Radio România Internațional

Tag: Delta Văcăreşti

  • Bucureştiul altfel

    Bucureştiul altfel

    Astăzi vă
    invităm să privim Bucureştiul altfel. Nu putem să nu amintim că ne aflăm într-o capitală Europeană, unde ne putem
    bucura de parcuri, de leisure, dar şi de istorie şi cultură.


    Orice persoană ajunsă în Bucureşti a
    trecut la un moment dat pe bulevarde care poartă nume de rezonanţă şi
    inevitabil s-a întrebat cine este acea persoană. Aşa că în zonele arhicunoscute
    din centrul capitalei, cu aglomerația, cu casele vechi și cu tot șarmul
    specific, prin proiectul Străzi cu Renume, au fost amplasate plăcuţe care
    spun povestea profesorilor, artiștilor, oamenilor de știință sau militarilor
    care ne-au definit istoria. În plus s-a dorit ca toate aceste povești să fie
    asociate și cu câte un chip realizat de ilustratori contemporani. Pe plăcuţe
    găsim povestea personalităţilor care au dat numele lor străzilor şi imaginea
    despre care vorbeam, iar mai multe detalii pot fi aflate la scanarea unui cod
    QR. Intenţia este să fie montate plăcuțe
    informative pe 100 din străzile capitalei.


    Şi tot deosebită este o plimbare prin
    Bucuresti cu Tuk-Tuk-ul (un vehicol cu trei roţi şi motor, care funcţionează în
    regim de taxi). Iniţiatorii acestei idei ne
    propun 80 de minute de experimentare a oraşului altfel. Traseul sugerat porneşte
    din Piața George Enescu, de la Ateneul Român, grandioasă sală de concerte din
    centrul oraşului. Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic
    cu stil eclectic şi a fost construită între 1886 și 1888, după planurile
    arhitectului francez Albert Galleron. Plecăm pe Calea Victoriei, primul drum de
    intrare în oraş, numit în anul construirii sale, 1692, Podul Mogoşoaia şi unde se
    află multe clădiri impozante, precum Muzeul Naţional de Artă, amenajat în
    clădirea fostului Palat Regal, clădirea Casei de Economii şi Consemnaţiuni şi
    Muzeul Naţional de Istorie a României. Traseul cu Tuk-Tuk-ul continuă către
    Piaţa Costituţiei, loc din care se poate admira Palatul Parlamentului, cea mai
    mare clădire administrativă din lume după Pentagon, deschisă vizitatorilor pe
    timp de zi. De aici se porneşte, mai departe, către Universitate, pe Bulevardul
    Unirii, luminat de jocul ritmic al fântânilor arteziene. Apoi se poate merge
    către Arcul de Triumf, ridicat în 1921 – 1922, iar drumul poate continua pe
    bulevardul Kiseleff, mărginit de foste conace boiereşti, multe astăzi renovate
    pentru a reînvia frumuseţea bulevardului de altădată. Muzeul Ţăranului Român,
    Muzeul de geologie, Muzeul de ştiinţe ale naturii Grigore Antipa sunt repere
    importante pe harta culturală a capitalei, aflate tot pe acest drum.


    Tot în Bucureşti, iubitorii naturii
    sălbatice pot vizita Delta Văcăreşti. Din 2016, Bucureştiul este prima capitală
    din Europa care se poate lăuda cu un parc natural urban: 186 de hectare de
    vegetaţie şi sute de vieţuitoare printre care vulpi, dihori, ţestoase de apă,
    şerpi, peşti şi multe păsări rare, aproape la fel ca în Delta Dunării. Iar în octombrie
    anul acesta, a fost deschis Parcul Sticlăriei, o a doua mini-deltă , cu o
    configurație extraordinară: un mic lac şi o insulă unde, în ultimii 30 de ani,
    vegetația s-a refăcut singură.


    Centrul Vechi invită şi în vreme de
    pandemie cu baruri sau restaurante cu specific divers. Cazarea se poate face în
    hoteluri sau apart-hoteluri, pentru toate buzunarele. Iar activităţile
    culturale, chiar şi restricţionate sunt numeroase şi tentante.


  • Peisaj în deteriorare

    Peisaj în deteriorare


    Unul dintre cele mai interesante și neașteptate locuri din București este, fără doar și poate, Parcul Natural Văcărești – sau Delta Văcărești, cum i se mai spune. Locul este un lac antropic aflat în cartierul Văcărești din partea sud-vestică a capitalei României. Cu o suprafață de aproape 200 de hectare, acest lac a fost conceput inițial ca parte a amenajării complexe de pe râul care traversează capitala, Dâmbovița, trebuind să facă parte din sistemul hidrologic de apărare împotriva inundațiilor a Bucureștiului, în epoca comunistă, dinainte de 1989. Construcția a presupus dărâmarea unuia dintre cele mai frumoase monumente bisericești pe care le avea capitala – Mănăstirea Văcărești. Proiectul inițial a rămas neterminat, iar, după 1989 și căderea regimului comunist în România, lacul a rămas unul din marile proiecte neterminate. În anii ce au urmat, zona a fost recucerită de natură, formându-se astfel o adevărată deltă – cu vegetații diverse, viețuitoare (păsări, animale acvatice, șerpi, dar și vulpi, iepuri, vidre sau altele). Delta Văcărești a devenit un ecosistem stabil, habitatul unor specii protejate. Din 2015, Delta Văcărești este declarată ca parc natural (Parcul Natural Văcărești) – arie naturală protejată – primul parc natural urban din România.



    În peisajul Parcului Natural Văcărești, în luna octombrie, a avut loc o apropiere artistică și conceptuală a omului urban cu natura – proiectul “Peisaj în deteriorare” – proiect prin care Bucureștiul, sufocat de betoane, respiră prin artă. Am stat de vorbă cu curatoare și managerul de proiect Gabriela Mateescu, despre organizarea acestui eveniment și despre conceptualizarea care a stat la baza acestuia. Gabriela Mateescu:


    “Poziționat în cadrul natural citadin al Deltei Văcărești, proiectul intitulat “Peisaj în deteriorare” reprezintă o cooperare trans-disciplinară, artistică, și totodată o cercetare concretizată în intervenții performative, lucrări de land art și instalații site-specific. Evenimentul a fost organizat de Asociația “Nucleul 0000” și cofinanțat de Primăria Capitalei prin ARCUB, în cadrul proiectului “București oraș deschis 2021”. București este un oraș sufocat de beton. Însă, printre plăcile grele care delimitează orașul, natura își cere drepturile și își face singură loc. Pe locul fostului proiect comunist “Lacul de acumulare Văcărești”, demult abandonat, s-a format în ultimii 30 de ani un ecosistem umed, o revendicare a teritoriului propriu, fără niciun fel de ajutor din partea omului, chiar în mijlocul celei mai mari aglomerări urbane din țară. Devenită între timp o deltă în adevăratul sens al cuvântului, un ecosistem de sine stătător în inima Capitalei, “Parcul Văcărești” este locul propice pentru a contempla asupra stării naturii și a efectelor intervenției umane.”



