Lansat în 2015 de către un grup de antreprenori reuniți în asociația
Romanian Business Leaders, proiectul Merito îi recompensează, în cadrul galei
sale anuale, pe acei profesori din mediul preuniversitare cu rezultate
deosebite. În anul în care a fost gândit acest proiect, conform unui studiu
OECD, puțin peste 40% dintre cadrele didactice din România simțeau că meseria
lor e apreciată de societate. Așa că Merito a apărut și din motivul de a le
demonstra dascălilor contrariul acestei păreri, mărturisește Cosmin Chiriță,
managerul proiectului.
Am demarat proiectul cu intenția de a
recunoaște acei profesori valoroși din din toată țara tocmai pentru a scoate în
față în evidență exemplele pozitive de profesori într-un spațiu media populat
la acea vreme cu multe exemple negative. Și ne-am dat seama că există și aceste
exemple pozitive care merită lumina reflectoarelor. În ciuda vitregiilor din
sistemul de învățământ, există acei profesori dedicați, pasionați, dăruiți,
care își fac meseria din vocație și care deschid orizonturile învățării
elevilor și care merită aduși în față și prezentat ca modele pozitive. (…)
Oricine ne poate recomanda un astfel de profesor din învățământul
preuniversitar public din România, pe site-ul nostru. Asta este una dintre
sursele din care obținem aceste recomandări și a doua sursă este că ne
îndreptăm și noi către comunități locale, către rețeaua de profesori Merito ca
să primim acele recomandări. Apoi urmează procesul nostru de selecție, care
durează aproape un an de zile, cu tot ce înseamnă documentare online și la fața
locului. (…) Avem și câteva criterii cu privire la lucrurile pe care le fac în
afara clasei, în ce măsură colaborează cu alți profesori sau lucrează cu alți
elevi sau are impact în comunității defavorizate. Sunt criterii care în esență
însumează ceea ce credem noi că formează profilul profesorului valoros, performant
care, sperăm noi, va transforma și sistemul de educație spre direcția pe care
ne-o dorim cu toții.
Pe lângă premierea din cadrul Galei
anuale Merito, profesorii aleși intră într-o comunitate unde pot face schimb de
experiență și-și pot îmbunătăți performanțele de la catedră. În ce mod aflăm
tot de la managerul Cosmin Chiriță.
Ușor, în timp, am început să dezvoltăm
această comunitate de profesori valoroși, să investim continuu în dezvoltarea
lor, asta însemnând training profesională, acces la experți din străinătate, la
cărți, studii, analize din străinătate și inclusiv facilitarea participării lor
la cursuri sau conferințe care sunt relevante pentru dezvoltarea lor ca
profesioniști. (…) Ne dorim ca mai departe și ei să transmită bunele practici,
metodele, expertiza dobândită prin aceste programe pentru a contribui la
formarea altor profesori din sistem. În esență, urmărim deja creșterea
nivelului și calității profesorilor din România, pornind tocmai de la firul
ierbii, în sensul ca profesorii să învețe de la profesori în aceste comunități
locale pe care le formăm prin mijloace de învățare colaborativă.
Printre membrii comunității Merito se
numără și Doru Căstăian, profesor de științe socio-umane la Liceul Dimitrie
Cuclin din Galați. Iată ce ne-a spus despre metoda sa de predare.
Una este să predai educație socială unei clase de gimnaziu și altceva e
să predai economia sau filozofie unor tineri de 17-18 ani în clasa a XI-a sau a
XII-a. (…) Dar nu cred că există niște metode speciale care să se potrivească
în mod special obiectelor acestora. Însă există o prejudecată destul de nocivă
în sensul ăsta. Mie mi s-a spus adeseori că reușesc să fac anumite lucruri în
clasă tocmai pentru că disciplinele îmi permit asta. Dacă aș fi predat
matematică, fizică sau în alt obiect mai riguros, nu aș fi putut fac lucrurile
pe care le-am făcut predând științe socio-umane. Nu cred deloc că este așa.
Cred că metodele care se potrivesc umanioarelor în general sunt adeseori
perfect potrivite și pentru științele riguroase. La clasă mai mari și la vârstă
mai mari predau uneori foarte clasic. Cred că și chiar și expunerea are rolul
ei fundamental în predare, deși nu trăiește vremuri tocmai bune această
străveche metodă didactică. Cred trebuie să evităm excesul interactivității și
al ludicului cu orice preț pentru că uneori mintea are nevoie de hrană serioasă
și substanțială și consistentă ca să poată funcționa. Așadar, nu e o problemă
să țin și prelegeri, nu este o problemă să îmi invit elevii să participe la
polemici, discuții argumentativă în contradictoriu și așa mai departe.
Liliana Olărașu, profesoară de
matematică la școala gimnazială Vasila Conta din Iași, e considerată un dascăl
atipic fiindcă predă această disciplină într-o manieră riguroasă, dar
neursuză. În plus, i-a ajutat pe unii dintre elevii săi aflați în pragul
abandonului școlar să nu renunțe.
Liliana Olărașu: Am avut câteva
cazuri. Îmi vine în minte cazul unui băiat care rămăsese, din păcate, repetent
în clasa a cincea. Era genul de copil care stătea în ultima bancă, nimeni nu
vorbea cu el și nu mai avea încredere în sine. Eu îl avusesem elev în clasa a
cincea. Rămăsese la istorie, nu la matematică, deși nu excela la matematică.(…)
Și acest băiat cânta foarte bine la acordeon, dar nimeni nu știa. Eu aflasem
întâmplător. Și făcea și lecții particulare de teorie muzicală. Și îmi amintesc
că atunci făceam și lecții de informatică și i-am pus să facă un fișier
PowerPoint despre pasiunile lor. Și ela foat reticent, a făcut o lucrare extraordinară.
M-a uimit și pe mine câte cunoștințe avea. Apropo de abandonat, el într-adevăr
mai lipsea, dar în momentul în care el a văzut eu am descoperit și alt aspect
al lui, Cosmin a început să vină la școală mai des. N-a abandonat, ci a reușit
să termine până la urmă clasa a opta. Trebuie să comunicăm astfel cu elevii
încât să îi înțelegem, să ne raportăm la ritmul lor, la nevoile lor și să-i
facem să vină cu drag la școală, în primul rând. Apoi de învățat, învață ei.
