Tag: declin demografic

  • Consecințe ale declinului demografic

    Un studiu prezentat recent de Camera de Comerţ româno-americană a analizat impactul economic al deficitului de forţă de muncă din România, iar rezultatele arată că, în următorul deceniu, țara ar putea să piardă un milion de persoane din forţa de muncă activă. Doar până în 2026, în lipsa unor măsuri imediate, deficitul de forţă de muncă ar putea ajunge la peste 220.000 de persoane, iar aceasta în condiţiile în care oricum din documente reiese că cinci milioane de persoane sunt apte de muncă, dar nu figurează ca salariaţi. La o populație de circa 20 de milioane de persoane, numărul angajaților este oficial de cinci milioane, astfel că un simplu calcul aritmetic reiese că doar un sfert dintre români lucrează.


    Profesor universitar doctor Mircea Coşea, de la Academia de Studii Economice din Bucureşti, a explicat la Radio România această situație:

    Sunt două elemente care trebuie luate în calcul. Primul este aşa-numitul sindrom italian şi anume, în România există o anumită tradiţie ca tinerii să rămână cu părinţii la un loc, în aceeaşi casă, chiar dacă se căsătoresc, mai mult decât ar trebui. Ajung până la vârsta de 35-40 de ani. Aşa s-a întâmplat şi în Italia, cu vreo 20, până la 30 de în urmă. De aceea se numeşte sindromul italian. Şi asta înseamnă că, având din ce trăi, din pensiile părinţilor sau din ceea ce părinţii îi ajută, nu muncesc. Asta este o chestiune de educaţie, până la urmă.


    A doua problemă este de chestiune să zicem, politică. Şi anume, din raţionamente politice, în România, categoria celor care primesc bani ca să nu muncească, dar ca să voteze este mai mare ca în alte ţări. Sunt aceste aşa-numite salarii sociale, fel de fel de ajutoare, fel de fel de bonusuri care se dau populaţiei care poate să stea pe margine, să nu muncească, dar care sunt supuse unor tratamente foarte atente din partea primarilor sau a altor forţe locale ca să meargă la vot, să voteze pe cei care până la urmă, îi ţin în viaţă dându-le bani. E un lucru grav, pentru că asta înseamnă că România pierde pe de-o parte forţă de muncă activă, pe de altă parte, că se politizează excesiv piaţa muncii. Și e un lucru complicat.


    Problema în sine este mult mai gravă, şi anume, mai spune Mircea Coșea, România are o problemă care va fi extrem de gravă pentru naţiunea română în viitor – un deficit demografic mare. De altfel, la nivelul întregii Uniuni statisticile demografice sunt alarmante și arată că populația Europei scade dramatic.


    Cifrele indică faptul că, dacă la începutul secolului al XIX-lea populația Europei reprezenta 15% din populația planetei, în 2050 va reprezenta doar 5%. Acest lucru vine ca o consecință a creșterii populației în alte regiuni ale lumii și scăderii populației în Europa. Spectrul îmbătrânirii populației începe să bântuie Europa în principal pentru că numărul copiilor scade din ce în ce mai mult și se estimează că în 2050 vârsta medie în Uniune va fi de 49 de ani. Rezultatul? Periclitarea forței de muncă și a sistemelor de sănătate și de pensii.


    Declinul demografic este poate cea mai importantă provocare pentru viitorul României, spun specialiștii. Cifrele diferă de la an la an, dar de câteva decenii indică foarte clar că România are o populaţie care se restrânge.


    În țară nu se nasc destui copii pentru a completa pierderile pe care România le are prin plecarea din ţară a milioane de oameni, punctează profesorul Mircea Coșea:


    4-5 milioane de români trăiesc în străinătate şi au copii care se nasc în străinătate, mai mulţi decât se nasc în România, ceea ce înseamnă că noi vom intra într-un deficit de forţă de muncă complicat. Statul român nu a luat şi nu ia măsuri importante pe această temă, şi anume ar trebui să aibă o politică demografică foarte activă, care să încurajeze noile şi tinerele familii, naşterile, creşterea copiilor.

    Acum toți ştim că aici suntem în urmă cu mult, nu-i ajutăm pe tineri, nu avem destule creşe, grădiniţe, şcoli, nu avem niciun fel de stimulente ca populaţia tânără să aibă copii şi să rămână în România. Ne va costa foarte mult această problemă, ne va costa foarte mult pe viitor, ne va costa naţia română. Iar acum pe piaţa forţei de muncă se întâmplă un fenomen care şi el va avea consecinţe negative şi anume importăm forţă de muncă, pentru că nu putem să ne mai descurcăm cu propria forţă de muncă, care din motivele pe care le spuneam mai înainte nu munceşte, şi atunci importăm.


    Prognozele arată că în 2050 populaţia României ar putea să ajungă la doar 15-16 milioane de locuitori. Declinul demografic nu este de bun augur pentru economie şi pentru societate, ar însemna o economie mai mică și o populaţie îmbătrânită.


