2017 a început sub semnul protestelor de stradă. La începutul anului, timp de mai multe săptămâni, sute de mii de oameni în toate oraşele ţării au rezistat în faţa gerului pentru a contesta o parte din acţiunile guvernului proaspăt investit în timp ce presa internaţională titra: Albastru, galben, roşu: zeci de mii de manifestanţi au format, la Bucureşti, un drapel românesc imens, luminat de telefoanele mobile, pentru a cere demisia Guvernului pe care îl acuză de subminarea luptei anticorupţie. (AFP) Protestele din România au fost comentate şi în Parlamentul European, mulţi dintre eurodeputaţi au apreciat că mobilizarea şi solidaritatea protestatarilor reprezintă un mesaj proeuropean. România merită politicieni care sprijină lupta anti-corupţie a declarat Frans Timmermans, Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene. Acesta i-a atenţionat pe liderii din Romania să nu facă paşi în sens opus în lupta anticoruptie, avertizând că -în caz contrar- ar putea fi afectată absorbţia fondurilor europene în România.
Mesajul acesta avea şi o altă importanţă, în 2017 România celebrând 10 de ani de aderare la UE. În 2007, România era una dintre cele mai euro-entuziaste state. Sondajele de opinie din iarna anului trecut arătau o scăderea a acestui entuziasm în România, scădere consistentă, însă, cu starea de spirit din restul statelor-membre. Potrivit unui Eurobarometru, de tipul Parlametru, realizat la solicitarea Parlamentului European, 53% dintre români credeau că apartenenţa la Uniunea Europeană este un factor pozitiv pentru ţara lor. Era un procent care coincidea cu media europeană, dar surprinzător pentru România în condiţiile în care aici încrederea în UE se afla mereu la valori mult mai ridicate: în jur de 70%-80%, încă dinainte de aderare. Totuşi, încrederea românilor în instituţiile UE comparativ cu cea în instituţiile naţionale continua să se menţină la un nivel bun. Eurobarometrul arăta că 38% dintre români aveau încredere în PE, mult peste media europeană de 25%. De asemenea, peste 35% dintre ei considera că vocea lor e mai bine auzită la nivel european decât la nivel naţional.
Tot de la nivel european au fost sprijinite şi iniţiative civice menite a-i ajuta pe tinerii caracterizaţi generic drept NEET. Aceştia, adică tinerii cu vârste între 15 şi 24 de ani care nu sunt activi pe piaţa muncii, nu urmează nicio formă de educaţie şi nu participă la niciun curs de formare profesională, erau în jur de un milion, conform celor mai recente date furnizate de Institutul Naţional de Statistică. Acesta este contextul în care think-tank-ul Social DOers a organizat o conferinţă naţională în cadrul căreia a lansat platforma Coaliţia Europeană pentru Drepturile Tinerilor NEET. Este vorba despre o iniţiativă finanţată prin programul Erasmus+ şi lansată în luna ianuarie 2017 la Bruxelles, prilej cu care Victor Negrescu, pe atunci eurodeputat, acum ministru delegat pentru Afaceri Europene în Guvernul României, şi-a anunţat sprijinul pentru integrarea tinerilor NEET.
Iniţiative civice şi private au stat şi la baza altui proiect extrem de important pentru copiii bolnavi de cancer din România: construirea unui spital dedicat lor în Bucureşti, în condiţiile care spitalele unde sunt trataţi acum aceşti copii sunt neîncăpătoare şi insuficient dotate. Aceasta este şi situaţia curentă de la spitalul de copii Marie Curie din Bucureşti în curtea căruia se va construi spitalul cel nou, privat, dedicat tratamentului integrat al copiilor cu afecţiuni oncologice. Iniţiatoare este Asociaţia non-guvernamentală Dăruieşte Viaţă din dorinţa de a schimba ceva din statisticile negre conform cărora în România, unul din doi copii bolnavi de cancer moare, în timp ce, în Europa 80% dintre ei trăiesc. De altfel, statul român nu a construit nimic în domeniul oncologiei pediatrice în ultimii cincizeci de ani. Proiectul spitalului privat presupune un complex de clădiri întins pe 8000 de metri pătraţi, iar investiţia se ridică la 8 milioane de euro. Până acum s-a strâns jumătate din sumă. Banii provin din sponsorizările oferite de peste 1500 de companii şi din donaţiile lunare de câte doi euro făcute de CIRCA 50.000 de persoane private. Pentru părinţii copiilor bolnavi de cancer, dornici să fie aproape de micuţii lor şi obligaţi acum să stea mai mult pe un scaun lângă patul copiilor, tot o asociaţie non-guvernamentală desfăşoară proiectul MagicHome. Proiectul are în vedere ridicarea unei clădiri de 700 de metri pătraţi lângă cel mai mare spital oncologic din Bucureşţi. Acolo, taţii şi mamele pot dormi, pot găti, se pot spăla şi pot plânge în linişte, fără teama că-i văd copiii internaţi în spitalul alăturat.
Pe lângă tineri, copii, sănătate şi politică, ecologia a început să fie o preocupare din ce în ce mai acută a asociaţiilor non-guvernamentale, dar şi a societăţii. E o preocupare ce îmbracă un spectru mai larg, nu doar protejarea naturii, dar şi grija pentru o alimentaţie cât mai sănătoasă şi un stil de trai cât mai aproape de cel natural. Defrişările ilegale ale munţilor constituie o problemă ce incorporează toate aceste chestiuni. În ultimii 15-20 de ani, în România suprafaţa acoperită de pădure a scăzut, ajungând astăzi la 27,45%. Astfel, ne aflăm mult sub media ţărilor UE de 32,4%. Conform unui studiu realizat de Greenpeace România, între 2000 şi 2014 fondul naţional forestier a pierdut 3 ha/oră. De altfel, tot activiştii de mediu de la Greenpeace precum şi de alte organizaţii non-guvernamentale au fost printre primii care au adus la cunoştinţa opiniei publice situaţia tragică a pădurilor din România. Colindând munţii, din proprie iniţiativă sau în urma unor sesizări primite de la cetăţeni, voluntarii organizaţiilor ecologice sunt atenţi la cazurile suspectate că ar reprezenta tăieri sau transporturi ilegale de lemn. A dovedi ilegalitatea acestor tăieri poate fi, însă, o întreprindere anevoioasă, iar activiştii de mediu sunt, uneori, victime ale brutalităţii celor surprinşi că taie ilegal copacii.
În puţine minute, am încercat să facem o sinteză a principalelor teme de pe agenda socială a anului 2017. Ele sunt mai multe decât am putut surprinde noi, în programele noastre. Dar activiştii civici şi societatea civilă le cunosc pe toate mult mai bine şi în 2018, cu siguranţă, le vor aborda în continuare în speranţa soluţionării. De altfel, 2017 s-a terminat aşa cum a început: prin strângerea spontană laolaltă a cetăţenilor revoltaţi faţă de unele acţiuni ale politicienilor.
