Ceea ce era evident pentru toată lumea a fost confirmat oficial de datele celui mai recent recensământ: în România continuă declinul demografic. Scăderea consemnată de la precedentul recensământ este de 1,1 milioane de persoane, iar din 1990 până în prezent vorbim de un deficit de 4 milioane de locuitori. Principalele cauze: emigrările către Occident, alături de scăderea constantă a natalității. Cifrele seci arată că populația României a scăzut în raport cu 2011 cu peste 5%, iar în raport cu 2002 s-a micşorat cu peste 12%, ajungând în 2021 la nivelul celei din 1966. Fenomenul nu este unul întâlnit doar în România, este prezent la nivelul multor ţări din estul Europei, dar rămâne la fel de îngrijorător aici ca și în celelalte state care se confruntă cu el. Invitat la Radio România, Tudorel Andrei, preşedintele Institutului Naţional de Statistică, a făcut o analiză a datelor recensământului, arătând că acestea reflectă o accentuare a fenomenelor de reducere, dar şi de îmbătrânire a populaţiei rezidente a României
“Scăderea populaţiei rezidente nu este un fenomen pe care îl întâlnim numai în România, ci este un fenomen pe care îl întâlnim în majoritatea ţărilor din estul Europei şi, de ce nu, chiar şi în ţări dezvoltate din Occident. Din păcate, în România, Bulgaria, Croaţia, dimensiunea scăderii populaţiei, într-adevăr, este una mult mai mare decât în restul ţărilor din estul continentului. Cauzele sunt multiple şi ar trebui să le căutăm în diverse etape ale tranziţiei. Prima ar fi că în prima perioadă a tranziţiei am avut o migraţie accentuată. Aceasta s-a diminuat în partea a doua, începând cu 2012-2013, dar avem şi celălalt fenomen legat de naşteri şi decese. Să nu uităm că natalitatea şi mortalitatea sunt două fenomene foarte complexe, care au o rigiditate, sunt foarte lente în schimbare şi, de regulă, există un decalaj în timp. Ceea ce s-a întâmplat în prima perioadă a tranziţiei, culegem, dacă pot să spun aşa, în această perioadă. Deci aceștia sunt, în mare, cei doi factori foarte importanţi: migraţia şi factorii naturali. 30 de ani de tranziţie au însemnat, în egală măsură, o schimbare în comportamentul populaţiei în raport cu prima naştere la nivelul unei familii şi în raport cu numărul de copii care se nasc într-o familie.”
Pentru multe femei primează cariera acum mai mult decât în urmă cu două – trei decenii: au crescut oportunitățile de educație și profesionale, iar perioada petrecută în sistemul educațional este mai mare, astfel că femeile decid să devină mame la vârste mai înaintate. La nivel de familie, veniturile mari atârnă mai greu în luarea deciziei de a avea un copil, pozițiile profesionale bine plătite venind de multe ori la pachet cu sacrificii în materie de timp și energie. Astfel că mai bine de jumătate dintre cuplurile din România aleg să aibă un singur copil. Mă frapează, spune Tudorel Andrei, scăderea populaţiei rezidente din grupa de vârstă 15-64 de ani. Avem o reducere de peste 1,4 milioane, ceea ce înseamnă o scădere a acestei grupe de vârstă în totalul populaţiei, de la 68% din 2011 a scăzut la 64%. Practic, aceasta, după mine, este informaţia cea mai importantă pe care o desprindem la acest recensământ. Ce se poate face pentru stoparea şi chiar inversarea acestui proces? Din nou, Tudorel Andrei
“Dacă avem în vedere numai migraţia internaţională, într-adevăr, s-a redus foarte mult, aş putea să spun foarte mult în ultimii cinci-şase ani. Dacă după aderare şi în primii ani, 2007, 2008 am avut valori foarte mari ale migraţiei, chiar peste jumătate de milion la nivelul unui an, astăzi migraţia internaţională nu mai este atât de accentuată. Dar, din păcate, factorul natural, cel puţin la nivelul anului 2021, a fost preponderent în reducerea populaţiei rezidente. Deci să nu uităm că atât fenomenul de naşteri, cât şi fenomenelor de decese sunt două fenomene foarte complexe, pe care nu le putem schimba de pe o zi pe alta. Trebuie să avem răbdare. Dacă dorim să avem modificări în comportamentul populaţiei în următoarea perioadă, va trebui să aşteptăm rezultatele poate peste 10 ani, 20 de ani, dar în niciun caz de la o zi la alta să avem aceste schimbări bruşte. S-a mai întâmplat o dată în istoria României, în 1967; atunci se putea, pentru că eram într-o societate totalitară. Rezultatele ştiţi când le-am văzut? Le-am văzut în preajma anilor 2006 – 2007, când populaţie născută în anii 67, 68, 69 a emigrat într-o mare măsură în ţările din vestul continentului.”
Pierderea a 4 milioane de cetățeni în trei decenii are deja efecte negative își face simțită prezența și în câmpul muncii, unde în anumite domenii, precum HoReCa și construcții există un deficit de angajați. Afectat este și sistemul de pensii, în condițiile în care România este departe de raportul ideal și sustenabil de patru lucrători activi la un singur pensionar: România este țara unde 10 salariați susțin 9 pensionari. Ce se va întâmpla dacă lucrurile se mențin pe acelaşi trend? În ceea ce privește pensiile, în 2030, bugetul acestora nu va mai putea susține plățile către seniori, spun finanțiștii. Pe de altă parte, criza sanitară va trece, economiile își vor reveni și din nou țările dezvoltate din vest vor avea nevoie de mână de lucru pe care o vor obține preponderent din Europa de Est. Astfel că, tot în 2030, populaţia rezidentă a României ar putea să fie undeva în jurul a 18 milioane, potrivit INS. România ar pierde, astfel, un loc în ierarhia europeană: nu va mai fi pe locul şase, ci va cădea pe locul şapte, în faţa sa venind Ţările de Jos.