    În același timp, economiştii spun că declinul demografic va duce la modificări în structura consumului şi a producţiei. Ce s-ar putea face? Este nevoie de legi sociale care să stimuleze natalitatea, de facilități pentru familiile tinere, de asigurarea anumitor condiții pentru tinerele mame care au carieră pentru că e foarte greu pentru acestea să se ocupe după serviciu și de creșterea copiilor, și de gospodărie, este nevoie de mai multe creșe și grădinițe.


    Dacă nu dai un stimulent, dacă nu faci în aşa fel încât naşterile să fie bine finanţate, creşterea copiilor să fie bine organizată, cu profesori bine pregătiţi, cu îngrijitori, cu creşe, cu cămine, n-are cum să crească populaţia, consideră profesorul Mircea Coșea.


  • Românii, tot mai puțini

    Românii, tot mai puțini

    Ceea ce era evident pentru toată lumea a fost confirmat oficial de datele celui mai recent recensământ: în România continuă declinul demografic. Scăderea consemnată de la precedentul recensământ este de 1,1 milioane de persoane, iar din 1990 până în prezent vorbim de un deficit de 4 milioane de locuitori. Principalele cauze: emigrările către Occident, alături de scăderea constantă a natalității. Cifrele seci arată că populația României a scăzut în raport cu 2011 cu peste 5%, iar în raport cu 2002 s-a micşorat cu peste 12%, ajungând în 2021 la nivelul celei din 1966. Fenomenul nu este unul întâlnit doar în România, este prezent la nivelul multor ţări din estul Europei, dar rămâne la fel de îngrijorător aici ca și în celelalte state care se confruntă cu el. Invitat la Radio România, Tudorel Andrei, preşedintele Institutului Naţional de Statistică, a făcut o analiză a datelor recensământului, arătând că acestea reflectă o accentuare a fenomenelor de reducere, dar şi de îmbătrânire a populaţiei rezidente a României


    Scăderea populaţiei rezidente nu este un fenomen pe care îl întâlnim numai în România, ci este un fenomen pe care îl întâlnim în majoritatea ţărilor din estul Europei şi, de ce nu, chiar şi în ţări dezvoltate din Occident. Din păcate, în România, Bulgaria, Croaţia, dimensiunea scăderii populaţiei, într-adevăr, este una mult mai mare decât în restul ţărilor din estul continentului. Cauzele sunt multiple şi ar trebui să le căutăm în diverse etape ale tranziţiei. Prima ar fi că în prima perioadă a tranziţiei am avut o migraţie accentuată. Aceasta s-a diminuat în partea a doua, începând cu 2012-2013, dar avem şi celălalt fenomen legat de naşteri şi decese. Să nu uităm că natalitatea şi mortalitatea sunt două fenomene foarte complexe, care au o rigiditate, sunt foarte lente în schimbare şi, de regulă, există un decalaj în timp. Ceea ce s-a întâmplat în prima perioadă a tranziţiei, culegem, dacă pot să spun aşa, în această perioadă. Deci aceștia sunt, în mare, cei doi factori foarte importanţi: migraţia şi factorii naturali. 30 de ani de tranziţie au însemnat, în egală măsură, o schimbare în comportamentul populaţiei în raport cu prima naştere la nivelul unei familii şi în raport cu numărul de copii care se nasc într-o familie.”



    Pentru multe femei primează cariera acum mai mult decât în urmă cu două – trei decenii: au crescut oportunitățile de educație și profesionale, iar perioada petrecută în sistemul educațional este mai mare, astfel că femeile decid să devină mame la vârste mai înaintate. La nivel de familie, veniturile mari atârnă mai greu în luarea deciziei de a avea un copil, pozițiile profesionale bine plătite venind de multe ori la pachet cu sacrificii în materie de timp și energie. Astfel că mai bine de jumătate dintre cuplurile din România aleg să aibă un singur copil. Mă frapează, spune Tudorel Andrei, scăderea populaţiei rezidente din grupa de vârstă 15-64 de ani. Avem o reducere de peste 1,4 milioane, ceea ce înseamnă o scădere a acestei grupe de vârstă în totalul populaţiei, de la 68% din 2011 a scăzut la 64%. Practic, aceasta, după mine, este informaţia cea mai importantă pe care o desprindem la acest recensământ. Ce se poate face pentru stoparea şi chiar inversarea acestui proces? Din nou, Tudorel Andrei


    Dacă avem în vedere numai migraţia internaţională, într-adevăr, s-a redus foarte mult, aş putea să spun foarte mult în ultimii cinci-şase ani. Dacă după aderare şi în primii ani, 2007, 2008 am avut valori foarte mari ale migraţiei, chiar peste jumătate de milion la nivelul unui an, astăzi migraţia internaţională nu mai este atât de accentuată. Dar, din păcate, factorul natural, cel puţin la nivelul anului 2021, a fost preponderent în reducerea populaţiei rezidente. Deci să nu uităm că atât fenomenul de naşteri, cât şi fenomenelor de decese sunt două fenomene foarte complexe, pe care nu le putem schimba de pe o zi pe alta. Trebuie să avem răbdare. Dacă dorim să avem modificări în comportamentul populaţiei în următoarea perioadă, va trebui să aşteptăm rezultatele poate peste 10 ani, 20 de ani, dar în niciun caz de la o zi la alta să avem aceste schimbări bruşte. S-a mai întâmplat o dată în istoria României, în 1967; atunci se putea, pentru că eram într-o societate totalitară. Rezultatele ştiţi când le-am văzut? Le-am văzut în preajma anilor 2006 – 2007, când populaţie născută în anii 67, 68, 69 a emigrat într-o mare măsură în ţările din vestul continentului.”


