Pachetul
destinat Politicii Agricole Comune a fost adoptat în noul Cadru financiar
multianual pentru perioada 2021-2027 și este caracterizat printr-un context
bugetar dificil, legat, în primul rând, de deficitul bugetar lăsat de Brexit,
Marea Britanie fiind un contribuabil important la bugetul Uniunii Europene,
precum și de noile priorități ale comunității, cum ar fi migrația, securitatea
și apărarea.
Propunerea făcută de Comisie este, până la urmă, una
de compromis, în care deficitul bugetar este acoperit, în egală măsură, prin
reduceri, dar și prin propuneri de venituri suplimentare la bugetul comunitar.
Comisia a propus o contribuție a Statelor Membre (SM) în raport de Produsul
Intern Brut (PIB), de 1,14%. Dacă SM vor dori să contribuie mai mult, atunci
acest buget ar avea șanse să crească.
Pe total, reducerea reprezintă 5%, iar efortul cel
mai mare este pentru a păstra cea mai importantă componentă a PAC, și anume
sprijinul veniturilor fermierilor, aceasta (n.r., reducerea) este de aproape
4%.
PAC a avut în timp o evoluție descendentă în
ponderea bugetului european, pe când alte programe au început să crească, în
special pentru partea de cercetare.
Mihail Dumitru, director general-adjunct DG Agri, a
spus: Pentru
România, ca și pentru celelalte SM, există efecte ale acestei reduceri
bugetare. România face parte dintre statele în care nivelul plăților la hectar
încă este sub media europeană și, datorită propunerii de continuare a
convergenței externe, adică de egalizare a acestor plăți, România nu pierde pe
partea de plăți directe, pe partea de pilon I, ci mai există o pierdere care se
compensează prin contribuție națională suplimentară pe partea de dezvoltare
rurală. În
total, bugetul PAC alocat României în următoarea perioadă este de 20,130
miliarde euro.
În elaborarea acestui pachet s-a pornit de la mai
multe aspecte importante, și anume: cererea, din toate părțile societății, din
partea beneficiarilor, a SM, a administrației, de a simplifica și a moderniza
această politică.
Apoi, obiectivul Comisiei a fost reechilibrarea
responsabilităților între ce se decide la Bruxelles și ce se decide în SM, de a
crește gradul de subsidiaritate și de a da mai multă libertate SM în a decide
elementele de detaliu ale PAC, precum și orientarea spre o mai bună targhetare
a sprijinului, care să se bazeze pe rezultate.