Una
dintre cele mai consistente critici aduse Uniunii Europene a fost aceea a
lipsei de eficienţă, în general, şi a lipsei luării eficiente a deciziilor, în
mod particular. Blocajul deciziilor eficiente cu care adesea instituţiile
europene s-au confruntat se explică prin mecanismul de luare a deciziilor care
funcţionează în prezent. Şi anume, este vorba despre împărţirea luării de
decizii între Parlamentul european şi Consiliul Uniunii Europene, unde voturile
trebuie să se exprime în unanimitate. Comisia Juncker propune însă o reformă,
şi anume trecerea de la votul unanim la votul majorităţii calificate.
Comisarul
european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale,
abilităţi şi mobilitatea forţei de muncă Marianne Thyssen
a sintetizat eficientizarea luării deciziilor în Uniunea Europeană în domeniul
pe care îl conduce, politicile sociale.
Preşedintele Juncker a anunţat în 2018 în discursul său despre starea
Uniunii că vom lua măsuri privitoare la cadrul legal al luării deciziilor în
Uniunea Europeană. Am lansat deja o dezbatere despre luarea mai eficientă de
decizii în trei zone: politica de taxare, relaţii externe şi politica
energetică. Vă prezint însă rezultatele analizei pe care am făcut-o asupra
politicii sociale. Ea este diferită de politica de taxare şi de cea de relaţii
externe deoarece majoritatea legislaţiei Uniunii Europene în politica socială
este decisă de Parlamentul european şi cu majoritatea calificată a Consiliului.
Politica socială este un cadru legislativ în care Comisia a fost activă în mod
particular.
Sunt, într-adevăr, doar cinci zone în politica socială unde există
unanimitate în privinţa voturilor: legea privind discriminarea, securitatea şi
protecţia socială, condiţiile de terminare a relaţiilor contractuale,
reprezentativitate şi apărare colectivă şi condiţiile de muncă pentru
rezidenţii legali din ţări terţe. Am analizat zonele în care reformele sunt
esenţiale pentru capacitatea Uniunii Europene de a acţiona. În opinia noastră,
sunt două zone în care vrem să deschidem dezbateri privitoare la introducerea
voturilor pe majoritate calificată. Prima este zona nediscriminării. Votul
unanim a dus la o dezvoltare inegală în materie de acquis comunitar, toate
grupurile nefiind protejate în mod egal. A doua zonă pentru care propunem votul
bazat pe majoritatea calificată este securitatea şi protecţia socială a
muncitorilor. În contextul schimbărilor de pe piaţa muncii şi îmbătrânirea
populaţiei, Uniunea ar trebui să susţină procesul de modernizare şi convergenţă
între sistemele de protecţie socială.
Eficientizarea
este în centrul reformării luării de decizii în Uniunea Europeană. Iar aceasta
va fi una dintre provocările viitoare ale blocului comunitar.