Parcul
Naţional Cheile Nerei, situat în sud-vestul ţării, este una dintre cele mai
frumoase arii protejate din România. Cel mai grandios loc al parcului îl
reprezintă cheile Nerei. Pe o porţiune
de aproximativ 20 de kilometri, râul Nera străbate un defileu îngust,
spectaculos şi sălbatic, formând cele mai lungi chei din ţară. Aici, pereţii se înalţă până la 200 de metri,
iar apa Nerei şi a afluenţilor săi a săpat si a format în roca calcaroasă
numeroase lacuri, canioane, peşteri şi cascade impresionante. Zeci de mii de
turişti vizitează în fiecare an zona Cheile Nerei, motiv pentru care
autorităţile vor s-o declare ca
destinaţie de ecoturism. Raluca Peternel s-a ocupat de proiectul Cheile
Nerei din partea organizaţiei WWF România şi a declarat Zona
Cheile Nerei, ca destinaţie ecoturistică, a fost propusă în urma unei selecţii
făcută în toată zona Carpaţilor de sud-vest. Iniţiativa e una mai amplă
şi face parte din cadrul unui proiect derulat de WWF România împreună cu câţiva
parteneri. Proiectul se cheamă Sălbăticia din Carpati, bogăţie pentru oameni,
iar pe partea de ecoturism au fost făcute câteva analize a zonelor cu potenţial
turistic din toată zona Carpaţilor de sud-vest din ariile protejate. Cheile
Nerei au fost alese, îndeplinind cel mai mare punctaj, pentru a fi
propuse ca destinaţie ecoturistică. Zona este, într-adevăr, de poveste. E plină
de legende, e plină de valori naturale, culturale, tradiţii, obiceiuri, avem o
arie protejată şi păduri cu valoare ridicată de conservare, păduri propuse
pentru UNESCO şi mai avem servicii care
să răspundă nevoilor turiştilor. Avem servicii de cazare, de servire a mesei,
dar şi de petrecere a timpului liber. Traseele turistice sunt
toate marcate, omologate, sunt trecute pe o hartă care este disponibilă
turiştilor şi e disponibilă şi în pensiuni şi la Administratia parcului, dar şi
în foarte multe puncte din destinaţii. E o hartă bogată în informaţii cu care
nu ai cum să te pierzi.
Rezervaţia Naturală Cheile Nerei -
Beuşniţa a fost creată în anul 1943 pentru a proteja biodiversitatea
terestră şi acvatică, dar şi o serie de obiectivele peisagistice, unele
menţionate chiar în topuri naţionale şi internaţionale de atracţii turistice
unice. De exemplu, cascada Bigăr, unică în lume, are un aspect de cupolă peste
care se revarsă lin apa venită din peşterile subterane din munţi. Lacul
Dracului este una dintre cele mai interesante ape stătătoare din zonă. S-a
format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri şi se întinde pe o suprafaţă de
700 mp. Are 9 metri adâncime, fiind cel mai adânc lac carstic din ţară.
Situat într-o zonă sălbatică a parcului, Lacul Ochiul Beiului are forma unui
crater şi o adâncime de 3,6 m. Are o culoare albastră iar apa este atât de
limpede încât privitorii pot admira peştii înotând. La 20 de minute de Lacul
Ochiul Beiului se află Cascada Beuşniţa alcătuită din mai multe
cascade mici, are 15 m înălţime şi este acoperită cu muşchi verde.
La Cheile Nerei găsim cele mai reprezentative păduri seculare şi
semi-virgine
de fag din Europa. Culmile împădurite nu au altitudini prea mari, dar găsim o
biodiversitate bogată. Aici vegetează peste 30 de specii de orhidee, iar pe
pereţii de calcar se caţăra o vegetaţie abundentă, prin crăpături sunt
tufe de liliac sălbatic, scumpie şi alte plante submediteraneene. Călin Uruci,
biolog la Administraţia parcului, ne-a spus: Legat de biodiversitate,
pe râul Nera există unele specii rare relicte terţiare cum ar fi o specie de
melc acvatic dungat sau peştele numit fâsa mare, (Cobitis elongata) care se
găseste doar pe acest râu. Legat de făgetele de pe platourile calcaroase, de pe
versanţii Nerei, suntem în curs de nominalizare a unui sit UNESCO, aici fiind
unele dintre cele mai reprezentative păduri seculare şi semi-virgine de
fag din Europa. Numeroase specii protejate de nevertebrate îşi găsesc aici adăpostul care depinde de existenţa arborilor bătrâni
şi de cantităţile însemnate de lemn mort, ajutând astfel la regenerarea
elementelor în cadrul ecosistemelor forestiere. Practic, într-un arbore mort
este mai multă viaţă, ca număr de specii care se adăpostesc acolo, decât
într-unul tânăr. Cu cât arborele este mai bătrân, cu atât este mai valoros din
punct de vedere al biodiversităţii. O altă caracteristică a parcului este dată
de influenţele submediteraneene şi a reliefului carstic, ceea ce face ca în
această zonă să fie prezente vipera cu corn sau chiar specii emblematice pentru
parc, care se regăsesc pe sigla Parcului naţional, cum ar fi scorpionul
carpatin.
Zona
Cheilor Nerei adăposteşte şi multe specii de păsări, mamifere, iar în apele
curate, limpezi şi nepoluate întâlnim şi specii de peşti răpitori.
Călin Uruci: Dintre păsări avem efective însemnate de şoim călător, mai bine de trei
sferturi din speciile de păsări răpitoare de zi din ţară, 9 specii de
ciocănitori din cele 10 care se găsesc în ţară. Avem şi specii rare protejate
la nivel european: caprimurgul, presura de grădină sau dumbrăveanca. In total
sunt peste 140 de specii de păsări inventariate în zona ariei de
protecţie specială avifaunistică. La nivelul cursurilor de apă avem destul de
multe perechi de pescăraş albastru, una dintre cele mai frumoase păsări din
Romania, cei care merg cu barca pe râul Nera au ocazia să o vadă zburând de-a
lungul râului în lunile de vară. Ca mamifere avem o populaţie bine reprezentată
de râşi, dar şi câteva haite de lupi. Ursul se observă mai rar, este doar în
trecere prin zona. Pentru că apa este elementul cel mai important, în acest
parc avem o populaţie bine reprezentată de vidre.
Această zonă propusă pentru a deveni o destinaţie de ecoturism va
avea de câştigat prin dezvoltarea comunităţilor locale.
Producătorii îşi vor putea vinde mai
uşor produsele tradiţionale promovate şi la festivalurile internaţionale: răchia de Banat, vinul de Tirol, brânzeturi de
toate felurile, gemuri şi dulceţuri din fucte de pădure sau produsele stupului:
miere de salcâm, tei, polifloră sau propolis.