    Comprimând un întreg univers într-o micro-alveolă, artiști din multiple discipline au descompus teorii post și trans umaniste în limbajul artei contemporane. Cine a participat la proiectul “Peisaj în deteriorare” și cum s-a desfășurat acesta? Gabriela Mateescu ne răspunde:


    “În data de 24 octombrie, publicul a fost invitat la o plimbare și să descopere în natură lucrările artistelor Roberta Curcă, Mălina Ionescu, Gabriela Mateescu, Andreea Medar, Kiki Mihuță, Marina Oprea. “Pierduți în peisaj” au fost și cursanții atelierului de performance “microRave – încercări de a deveni peisaj”, coordonați de Andreea David, Maria Baroncea, pe muzică de Chlorys. Înainte cu o săptămână de eveniment, am invitat tineri din București cu interese artistice, să vină în Deltă pentru un atelier de performance dansant, profitând de ultimele zile de toamnă însorite. Pentru a ajuta vizitatorii în această călătorie, am realizat o hartă cu coordonatele GPS ale lucrărilor, poziționate la intrările în Deltă și printre lucrări. Au fost realizate trei tururi ghidate în care publicul a parcurs traseul artistic, împreună cu organizatorii și artistele. Instalațiile au fost strânse a doua zi, pentru a respecta spațiul nealterat al zonei.”



    Conceptul artistic a presupus un spațiu hibrid – care a prins viață deopotrivă de la freamătul cotidian urban și de la zgomotele unei delte din mijlocul unei metropole. Acest spațiu a fost readus la viață, temporar, pentru a-și pleda pentru propria cauză – respectiv o funcție culturală – locul cel mai potrivit pentru contemplare, un prilej de reconectare cu natura, un posibil moment de meditație asupra efectelor nocive asupra naturii pe care le pot avea intervențiile umane hazardate. La final, Gabriela Mateescu ne-a vorbit despre publicul participant și despre reacțiile acestuia în peisajul urban cuprins de natura Deltei Văcărești:


    “Pe lângă publicul specific evenimentelor artistice, a fost o zi de duminică călduroasă în care publicul larg a ieșit la plimbare și astfel a avut ocazia de a se întâlni cu lucrările artistice întâmplătoare, iar reacția lor a fost în primul rând una de uimire, dar și de interes – care a fost satisfăcut de explicațiile artiștilor și a echipei.





  • Parcul Natural Văcărești

    Parcul Natural Văcărești

    Parcul Natural
    Văcărești, numit și Delta Văcărești, este primul parc natural urban din
    România, situat la doar cinci kilometri
    de centrul Bucureștiului. Oferta
    turistică include plimbări pe jos sau cu bicicleta pe anumite trasee
    tematice, explorarea naturii, observarea
    de păsări și un centru de vizitare educativ. Fascinantă este și istoria
    acestui loc. Despre toate acestea vom vorbi cu Nicoleta Marin, coordonatoare de
    proiecte la Asociația Parcul Natural Văcărești. Parcul Natural
    Văcărești este o zonă recâștigată de natură, cu un peisaj aproape sălbatic.
    Aceasta a apărut pe fostul amplasament al unui șantier hidrotehnic care a fost
    abandonat, iar, în timp, după mai bine de 30 de ani au apărut pe rând diferite
    specii de plante, păsări, mamifere. Vorbim în acest moment de un ecosistem
    foarte reușit și de un peisaj asemănător cu unul al unei delte. Parcul se află
    la doar patru km de centrul Bucureștiului. Se ajunge foarte ușor, cu mijloacele
    de transport în comun, și este foarte prietenos cu vizitatorii. Putem spune că
    este inedit pentru România, prin amplasament, dar și prin istoricul său.


    În ultimii trei,
    patru ani, parcul a început să aibă și o infrastructură minimă de vizitare, de
    care s-a ocupat echipa de la Asociația Parcul Natural București. Nicoleta
    Marin. Poteci tematice cu panouri de informare, din care aflăm lucruri despre
    flora și fauna parcului. Există și poteci pentru biciclete, dintre care una se
    află chiar pe coronamentul digului. Este digul fostei amenajări hidrotehnice,
    înalt de până la opt metri, din pământ și acoperit cu plăci din beton. De pe
    coronament, perspectiva întregului parc este foarte frumoasă. Circuitul de
    biciclete de pe coronament are o lungime de 5,3 km. Se poate merge și pe jos.
    Avem și câteva puncte de belvedere, dintre care două foste debarcadere. Unul se
    află în curs de amenajare de către noi și e prevăzut cu locuri de odihnă și
    băncuțe din lemn. În interiorul parcului mai sunt alte trasee de bicicletă pe
    poteci. Acestea sunt, de fapt, foste străzi păstrate de când în zonă exista
    aici un cartier de case, înainte să fie demolat totul și să fie amenajat un
    lac.


    Pornim pe una
    dintre aceste poteci, numită Poteca Biodiversității Urbane. Nicoleta Marin,
    coordonatoare de proiecte la Asociația Parcul Natural Văcărești. Aceasta coboară digul dintr-un punct accesibil, dintr-un cartier
    rezidențial, și traversează o zonă de pădure tânără, alcătuită în principal din
    ulmi, sălcii, arțari, cenușeri, acestea fiind și specii exotice. Sunt specii
    oportuniste, întâlnite în mai multe zone urbane, însă, în Văcărești, alcătuiesc
    o mică pădure foarte frumoasă și umbroasă vara. Poteca traversează apoi o zonă
    de stufăriș, de lacuri, unde putem să ne oprim la un observator de păsări, un
    pavilion amplasat la nivelul solului. La vremea la care noi l-am instalat,
    oferea o perspectivă bună asupra lacurilor. Acum e folosit ca spațiu de odihnă,
    de relaxare, de socializare în mijlocul parcului și al liniștii. Trecând apoi
    pe lângă pâlcuri cu plopi, care sunt un spectacol toamna, ajungem într-o zonă
    de lacuri întinse. Le putem vedea foarte bine urcând într-un foișor
    ornitologic, care oferă o perspectivă largă asupra lacurilor, dar și asupra
    parcului.