    Pierderea a 4 milioane de cetățeni în trei decenii are deja efecte negative își face simțită prezența și în câmpul muncii, unde în anumite domenii, precum HoReCa și construcții există un deficit de angajați. Afectat este și sistemul de pensii, în condițiile în care România este departe de raportul ideal și sustenabil de patru lucrători activi la un singur pensionar: România este țara unde 10 salariați susțin 9 pensionari. Ce se va întâmpla dacă lucrurile se mențin pe acelaşi trend? În ceea ce privește pensiile, în 2030, bugetul acestora nu va mai putea susține plățile către seniori, spun finanțiștii. Pe de altă parte, criza sanitară va trece, economiile își vor reveni și din nou țările dezvoltate din vest vor avea nevoie de mână de lucru pe care o vor obține preponderent din Europa de Est. Astfel că, tot în 2030, populaţia rezidentă a României ar putea să fie undeva în jurul a 18 milioane, potrivit INS. România ar pierde, astfel, un loc în ierarhia europeană: nu va mai fi pe locul şase, ci va cădea pe locul şapte, în faţa sa venind Ţările de Jos.



  • Criza de forţă de muncă din România

    Criza de forţă de muncă din România

    Chiar dacă cifrele nu sunt întotdeauna concordante,
    toate studiile demografice realizate în ultimul deceniu se încheie cu aceeaşi
    concluzie: populaţia României se împuţinează şi îmbătrâneşte. Nu face excepţie
    nici ultimul, comandat de Confederaţia Patronală Concordia şi ale cărui
    rezultate au fost publicate marţi. Acesta prognozează că, dacă tendinţele
    declinului demografic şi ale migraţiei din România vor continua în acelaşi ritm
    populaţia, va scădea la 18 milioane în 2030. Iar din 2060 rata de dependenţă a
    sistemului public de pensii, exprimată ca raport procentual între numărul de
    pensionari şi cel persoanelor ocupate, va ajunge la aproape 100%.


    Intitulată ‘Analiza
    cantitativă şi calitativă a pieţei muncii în România’
    , cercetarea estimează că
    populaţia ocupată va scădea de la 8,4 milioane de persoane în anul 2016 la 7,3
    milioane în 2030. Autorii mai spun că, în ceea ce priveşte ofertele de locuri
    de muncă, polarizarea geografică va continua să crească şi că regiunile cele
    mai dinamice economic, Bucureşti-Ilfov , Vest şi Nord-Vest, vor avea şi
    cel mai mare deficit de forţă de muncă. La nivel naţional, acesta este, deja, estimat
    la circa 300 de mii de persoane pentru acest an şi ar putea depăşi sensibil o
    jumătate de milion în 2023. Realizatorii studiului au identificat segmente
    importante de populaţie – circa 2 milioane de persoane – care nu se regăsesc
    nici pe piaţa muncii şi nici nu sunt cuprinse în sistemul de educaţie şi
    formare profesională.


    Se conturează, astfel, un potenţial uman nevalorificat,
    fenomen ce necesită o analiză aprofundată, care să permită înţelegerea cauzelor
    acestei situaţii şi, ulterior, conturarea de măsuri care să conducă la inserţia
    lor pe piaţa muncii
    , menţionează realizatorii studiului.
    Ei propun şi posibile
    soluţii pentru rezolvarea crizei forţei de muncă, printre care consolidarea
    cooperării între mediul educaţional şi piaţa muncii, pentru modernizarea
    învăţământului profesional şi tehnic, ori aplicarea unei strategii şi a unui
    plan de acţiune pentru stoparea declinului demografic.


    Comentatorii sunt mai
    degrabă sceptici că, pe termen scurt şi mediu, tendinţele ar putea fi
    inversate. Declinul demografic a început, practic, acum trei decenii, imediat
    după prăbuşirea dictaturii comuniste, când avorturile au fost dezincriminate.
    Iar migraţia, accelerată, mai ales, după admiterea României în Uniunea
    Europeană, în 2007, va continua cât timp piaţa autohtonă a muncii va rămâne
    prea puţin ofertantă.


    Liderul uneia dintre cele mai importante centrale
    sindicale, ‘Cartel Alfa’, Bogdan Hossu, afirmă că România e în topul ţărilor
    membre ale Uniunii din punctul de vedere al numărului de angajaţi ce se află
    sub pragul de sărăcie, respectiv 20%.