    din spital și duși într-un cabinet stomatologic partener din altă parte a
    Bucureștiului. De anul trecut suntem în această variantă de cabinet mobil. Am
    ajuns la această soluție tocmai pentru că pe copiii de la Institutul Oncologic
    e dificil să-i scoți din spital și să-i transporți de fiecare dată pentru a-i
    duce la dentist. Dar consultațiile astea sunt vitale pentru ei. De aceea, ne-am
    gândit mai ales la ei. Dar și pentru că am dezvoltat diverse proiecte de
    educație în zonele rurale, știam că acolo este o nevoie acută de servicii medicale.
    Deci ne-am pus problema și cum să ajungem în zona de sat cu tratamentul
    stomatologic pentru copii. Așa am ajuns la ideea unui cabinet mobil: o mașină
    dotată ca orice alte cabinet stomatologic.


    Până acum Zâna Merciluţă n-a avut
    vreo regiune preferată, cutreierând ţara de la sud-est, din judeţul Iaşi, spre
    centru, în judeţul Mureş, ajungând şi în sud, în judeţul Dolj. Cu această
    ocazie, s-a constatat că, pe hârtie, sunt mai multe cabinete medicale la ţară
    decât în realitate. La faţa locului, însă, echipa Zânei Merciluţă observă ori
    că nu există niciun cabinet, ori este doar un punct de lucru unde nu lucrează
    nimeni. În plus, fiind vorba de comunităţi rurale sărace, oamenii nu-şi permit,
    de multe ori, să se deplaseze mulţi kilometri până la cel mai apropiat
    dispensar. Daniela Staicu va continua descrierea în continuare. La sate nu există aceste cabinete medicale școlare,
    uneori pentru că nici școlile nu permit acest lucru, fiindcă clădiri cu una sau
    două încăperi, doar atât. Dacă există dispensare, din discuțiile cu directorii
    de școli am înțeles că ele s-au micșorat în ultimii ani, astfel încât
    cabinetele dentare au dispărut cu desăvârșire. Sau n-a mai fost motivant pentru
    medic să rămână, căci un tratament stomatologic e scump și oamenii de la țară
    nu și-l permit. Dacă există medic stomatolog, intervine iar problema
    banilor. Există un program național prin
    intermediul căruia copiii până în 18 ani au dreptul la un set de intervenții
    stomatologice gratuite, dar condiția este ca medicul respectiv să aibă contract
    cu Casa Națională sau Județeană de Asigurări Medicale. Altfel, nu poate deconta
    acele intervenții, deci trebuie ca părinții copiilor să le plătească din
    buzunarul lor.


    Lipsei de asistenţă medicală i se adaugă lipsa educaţiei de specialitate.
    Daniel Staicu. Mulți nu au pastă și periuță de dinți, fără
    să ne mai gândim și la faptul că periuța ar trebui schimbată o dată la trei luni.
    Chiar ne gândeam la un moment dat: așa cum există acel program național Cornul
    și laptele, ar trebui ca măcar la început și sfârșit de an școlar, copiii să
    primească o periuță și pastă, mai ales în zonele rurale unde veniturile sunt
    foarte mici. Eu, personal, n-am mai văzut vreodată danturi atât de cariate la o
    vârstă atât de mică, având dinți lipsă încă de la vârsta de 8 sau 9 ani. Nu mai
    vorbim de acele anomalii ale dinților care se încalecă unii peste alții, cu
    dinți care ies din gingii pe unde nu trebuie… Acelea sun cazuri chirurgicale.
    În plus, nimeni nu-i vede pe acești copii, nimeni nu-i atenționează, nimeni nu
    le spune cât de grav este și nu le facilitează accesul la aceste servicii
    medicale de bază.


    O
    parte din aceste servicii stomatologice de bază sunt acum furnizate de Zâna
    Merciluţă şi de medicii voluntari pe care i-a atras în jurul ei. Alina Ţiplea. Avem medici voluntari din București. Și acum am început să fim
    contactate de medici din țară. Astfel medicii păstrează legătura cu oamenii din
    satele din preajma lor: poate sunt copiii care necesită un tratament de lungă
    durată și atunci se face un schimb de contacte între părinte și medic pentru ca
    tratamentul să poată continua. Vom avea și un alt doilea cabinet stomatologic
    pentru a acoperi o zonă cât mai mare, iar asta e greu de făcut cu o singură
    mașină. Mașina de acum a fost donată de o instituţie bancară. Toți sponsorii
    noștri sunt trecuți pe site și, pe lângă ei, mai sunt și persoane fizice
    alături de noi. Medicul este voluntar, dar pentru ca el să ajungă în sat și să
    asigure prevenția sau tratamentul, asociația noastră îi pune la dispoziție tot
    ce este necesar pentru a fi acolo. În cabinet, are toate materialele necesare.
    Cabinetul mobil, de asemenea, e până la urmă o mașină care are nevoie de
    revizie și de benzină…



    Din aceste motive, Alina Ţiplea şi Daniela Staicu vor
    continua să strângă donaţii şi să facă petiţii pentru echiparea altor cabinete
    mobile care s-o ia pe urmele Zânei Merciluţa.