    În perioada asta, pe lacuri se pot observa foarte bine rațe, lișițe,
    cormorani, lebede, uneori și becaține. Mergând pe foste străzi, împletirea
    dintre natural și antropic e prezentă la fiecare pas pe această potecă. Se mai
    pot vedea porțiuni din asfaltul fostelor străzi. Continuând, ajungem la punctul
    de informare, care este și sediul rangerilor parcului și care are pe pereții
    exteriori mai multe panouri informative despre păsările din parc, despre
    mamifere, vulpi, vidre. Sunt ilustrate foarte frumos, iar punctul de informare
    e o mare atracție pentru copii. Acesta are și el, în apropiere, un alt foișor
    ornitologic.


    Asociația Parcul
    Natural Văcărești crede că zona poate deveni obiectivul natural principal de
    atracție al capitalei României. Prin urmare, există mai multe proiecte pentru dezvoltarea zonei.
    Nicoleta Marin. Ne bucurăm foarte mult acum, fiindcă se
    vede perspectiva îndeplinirii acestui obiectiv. Primăria Municipiului București
    urmează să semneze un contract de administrare cu Agenția Națională pentru Arii
    Protejate pentru administrarea parcului în care noi suntem parteneri. Asta
    înseamnă că se vor relua toate demersurile pentru amenajarea parcului, pentru
    activitățile pentru care a și fost declarat parc natural: conservarea speciilor
    de faună și floră care sunt foarte valoroase și unele rare pentru București,
    educație și relaxare în natură. Vrem să demarăm amenajările cu Primăria
    Municipiului București și cu Ordinul Arhitecților din România. Dorim să
    organizăm un concurs internațional de soluții care să ia în considerare
    propunerile noastre. De exemplu, am vrea să avem pe dig alei de promenadă, piste
    de bicicletă. Coronamentul digului poate fi prevăzut cu o consolă care să aibă
    puncte de belvedere.

    Apoi, putem avea tot acolo un punct de informare pentru
    toate ariile protejate din România, un fel de ambasadă a ariilor protejate. Ne
    dorim spații educative, săli de clasă în aer liber, dar și o zonă de observare
    a cerului ne noapte. E spectaculos noaptea să vezi o pată de întuneric în
    mijlocul orașului. Mai vrem un spațiu demonstrativ de camping, în care copiii
    să învețe cum se montează un cort, cum se petrece noaptea la cort. Dorim ca
    toate acestea să fie integrate într-o soluție unitară de amenajare peisagistică. Parcul va
    fi amenajat în trei zone diferite.


    Turiștii străini,
    care vin din toate colțurile lumii sunt fascinați de suprafața mare din centrul
    orașului, de 183 de hectare, în care putem fugi de aglomerația urbană. Nicoleta
    Marin, coordonatoare de proiecte la Asociația Parcul Natural Văcărești. Toți sunt de părere că zona trebuie păstrată. Ei vin cu experiența din
    orașele lor, în care zonele naturale s-au pierdut, iar administrația a investit
    foarte mult pentru a recrea astfel de zone. Un exemplu ar fi London Wetland
    Center, care e mult mai mic, o suprafață de 40 de hectare. Britanicii au
    investit foarte mult pentru renaturare într-o zonă de rezervoare dezafectate de
    alimentare cu apă ale orașului. Aici s-au creat zone umede, de lacuri, unde
    s-au stabilit încet diferite specii de păsări. Pe de altă parte, noi avem
    Parcul Natural Văcărești fără să fi investit nimic pentru crearea lui. Din 1989
    până în 2012, am asistat la o creație a naturii, este un dar pe care natura ni
    l-a făcut.


    Accesând site-ul parcnaturalvacaresti.ro puteți urmări
    imagini transmise live din parc și veți afla detalii despre fiecare dintre
    potecile puse la dispoziția turiștilor.

  • Becoming Landscape – Cilăstăseri tra s’agiungă fisi

    Becoming Landscape – Cilăstăseri tra s’agiungă fisi


    Parcul Natural Delta Văcărești easti loclu ditu București tru cari armasi unu ditu mărli proiecte neibitisiti ditu epoca-a comunismului “Balta Văcărești”, ninti di 1989, respectiv un sistemu hidrologicu di apărari a Capitalăllei dinintea a nicărloru. Tru añilli tru cari loclu nu eara mirimitisitu, zona a Baltăllei Văcărești fu azvimtă diznău di fisi, tamamu tru inima-a unăllei capitală europeană, cu pulli și mamiferi aviglleati — di agiumsi un ecosistem specific a unăllei deltă. Tru meslu sumedru, tru aestu parcu naturalu urban nkisi un proiectu ahoryea, ţi ari scupolu s’lli-aproaki cetățeañilli a căsăbălui di fisi, di xanaamintarea-a fisillei și integrarea cu aesta tru mesea-a căsăbălui – “Becoming Landscape — Ună cilăstăseari tra s’agiungă fisi”. Ti proiectu şidzumu di zboru cu unu ditu artiștilli participanță, Diana Miron, vocal coach, artistu di sunetu și compozitoari, ti proiectul işiş, ti cum s-amintă proiectul și ti cum agiumsi s’llia parti la aestu:


    “Becoming Landscape” easti un proiectu multidisţiplinaru cari adună trei turlii di artă, și dimi compoziție sonoră și muzică contemporană, land art și performance art. Aestu proiectu easti inițiativa-a unui grup di teoreticiene și artisti cu expertiză avută tru domeniul a artăllei contemporană și a experimentului, iu akicăsearea a lor conexă s’ahărdzeaşti ti formărea di opinie și formăarea profesională tră artiști emergență, sinfirisiț di formi năi di expresie, interesaț di cercetare di grup, di experimentul audiovizualu și di recontextualizari corporală, sonoră și vizuală. Prota etapă a proiectului easti concentrată anvărliga a gioclui, gestului și minarillei. Di aoa yini și inițiativa proiectului, dimecu ditu proiecti anterioare catacum “Techno Fields”, tru cari mini işiş, Diana Miron, artistu di sunetu și compozitoari, loaiu parti anlu ţi tricu, tru arada-a curi feciu pridarea ti cursuri vocale, ti rediscoperiri vocală timbrală și di tehniţ extinsi di improvizație sonoră”.



