Dacă hărţuirea sexuală e un concept cu care
societatea s-a familiarizat demult, hărţuirea psihologică la locul de muncă
începe, la rândul său, din ce în ce mai mult să fie cunoscută. Mai ales că
victimele mobbingului – aşa cum este denumit în engleză acest tip de intimidare
sau agresiune – nu sunt puţine. Conform unui studiu din 2011 al Institutului de
Cercetare a Calităţii Vieţii, 25,7% dintre
respondenţi au declarat că un coleg a fost ofensat de alţi colegi sau şefi,
însă când a venit vorba de propria persoană doar 7,4% au declarat că au fost
jigniţi. În acelaşi timp 41% dintre subiecţi au recunoscut că şeful sau colegii
ţipă unii la alţii la locul de muncă. Din păcate statistici recente nu există,
mai ales că din 2015, mobbingul este şi inclus în legislaţia românească.
Prin
modificarea legii privind egalitatea de şanse şi introducerea hărţuirii ca
infracţiune prin legea 229/2015 s-a creat şi în România baza legislativă
pentru sancţionarea
hărţuirii şi
discriminării la locul de muncă. Despre acest aspect am stat de vorbă cu avocatul Costel
Gâlcă. Prin
hărţuire psihologică se înţelege o acţiune care este suficientă de lungă. În
acelaşi timp, faptele hărţuitorului trebuie să fie vădite, ele trebuie să aducă
atingere onoarei şi demnităţii salariatului. În principiu acestea sunt
condiţiile prin care se identifică mobbingul în România.
Costel Gâlcă se numără printre
primii avocaţi din România care au atras atenţia asupra acestui fenomen şi au
reprezentat primele victime în instanţă. Detalii despre aceste cazuri ni le
oferă acum Costel Gâlcă: Din 2015, de la adoptarea legii, au fost judecate
deja trei cazuri celebre în care instanţele de judecată au constatat că există
hărţuire psihologică la locul de muncă. În primul caz, cel hărţuit era un
simplu consultant al unei multinaţionale, dar în celelalte două cazuri e vorba
de persoane aflate în managementul de top: un director general adjunct al unei
bănci şi de directorul celui mai mare departament din compania respectivă.
Hărţuirea psihologică nu vizează numai o anumită categorie de angajaţi sau
numai un anumit nivel al ierarhiei profesionale, ci apare la toate nivelurile
începând cu cel mai de jos.
Lăsând la o
parte efectele distrugătoare asupra evoluţiei profesionale a cuiva, mobbingul
are şi consecinţe psihologice de cele mai multe ori însoţite de reacţii somatice.
Psihologul Flori-Ana Andronache ne detaliază amprenta pe care o lasă asupra
unei persoane hărţuirea psihologic: Apare insidios, hărţuirea
fiind de cele mai multe ori una subtilă, victima rareori putând fi conştientă
încă de la început de ceea ce i se întâmplă. Lucrurile încep cu un conflict şi
evoluează treptat către psiho-teroare la locul de muncă. Pot să apară
consecinţe de genul: lipsă de chef de a mai veni la serviciu, stare de iritare,
confuzie, senzaţia pierderii controlului de sine. Se poate merge până la
consecinţe serioase când viaţa persoanei este afectată la nivel psihopatologic:
dezvoltă simptomatologie anxios-depresivă, atacuri de panică, insomnii, etc.
Apar efecte somatice: iritaţii ale pieţii, dermatite, probleme
gastro-intestinale, pierderi rapide în greutate sau invers din cauza mâncatului
pe fond nervos. Nu doar la nivel strict individual se schimbă viaţa persoanei,
ci se deteriorează şi relaţiile cu familia, cu prietenii.
Ca urmare a acestei situaţii, din ce în ce mai mulţi
angajaţi apelează la consiliere psihologică. Unii dintre ei au ajuns la
cabinetul condus de Flori-Ana Andronache, cum ar fi o mamă care, la întoarcerea
din concediul de maternitate, a avut parte de o atitudine surprinzătoare din
partea colegilor. Flori-Ana Andronache: S-a întors la serviciu
şi iniţial, a început hărţuirea din partea colegelor pentru că ele au trebuit,
parţial, să o substituie la locul de muncă, nefiind angajat un înlocuitor pe
durata concediului de maternitate. Adunaseră resentimente, căci volumul lor de
muncă fusese mai mare. Totul a început prin fapte de genul: nu-i răspundeau la
salut şi nu o includeau în corespondenţa destinată echipei sale. Hărţuirea a
culminat cu faptul că i s-a cerut din partea şefului ierarhic să facă nişte
înregistrări contabile care nu erau tocmai conform legii. Refuzând lucrul
acesta şi având deja poziţia vulnerabilizată din cauza hărţuirii precedente,
reacţia adversă a fost şi mai agresivă. De-abia după câţiva ani, a venit la
consiliere psihologică, după ce simptomatologia depresivă era deja instalată.
Avocatul Costel Gâlcă îi sfătuieşte pe angajaţii
care, la început, nu realizează că sunt victime ale mobbingului să se întrebe dacă ceea ce li se întâmplă face parte
dintr-o conduită normală a relaţiilor de muncă sau nu. Costel Gâlcă: Este normal ca ajuns pe aeroport
cu întreaga echipă şi biletul deja cumpărat, eu să fiu lăsat acolo de către
manager care-mi spune ca eu să rămân şi ei să plece? Sigur că nu-i normal, doar
nu eram vinovat de nimic. Este normal ca tu director adjunct al unei companii
să fii pus la capătul culoarului departe de restul colegilor, într-un fost
vestiar al şoferilor, lângă toaletă? Este normal să nu mai figurezi pe site-ul
de prezentare al companiei, tu fiind singurul eliminat de pe aceast listă?
Izolarea profesională este iarăşi un aspect al hărţuirii. Cel care nu mai este
dorit în firmă nu mai primeşte nimic de lucru.
Deşi
actuala lege este suficientă pentru sancţionarea mobbingului, specialiştii
consideră că este nevoie de o completare privind plata daunelor morale şi
prevenirea acutizării hărţuirii. Costel Gâlcă: Am identificat din practică două situaţii.
Sumele pe care au fost obligat multinaţionalele să le plătească drept daune
morale sunt derizorii. În momentul de faţă, judecătorul român nu e pregătit
pentru a acorda daune morale proporţional cu valoarea economică a societăţii
care a hărţuit. Se gândeşte un sistem de protecţie a salariatului, dar şi a
companiei, în amonte, de la primele semne ale hărţuirii. Degeaba ajungi la
tribunal, în ultima instanţă, dacă tu eşti deja distrus din punct de vedere
psihic. Important este să nu se ajungă la tribunal.
Momentant,
în Parlament, se discută un proiect de lege care se referă tocmai la aceste
aspecte privind hărţuirea psihologică la locul de muncă.
