Radio România Internațional

Tag: despagubire

  • Asigurarea europeană de răspundere civilă auto

    Asigurarea europeană de răspundere civilă auto

    Parlamentul European a modificat
    directiva Comisiei Europene care se referea la asigurarea de răspundere civilă
    auto. Prin această modificare a directivei au fost identificate patru domenii
    în care ar fi oportune modificări specifice: despăgubirea persoanelor
    prejudiciate în urma accidentelor în cazul insolvenței societății de asigurare
    vizate, sumele minime asigurate obligatorii, controalele privind asigurarea vehiculelor
    desfășurate de statele membre și utilizarea certificatelor privind istoricul
    daunelor ale asiguraților de către o nouă societate de asigurare. Pe lângă cele
    patru domenii, au fost identificate alte domenii în care ar fi oportune
    modificări specifice precum: vehiculele expediate, accidentele care implică o
    remorcă tractată de un vehicul, instrumentele independente de comparare a
    primelor de asigurare RCA, centrele de informare și informarea persoanelor
    prejudiciate.


    Maria
    Grapini, vicepreședinte al Comisiei pentru piață internă și protecția
    consumatorului, a participat la dezbaterile legislativului european unde a luat
    cuvântul. Ea a afirmat că existau demult reclamații în acest sens în toate
    țările membre.

    Aveam exemple
    proaspete în care asigurații au rămas păgubiți sau au primit banii mult mai
    târziu atunci când o firmă de asigurare a intrat în insolvență. Or, noi, prin
    modificarea directivei, am mers foarte mult pe aceste amendamente prin care să
    protejăm cetățeanul, și în caz de accident și în caz de accident prin afectarea
    autoturismului, în situația în care societatea asiguratoare intră în
    insolvență.

    Prin această modificare am spus ca atunci când o firmă asiguratorie
    intră în insolvență să fie preluată automat. Statul-membru rămâne să asimileze
    legislația în parlamentele naționale. Asiguratul să fie automat despăgubit prin
    trecerea la o altă firmă de asigurare și să se scurteze termenul de plată. Și
    aici era o problemă, termenul la care păgubitul asigurat primea despăgubirea.
    Până la urmă, cel care s-a asigurat n-are nicio vină, rolul este al statului
    prin instituții create care să supravegheze în piață funcționarea societăților
    comerciale asiguratorii încât să nu ajungă să intre în insolvență și să creeze
    pagube persoanelor care și-au plătit asigurarea.


    Este bine de știut că noile
    reglementări nu funcționează în țările terțe precum Marea Britanie, Republica
    Moldova și alte țări care nu sunt membre ale blocului comunitar.


  • Noi orientări privind regimul informațiilor confidențiale în UE

    Noi orientări privind regimul informațiilor confidențiale în UE

    Directiva privind acţiunile în despăgubire pentru încălcarea normelor antitrust ale Uniunii Europene ajută cetăţenii şi întreprinderile care sunt victime ale acestor infracţiuni. Dar, în această privinţă, este probabil ca instanţele naţionale să primească cereri de divulgare a elementelor de probă care conţin informaţii confidenţiale.

    Conform Directivei amintite, statele membre trebuie să se asigure că instanţele naţionale au competenţa de a dispune divulgarea acestor elemente de probă, cu condiţia ca cererea pentru acordarea de despăgubiri să fie plauzibilă, elementele de probă solicitate să fie relevante, iar cererea de divulgare să fie proporţională. În cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite, iar măsurile de protecţie a informaţiilor confidenţiale sunt în vigoare, instanţele naţionale pot dispune divulgarea probelor. În acelaşi timp, în conformitate cu Directiva privind acţiunile în despăgubire pentru încălcarea normelor antitrust, statele membre trebuie să se asigure că instanţele naţionale dispun de măsuri eficiente de protejare a unor astfel de informaţii confidenţiale.

    Totuşi, între legislaţiile naţionale pot exista diferenţe în ce priveşte accesul la informaţiile confidenţiale şi protecţia acestora. Aşa că este foarte important ca instanţele naţionale să găsească un bun echilibru între dreptul reclamanţilor de a avea acces la informaţii relevante şi dreptul uneia dintre părţi de a-şi proteja informaţiile confidenţiale.

    Tocmai pentru a sprijini instanţele naţionale în îndeplinirea acestei sarcini, Comisia Europeană a adoptat o comunicare prin care urmăreşte să ofere instanţelor naţionale orientări practice în ce priveşte selectarea unor măsuri de protecţie eficiente, luând în considerare, printre altele, circumstanţele specifice ale cazului, tipul de informaţii solicitate, amploarea informaţiilor urmând a fi divulgate, părţile implicate şi relaţiile vizate, precum şi eventualele sarcini administrative şi implicaţii în materie de costuri.

    Comunicarea prezintă o serie de măsuri (de exemplu expurgări, cercuri de confidenţialitate, consultarea unor experţi, audieri cu uşile închise) la care instanţele naţionale pot recurge, în funcţie de cadrul lor procedural, pentru a proteja informaţiile confidenţiale în contextul cererilor de divulgare atât pe parcursul procedurii, cât şi după închiderea acesteia. Comunicarea precizează, de asemenea, modul şi momentul în care astfel de măsuri ar putea fi eficiente.