    Cari fu contribuția artistică a Dianăllei Miron la “Becoming Landscape” nă spuni tamamu năsa:


    “Mini, Diana Miron, deadunu cu compozitorlu și sound disigner-lu Laurențiu Coțac, thimilliusimu aestă lucrari cu numa “Harmony of Disaster”, ună lucrari di muzică clasică contemporană, cari adună fisea sonoră a Deltăllei Văcărești. Tru andamusili ţănuti ună dupu alantă, tru Parculu Naturalu Văcărești, nă vini cabaia multă hăşti, că s’hibă zborlu ti muzică contemporană ică land art ică performance art, și nă adusi dininti un mediu fertilu, emu sonor emu vizual, tră s’alăncească lucrări acutotalui năi tră spațiulu artisticu românescu, ama și internațional. Tănutu tu unu kiro di trei meşi, cari acăţară tu isapi dzăli di cercetari, di repetiții și evenimentili cu public propriu-dzăsu, cu ngătanu andicra di restricțiili di tora mutrinda disvărtearea-a activitățloru tru aer liber, luursimu că ti bunu va shibă mutarea-a practiţlor nafoară, tru fise, iu distanțarea fizică fu posibilă și aestă turlie publiclu s’hărsi ta s’llia parti, s’hibă deadunu cu noi. Cabaia nă ciudusimu s’videmu cât di mare și câtu di pozitiv easti apandisea a oamiñilor după evenimentu. Mini zburăscu ditu perspectiva a mea işiş, tora, tră atea că loaiu parti la concertul “Harmony of Disaster” – cari s-disvărti la mardzina a diglui di beton, cari lucră catacum un amfiteatru brutalistu, cu idyili dali di beton di pi mardzina-a diglui, di agiumsi gărdină tră publicu. La performance, oamiñilli nă spusiră că dukiră ună hăvaie acutotalui speţială, că fură transpurtaţ, că tricură pritu unu portalu. Cadealihea că multu pţăñi au avdzătă ună ahtari muzică cântată tru aer liberu și tru un spațiu unic, ași cum easti Parcul Natural Văcărești.”



    Tru bitisită, Diana Miron nă mărtirisi:


    “Vrem s’duţemu ma largu aestă colaborari, tră atea că s’agiungă un ansamblu di mări dimensiuni – mini și Laurențiu Coțac avem aestă idhee ta s’ndridzemu ună primă orchestră di muzică contemporană tru România, ași cum tru multi alti văsilii ari, kimu că și noi avem ananghi di ahtari lucru, avem ananghi di cultură, avem ananghi di cultură alternativă și di creativitati susțănută și di cătră autorităț, și di cătră programili culturali, tră s’ndrupămu dizvultarea ti calitatea a banăllei tru unu căsăbă metropolă ași cum easti Bucureștiul, ama și tra s’nă dişcllidă minţăli și perspectivili.”



    Autoru: Ion Puican


    Armânipsearea: Taşcu Lala





  • Becoming Landscape – Încercări de a deveni peisaj

    Becoming Landscape – Încercări de a deveni peisaj

    Parcul Natural Delta Văcărești este locul din
    București în care a rămas unul din marile proiecte neterminate din epoca
    comunismului Lacul Văcărești, dinainte de 1989, respectiv un sistem
    hidrologic de apărare a Capitalei de inundații. În anii în care locul a fost
    neglijat, zona Lacului Văcărești a fost recucerită de natură, chiar în inima
    unei capitale europene, cu păsări și mamifere protejate – devenind un ecosistem
    specific unei delte. În luna octombrie, în acest parc natural urban a avut loc
    un proiect aparte, menit să apropie cetățenii orașului de natură, de regăsirea
    naturii și integrarea cu această în mijlocul orașului – Becoming Landscape – O
    încercare de a deveni peisaj. Despre proiect am stat de vorbă cu unul dintre
    artiștii participanți, Diana Miron, vocal coach, artist de sunet și
    compozitoare, despre proiectul în sine, despre cum s-a născut proiectul și
    despre cum a ajuns să participe la acesta:


    Becoming Landscape este un
    proiect multidisciplinar care unește trei tipuri de artă, și anume compoziție
    sonoră și muzică contemporană, land art și performance art. Acest proiect este
    inițiativa unui grup de teoreticiene și artiste cu expertiză bogată în domeniul
    artei contemporane și al experimentului, unde înțelegerea lor conexă se dedică
    formării de opinie și formării profesionale pentru artiști emergenți,
    interesați de forme noi de expresie, interesați de cercetare de grup, de
    experimentul audiovizual și de recontextualizare corporală, sonoră și vizuală. Prima
    etapă a proiectului este concentrată în jurul dansului, gestului și mișcării.
    De aici vine și inițiativa proiectului, de fapt din proiecte anterioare precum
    Techno Fields, în care eu personal, Diana Miron, artist de sunet și
    compozitoare, am participat anul trecut, în cadrul cărora am predat cursuri
    vocale, de redescoperire vocală timbrală și de tehnici extinse de improvizație
    sonoră.



    Care a fost contribuția artistică a Dianei Miron
    la Becoming Landscape ne spune chiar ea:


    Eu, Diana Miron, alături de
    compozitorul și sound designer-ul Laurențiu Coțac, am creat această lucrare
    numită Harmony of Disaster, o lucrare de muzică clasică contemporană, care a
    înglobat peisajul sonor al Deltei Văcărești. Întâlnirile repetate, în Parcul
    Natural Văcărești, ne-au inspirat foarte mult, fie că a fost vorba despre
    muzică contemporană sau land art sau performance art, și ne-au oferit un mediu
    fertil, atât sonor cât și vizual, pentru a genera lucrări complet noi pentru
    spațiul artistic românesc, dar și internațional. Întins pe durata a trei luni,
    care au inclus zile de cercetare, de repetiții și evenimentele cu public propriu-zise,
    ținând de asemenea cont de actualele restricții privind desfășurarea
    activităților în aer liber, am considerat că este oportună mutarea practicilor
    în exterior, în natură, unde distanțarea fizică a fost posibilă și astfel
    publicul a fost bucuros să participe, să ni se alăture. Am fost extrem de
    uimiți să vedem cât de mare și cât de pozitiv este răspunsul oamenilor după
    eveniment. Eu vorbesc din perspectivă proprie, acum, pentru că am luat parte la
    concertul Harmony of Disaster – care s-a desfășurat la marginea digului de
    beton, care a acționat precum un amfiteatru brutalist, cu aceste dale de beton
    de pe marginea digului, devenind gradene pentru public. La performance, oamenii
    ne-au spus că au simțit o atmosferă complet specială, că au fost transportați,
    că au trecut printr-un portal. Evident că foarte puțini au mai auzit astfel de
    muzică cântată în aer liber și într-un spațiu unic, așa cum este Parcul Natural
    Văcărești.


    În final, Diana Miron ne-a mărturisit:


    Vrem să ducem mai departe această
    colaborare, pentru ca ea să devină un ansamblu de mari dimensiuni – eu și
    Laurențiu Coțac avem această idee de a forma o primă orchestră de muzică
    contemporană în România, așa cum în multe alte țări există, simțim că și noi
    avem nevoie de așa ceva, avem nevoie de cultură, avem nevoie de cultură
    alternativă și de creativitate susținută și de către autorități, și de către
    programele culturale, pentru a contribui la dezvoltarea calității vieții
    într-un oraș metropolă așa cum este Bucureștiul, dar și pentru a ne deschide
    mințile și perspectivele.

  • Pauza Mare 07.10.2021

    Pauza Mare 07.10.2021

    – Webstock 2021 – eveniment dedicat lumii digitale (interviu cu Cristian Manafu, organizatorul Webstock);


    – O nouă stagiune a teatrului politică, la Centrul REPLIKA (interviu David Schwartz, coordonatorul stagiunii);


    – Iașul vrea Parc Natural (interviu cu Cristian Neagoe / Greenpeace despre memorandului privind înființarea Parcului Natural Codrii Iașilor);


    – Proiectul Becoming Landscape în Delta Văcărești (interviu cu Raluca Nestor Oancea, organizatoare)




  • “Acasă”/ “Acasă, My Home” de Radu Ciorniciuc, le documentaire le plus primé en 2020

    “Acasă”/ “Acasă, My Home” de Radu Ciorniciuc, le documentaire le plus primé en 2020

    Présent au Festival du film de Sundance dans la section consacrée aux documentaires internationaux, la production « Acasă, My Home » du réalisateur roumain Radu Ciorniciuc, a remporté le Prix de la meilleure photographie. Le documentaire qui raconte l’histoire d’une famille ayant vécu vingt années durant dans le delta de Văcăreşti avant que cette zone de Bucarest ne devienne aire protégée et ne se transforme en premier parc naturel urbain de Roumanie, s’est vu récompenser de nombreux trophées : Grand prix au Festival international du film documentaire de Munich, Prix spécial du jury au Festival de Thessalonique, Grand prix au Festival international du film de Cracovie, Prix des Droits de l’homme au Festival du film de Sarajevo ou encore Prix Moral Approach au Festival du film documentaire MakeDox de Macédoine.

    Conçu initialement par le réalisateur Radu Ciorniciuc et la scénariste Lina Vdovîi comme un reportage sur le delta de Vacaresti, « Acasă, My Home » a pris de l’ampleur et s’est transformé, au bout de plusieurs années de tournage, en un véritable documentaire. Quatre ans durant, le réalisateur Radu Ciorniciuc a suivi la grande aventure des Enache et leur passage d’une vie en parfaite harmonie avec la nature à une autre, au milieu de la jungle urbaine. Radu Ciorniciuc : « Ma fascination vis-à-vis de cette histoire fut alimentée notamment par la façon dont ces individus sont arrivés à construire et à consolider leur famille. Après, il y a cette relation fabuleuse de leurs enfants avec la nature. Bien sûr qu’une fois que les Enache ont été relogés en ville, j’ai été particulièrement intéressé par leur processus d’insertion. L’histoire a fini par s’avérer très complexe, même s’il y a quatre ans, au moment où j’ai démarré le projet, les choses semblaient beaucoup moins compliquées et je ne pensais pas faire un film, mais juste un reportage censé donner une dimension sociale au delta de Vacaresti. Toutefois, les choses se sont enchaînées d’une façon naturelle. A force de travailler tant d’années sur ce sujet, de nouvelles idées me sont venues. Quant au montage, vous savez, il y a toujours un défi que de choisir parmi des centaines et des centaines d’heures d’enregistrement, en essayant d’en tirer l’essentiel. Pour un réalisateur, c’est un véritable challenge de comprimer en 86 minutes presque trois cents heures de tournage. Dans un premier temps, je trouvais ça impossible, mais avec le soutien de la scénariste Lina Vdovîi, de la productrice Monica Lăzurean-Gorgan et notamment de l’éditeur Andrei Gorgan, on a fini par en extraire l’essence, sans sacrifier des aspects importants. Le montage a duré deux ans, justement parce que ce n’est pas facile de comprimer autant de matériel et de le raconter de la meilleure manière possible en quelques dizaines de minutes seulement ».

    Radu Ciorniciuc et la scénariste Lina Vdovîi se sont proposé de donner la parole à leurs protagonistes. Car, disent-ils, ce n’est qu’à force de connaître leur approche que le public arrivera à avoir de l’empathie pour eux, comprenant à quel point l’insertion sociale des Tsiganes s’avère difficile. Malgré la reconnaissance internationale de son documentaire, Radu Ciorniciuc n’a pas eu le bonheur de voyager autant que son film. « Moi, j’ai accompagné mon film notamment en ligne, depuis mon bureau, sur des plateformes telles Zoom. Je suis pourtant arrivé à me rendre à Zurich où mon film s’est vu décerner une mention spéciale, et à Cologne, à l’occasion d’une autre cérémonie de remise de prix. J’ai été particulièrement ému de rencontrer tous ces gens réunis autour d’un projet auquel j’ai énormément travaillé et en marge duquel on a discuté et débattu afin de mettre en évidence les thèmes majeurs du film. Ce fut une grande joie pour moi de voir la salle comble et de remarquer l’intérêt que notre histoire a suscité. J’ai participé à une session de questions-réponses, à l’issue de laquelle je débordais d’énergie et d’optimisme en pensant que finalement nous, les humains, on est tous des survivants qui savent préserver les bonnes choses dans leurs vies. Or, je trouve vraiment extraordinaire le fait que les gens ne perdront jamais leur intérêt et leur curiosité pour les histoires. »

    Le documentaire « Acasă, My Home » figure également dans la sélection officielle des Prix de l’Académie européenne de film et il a été diffusé en première, le 15 octobre, sur HBO Go. (Trad. Ioana Stancescu)

  • « Chez moi, My home », premier documentaire signé Radu Ciorniciuc

    « Chez moi, My home », premier documentaire signé Radu Ciorniciuc

    Présent à la 42ème édition du Festival du film de Sundance, dans la section consacrée aux documentaires internationaux, la production « Chez moi, My home » du réalisateur roumain, Radu Ciorniciuc, a remporté le Prix spécial du jury pour l’image. Le mérite appartient à Radu Ciorniciuc même et à Mircea Topoleanu, les deux noms auxquels la production doit « la fluidité et la ténacité des mouvements de la caméra », selon la motivation des jurés. Normalement, « Chez moi, My home » aurait dû ouvrir la 13-ème édition du Festival One World de Roumanie, malheureusement reportée en raison de la pandémie de coronavirus.

    Le documentaire raconte l’histoire d’une famille qui a vécu pendant une vingtaine d’année dans le delta de Văcăreşti, jusqu’à ce que cette zone de la ville de Bucarest ne devienne aire protégée et ne se transforme en premier parc naturel urbain de Roumanie. Quatre ans durant, le réalisateur Radu Ciorniciuc a suivi la grande aventure des Enache et leur passage d’une vie en parfaite harmonie avec la nature à une autre, au milieu de la jungle urbaine. Co-fondateur de « Casa jurnalistului/la Maison du journaliste » une communauté de journalistes indépendants, signataire de plusieurs documentaires pour The Guardian, Al-Jazeera, Channel 4 ou encore la ZDF, le reporter Radu Ciorniciuc s’est vu remettre plusieurs prix nationaux et internationaux tels le prix des Super écritures, celui d’Amnesty International du Royaume Uni, les deux en 2014, ou encore le Prix Harold Wincott pour le journalisme économique et financier, en 2016.

    Nous avons voulu apprendre comment Radu Ciorniciuc a choisi de faire le passage du journalisme au documentaire : « Le passage c’est fait presque de soi, déjà que mes reportages réalisés pour la Maison du journaliste ressemblaient à des documentaires. Après, quand j’ai décidé de réaliser « Chez moi, My Home », je me suis rendu compte qu’il m’aurait été impossible de raconter cette histoire en me servant seulement des instruments propres au reportage. C’est à partir de ce moment-là que j’ai commencé à chercher des modalités différentes de raconter ce que je voulais dire et de le faire le plus proche possible de la façon dont j’entendais l’histoire dans ma tête. Toutes ces quatre années pendant lesquelles j’ai travaillé pour le film ont représenté une excellente école de cinéma. J’ai participé à plusieurs ateliers à travers l’Europe et j’ai fait la connaissance de professionnels auprès desquels j’ai appris énormément de choses. Cette décision de passer au documentaire fut alimentée par ce désir personnel de raconter l’histoire d’une façon beaucoup plus profonde et plus complexe que je ne l’aurais pu faire dans un reportage. »

    Considéré comme un des films préférés du public de la 42ème édition du festival Sundance, « Chez moi, My Home » a dressé les portraits touchants des plus jeunes membres de la famille Enache, en insistant sur les défis que ces enfants doivent relever dans un monde où « les iPads sont une source quotidienne de divertissement pour la plupart des gamins » selon la publication Soundvenue. Radu Ciorniciuc affirme : « Chez moi, My Home » raconte le drame d’une famille, son histoire pendant quatre ans. Mes tournages, je les ai faits deux années durant dans le Delta de Văcăreşti et deux autres pendant le processus d’insertion urbaine des Enache. Le scénario, je l’ai écrit en collaboration avec Lina Vdovîi, et le tournage, je l’ai fait avec Mircea Topoleanu. Aucun de nous n’avait d’expérience cinématographique, mais on a réussi à travailler ensemble et puis, à partir d’un certain moment, un producteur expérimenté nous a rejoints pour terminer le film. Mais puisqu’à la base, on est journaliste, on a su communiquer avec le public et notre projet a gagné en visibilité. Et puis, on s’est proposé de développer le projet social que notre film a lancé afin d’offrir une transition moins traumatisante aux enfants Enache et à leurs parents. Ce fut grâce au soutien collectif qu’on est arrivé à mettre en place le projet multimédia « Chez moi ». Il s’agit d’un album réalisé par les enfants pendant leur première année de transition, entre leur départ du Delta de Văcăreşti et la fin de leur première année scolaire. Car avant, ils n’allaient pas à l’école. »

    Parallèlement au tournage, l’équipe a mis en place un projet social censé aider les 11 membres de la famille Enache à s’intégrer dans la société. N’oublions pas que cette famille n’avait aucun document qui lui permette l’accès à l’éducation ou à la Sécu. A l’heure où l’on parle, les neuf enfants Enache vont à l’école et leurs parents travaillent. Radu Ciorniciuc : « Ce sont plusieurs aspects contradictoires qui m’ont déterminé à faire ce film. Bien sûr que j’avais remarqué la précarité de cette famille, mais ce fut le sentiment d’appartenance qui m’a le plus touché, la façon dont ses membres savaient prendre soin les uns des autres. Un aspect extrêmement émouvant pour quelqu’un comme moi, complètement épuisé au bout de quelques années de travail à l’étranger. C’est ça ce qui m’a ému le plus, les relations au sein de cette famille, beaucoup plus importantes que leur niveau de vie. Cet aspect, il n’était pas forcément nouveau, mais je ne m’en souvenais plus. Moi, j’ai quitté la maison familiale très tôt et, donc, j’avais oublié l’importance d’avoir des frères ou des parents qui prennent soin les uns des autres. Voilà pourquoi j’ai voulu faire plus qu’un simple reportage. Et d’une certaine manière, ce film m’a poussé à redouter moins l’amour et la vulnérabilité ». (Trad. Ioana Stăncescu)

  • „Acasă”/„Acasă, My Home”, documentarul de debut al regizorului Radu Ciorniciuc

    „Acasă”/„Acasă, My Home”, documentarul de debut al regizorului Radu Ciorniciuc

    Prezentat în secţiunea World
    Cinema Documentary a celei de-a 42-a ediţii a Sundance Film Festival, Acasă, My Home, documentarul de debut al regizorului Radu Ciorniciuc,
    a câştigat Premiul Special al Juriului pentru Imagine (World Cinema Documentary
    Special Jury Award for Cinematography), fiind apreciate fluiditatea şi
    tenacitatea mişcărilor camerei    .

    Imaginea
    filmului este semnată de Radu Ciorniciuc şi Mircea Topoleanu. Filmul regizat de
    Radu Ciorniciuc ar fi urmat să deschidă și cea de-a 13-a ediție a festivalului
    One World Romania, amânat din cauza pandemiei de coronavirus. Acasă, My
    Home spune povestea unei familii care a trăit timp de 20 de ani în
    sălbăticia din Delta Văcărești, până când locul a căpătat statutul de zonă
    protejată – Parcul Natural Văcărești – primul parc natural urban din România.
    Timp de patru ani, regizorul Radu Ciorniciuc a urmărit marea aventură prin care
    a trecut familia Enache: de la o viață în completă armonie cu natura, la traiul
    plin de provocări din marea junglă urbană a capitalei. Radu Ciorniciuc,
    reporter special, este unul dintre co-fondatorii Casei Jurnalistului, realizator
    a numeroase reportaje pentru The Guardian, Al-Jazeera, Channel 4 News, ZDF, și a
    fost premiat național și internațional la Premiile Superscrieri (Superscrierea
    anului 2014), Royal Television Society UK (2014), Amnesty International UK
    (2014) și Harold Wincott Award for Business Economic and Financial Journalism
    (2016).

    Am vorbit cu Radu Ciorniciuc
    despre trecerea de la jurnalism la film documentar: La
    mine a venit cumva naturală trecerea, în sensul că în reportajele pe care le
    făceam la Casa Jurnalistului priveam întotdeauna în subiecte şi valoarea de documentar.
    Şi în cazul Acasă, My Home mi-am dat seama că n-aveam cum să spun povestea doar
    cu instrumentele limitative ale reportajului. A fost momentul în care am
    încercat să caut modalități de a spune povestea asta, de a o spune
    cât mai aproape de felul în care o aveam în minte. Pentru mine acești patru
    ani, cât a durat lucrul la Acasă, au fost o şcoală de film foarte
    bună, am participat la multe workshopuri din Europa unde am cunoscut
    profesioniști de la care am învățat foarte mult, uneori dureros de mult. Totul
    a venit din nevoia de a spune povestea aceasta într-un mod mai profund și mai
    complex decât aș fi putut s-o fac printr-un reportaj.



    Acasă, My Home a fost unul dintre
    filmele favorite ale publicului la Sundance 2020, subliniind portretele
    emoționante ale celor mai tineri din familia Enache și provocările pe care le
    înfruntă, într-o perioadă în care mulți copii cresc cu iPads ca parte obișnuită
    a divertismentului zilnic     a scris publicația SOUNDVENUE.

    Radu
    Ciorniciuc: Aş putea
    spune că Acasă, my Home e filmul dramei unei
    familii. Filmul este povestea acestei familii, întinsă pe patru ani, am filmat
    aproape doi ani cu ei în Delta Văcăreşti. Apoi, încă aproape doi ani am
    filmat după ce ei s-au stabilit în oraş, în timpul procesului lor de integrare
    socială. Este un documentar realizat în colaborare cu coscenarista Lina Vdovîi
    și cu Mircea Topoleanu. Nici unul dintre noi nu avea experienţă în
    cinematografie, însă am reuşit să colaborăm, iar de la un moment dat ni s-a
    alăturat şi un producător cu experienţă.

    Oricum, pentru că suntem jurnalişti şi
    am avut acces la nişte canale prin care am comunicat mereu cu publicul,
    proiectul devenise destul de vizibil. A fost şi încercarea de a consolida
    proiectul social pe care l-am pornit şi care şi-a propus o tranziţie mai puţin
    traumatizantă a copiilor şi a părinţilor lor, eforturi care au fost susţinute
    şi de public. Datorită celor care ne-au susţinut am putut realiza acest
    proiect multimedia, Acasă. Este un album făcut de copii în primul lor
    an de tranziţie, când au documentat perioada de la plecarea din Deltă până la
    terminarea primului an de şcoală. Până atunci, ei nu mai fuseseră niciodată la
    şcoală.



    Echipa filmului a dezvoltat, în același timp, și un
    proiect social la care au contribuit nenumărați specialiști și organizații
    umanitare. Cei 11 membri ai familiei au trăit izolați de societate: fără
    documente, fără educație sau acces la sănătate. Acum, toți cei nouă copii din
    familia Enache au acte, merg la școală, sunt văzuți în mod regulat de medici,
    iar adulții au locuri de muncă.

    Radu Ciorniciuc: Au fost niște
    lucruri foarte contradictorii care m-au determinat să fac filmul. Vedeam că au
    o condiție socială destul de precară, însă ce m-a
    fascinat la oamenii ăştia a fost sentimentul de familie și faptul că exista
    acolo o grijă între oamenii din familie pentru ceilalți. Și venind după niște
    ani petrecuți în străinătate, niște ani în care am muncit foarte mult, eram
    aproape de burnout, cu atât mai mult am fost fascinat de acești oameni. Asta
    m-a și ținut legat de povestea asta, felul în care erau împreună oamenii ăştia,
    felul în care relaționau între ei, dincolo de starea lor materială precară.

    Pentru
    mine nu era nou, dar era ceva de care uitasem. Eu am plecat foarte devreme de
    acasă și cumva uitasem ce înseamnă să ai niște frați lângă tine, să ai părinți
    care îți poartă de grijă. Asta m-a împins să-mi doresc să fac mai mult decât un
    reportaj din povestea asta. Și, cumva, filmul ăsta m-a făcut să-mi fie mai
    puţin frică de dragoste şi de vulnerabilitate.

  • Bucureşti

    Bucureşti

    Astăzi vă invităm să redescoperim Bucureştiul. Oraş cosmopolit, oraş care
    nu doarme – dacă e să ne gândim la petrecerile organizate în Centrul Vechi,
    oraş cu istorie de descoperit la tot pasul, dar de ceva vreme, oraş în care ne
    putem bucura şi de răsfăţ în centre SPA, pentru toate buzunarele.


    Vizitatorul grăbit poate alege să se
    plimbe doar pe Calea Victoriei, primul drum de intrare în oraş, numit în anul
    construirii sale, 1692, Podul Mogoşoaia, unde poate descoperi tainele Muzeului
    Naţional George Enescu, găzduit de Palatul Cantacuzino, o adevărată bijuterie
    arhitectonică, construită în 1903 de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, unde compozitorul
    George Enescu a locuit o perioadă. Mai apoi, mergând către centrul oraşului, un
    alt reper este Ateneul Român. Inaugurat în 1889, în stilul neoclasic, cu elemente
    ale eclectismului şi ale arhitecturii franceze de secol XIX, Ateneul este unul
    dintre motivele pentru care Bucureştiul a primit numele de Micul Paris. Muzee
    precum cel de artă, găzduit de Palatul Regal sau Muzeul de istorie, Muzeul
    Ţăranului Român, Muzeul de Geologie sau Muzeul de ştiinţe ale naturii Grigore
    Antipa, toate conectate prin Calea Victoriei, spun fiecare poveşti care mai de
    care mai fascinante. În centrul oraşului impresionează şi Palatul Telefoanelor,
    Palatul CEC şi, fără îndoială, Palatul Parlamentului, clădire opulentă prin
    dimensiuni şi arhitectură, fiind a doua cea mai mare clădire administrativă din
    lume după Pentagon.


    Pentru iubitorii de natură, Bucureştiul invită la plimbare prin parcuri sau
    chiar la descoperirea Deltei Văcăreşti. Din 2016, Bucureştiul este prima
    capitală din Europa care se poate lăuda cu un parc natural urban: 186 de
    hectare de vegetaţie şi sute de vieţuitoare printre care vulpi, dihori,
    ţestoase de apă, şerpi, peşti şi multe păsări rare, aproape la fel ca în Delta
    Dunării.


    Iar dacă aveţi mai mult timp şi doriţi să vă oferiţi câteva ore la SPA, nu
    ezitaţi. Există mai multe centre cu oferte variate. Ne-am oprit şi noi la unul unde
    răsfăţul este la el acasă: Andrada Şeitan, purtătoarea de cuvânt a complexului,
    ne-a garantat o temperatură de 33-36 de grade Celsius constantă tot timpul
    anului şi ne-a tentat cu o serie de atracţii: Facilităţile, pe
    lângă cele trei saune umede, includ o mie de paturi cu hidromasaj, pe care le
    putem seta manual, o bibliotecă de sare, cu 40 de tone de sare de Himalaya şi o
    zonă de console playstation, unde copiii mici şi mari pot să se joace şi face
    puţini aerosoli.


    Trei piscine cu litiu, calciu şi magneziu, tobogane cu apă termală şi piscină
    cu valuri sunt încă nişte atracţii ale complexului, alături de paturi cu
    hidromasaj şi paturi cu infraroşu.



    Oferta de cazare a Bucureştiului este foarte variată, astfel încât nu
    veţi întâmpina probleme în acest sens. Invitaţia a fost lansată, vă aşteptăm data
    viitoare cu o nouă destinaţie!

  • Parcul natural Văcăreşti

    Parcul natural Văcăreşti

    Astăzi vă invităm să facem un popas într-o zonă cu particularităţi deltaice
    a Bucureştiului: Parcul natural Văcăreşti. O zonă cu o suprafață de 189 ha,
    cuprinsă între Calea Văcărești, Șoseaua Olteniței, Șoseaua Vitan-Bârzești și
    Splaiul Dâmboviței (între târgul auto de la Vitan și podul de la fostul
    Abator).


    În cei peste 20 de ani cât a fost neglijată, zona Lacului Văcărești a fost
    recucerită de natură. Locul, cunoscut atunci drept Groapa
    Văcărești, a fost alimentat de ape din subteran, care au permis creșterea
    unei vegetații diverse și a unor viețuitoare, dintre care păsări precum stârci,
    egrete, cormorani, pescăruși, lebede, lișițe, rațe sălbatice, muscarul negru şi
    animale acvatice precum șerpi de apă, tritoni, dar și vulpi, iepuri, vidre și
    bizami, care supraviețuiesc într-un ecosistem stabil. Astfel, la începutul
    anului 2015, reprezentanții Grupului de inițiativă pentru înființarea Parcului
    Natural Văcărești au fondat Asociația Parcul Natural Văcărești, care a preluat
    demersurile de înființare a Parcului Natural Văcărești.


    Nicoleta Marin, ranger la Parcul natural Văcăreşti, ne-a spus că sunt multe
    motive pentru a ne opri aici: E un spaţiu verde care oferă aer curat, oferă linişte, dimineaţa oferă
    adevărate concerte fabuloase ale păsărilor. Sunt aici aproape 150 de specii
    care fie cuibăresc, fie sunt în trecere, dar dimineaţa este o adevărată orchestră,
    e ceva ce nu se poate rata! Apoi e o potecă tematică, urmează să mai apară şi
    altele. Vizitatorii pot să afle despre speciile de flori, despre animale, avem
    vidre, vulpi, mai multe specii de amfibieni, reptile. Apoi sunt traseele de
    biciclete. Este traseul panoramic care urmăreşte coama digului, sunt
    aproximativ 6 km, de potecă de pe care se poate admira întrega panoramă. Sunt
    183 ha de spaţiu verde, cu un peisaj asemănător cu cel din deltă. Există o
    potecă de biciclete care străbate şi parcul. Sunt două puncte de observare a
    peisajului şi de observare a păsărilor, peapă, ele fiind amplasate aproape de
    două dintre lacurile din parc. Unul este la nivelul solului, iar altul este un
    foişor de observaţie ridicat la aproximativ 2 metri de sol.


    De câţiva ani, în Parcul natural Văcăreşti se desfăşoară mai multe
    evenimente, menite să-i familiarizeze pe vizitatori cu frumuseţea acestei zone
    sălbatice din oraş. Nicoleta Marin ne-a şi anunţat câteva: Avem
    un eveniment deschis pe 1 iunie, oamenii pot veni, iar rangerii le vor povesti
    despre parc, despre ce se poate face aici, intenţionăm să organizăm tururi de
    observare a păsărilor, tururi tematice pentru observarea insectelor, pentru a
    afla despre viaţa albinelor, evenimente care urmează să fie programate în
    următoarele două luni.


    Începând de anul trecut, în parc a
    fost amenajat primul traseu de cicloturism şi drumeţie. Traseul se adresează
    bicicletelor echipate pentru terenuri accidentate și este permis adulților și
    copiilor însoţiţi de părinți. Ruta este alcătuită din două părți: poteca
    belvedere și poteca printre bălți. Aceasta se desfășoară pe digul care
    împrejmuiește parcul, coborând în interior, pe potecile principale, traseul
    fiind parcurs în aproximativ 60 de minute.



    Cu speranţa că veţi da cursa invitaţiei noastre
    de a vă opri în Parcul natural Văcăreşti, vă aşteptăm data viitoare cu o nouă
    destinaţie!