Radio România Internațional

Tag: Diana Mandache

  • Sur les traces des bijoux de la reine Marie

    Sur les traces des bijoux de la reine Marie

    Souveraine de Roumanie entre 1914 et 1927, en tant qu’épouse du roi Ferdinand, la reine Marie était la petite-fille de la reine Victoria d’Angleterre – par son père, le duc Alfred d’Edinbourg, deuxième fils de la souveraine d’Angleterre – mais aussi cousine germaine du dernier tsar de Russie, Nicolas II – par sa mère, la grande-duchesse Marie Alexandrovna. Restée dans la mémoire des Roumains notamment pour ses efforts diplomatiques en faveur de la Grande Union de 1918, la reine Marie a également fasciné par sa forte personnalité, par son amour des arts et des traditions roumaines. Dans son existence – comme dans celle d’autres monarques – les devoirs publics et la vie privée s’entremêlent. Une histoire apparemment intime comme celle de ses bijoux personnels en dit long sur les vicissitudes du 20e siècle roumain.

    Au cours de sa vie, la reine Marie a reçu, hérité et acheté de nombreux joyaux. Elle aurait possédé quelque 400 bijoux et pierres précieuses. Malheureusement, beaucoup d’entre eux sont introuvables. Dans son livre « Le bijoux de la reine Marie », Diana Mandache en dresse un inventaire non officiel. Elle a eu l’idée d’écrire ce livre après avoir découvert dans les archives du Conseil national pour l’étude des archives de la Securitate des dessins et des aquarelles illustrant une grande partie des bijoux de la reine. Ces images ainsi que des photos d’époque et des portraits ont constitué le point de départ de la tentative de Diana Mandache de retracer l’histoire des bijoux de la reine, à commencer par ceux hérités de sa célèbre grand-mère, la reine Victoria.

    Diana Mandache : « Il s’agit notamment de deux bracelets très intéressants de l’époque victorienne, qui ont survécu à plusieurs changements de régime politique et de législation. L’un d’entre eux, ayant appartenu à la reine Victoria, est orné de cœurs et de turquoises ; des mèches de cheveux de ses 4 premiers enfants y sont incrustées. L’autre bracelet est en or et il est décoré de portraits en miniature des enfants du duc d’Edinbourg, père de la reine Marie. Parmi ses portraits se trouve celui de la princesse Marie d’Edinbourg, la future reine Marie de Roumanie. Bien que propriété privée, ces bijoux ont été confisqués après l’installation du régime communiste en Roumanie, en 1948. C’était un procédé bolchévik, que les communistes au pouvoir à Bucarest avaient adopté. Certains bijoux n’ont même pas été inventoriés et ils ont été désassemblés. »

    A part les bijoux hérités de sa grand-mère, la reine Marie a reçu plusieurs joyaux comme dot, au début de son mariage avec le roi Ferdinand. Ces bijoux allaient pourtant prendre le chemin de la Russie, en même temps que le trésor de la Roumanie, après l’entrée du pays dans la Première Guerre mondiale, en 1916. Le trésor n’a été que partiellement récupéré jusqu’ici, les bijoux de la reine comptant, hélas, parmi les pièces qui n’ont pas été rendues et qui sont introuvables.

    Diana Mandache : « Le premier convoi transportant le trésor de la Roumanie est parti vers Moscou le 14 décembre 1916. Au trésor s’ajoutaient deux caisses métalliques où se trouvaient les bijoux de la reine Marie et qui avaient été envoyés à Moscou sans inventaire, ce qui laisse deviner la précipitation avec laquelle on avait agi. En 1920 déjà, une information est envoyée par voie diplomatique, selon laquelle une partie des diamants se trouvant dans les boîtes à bijoux de la reine Marie auraient été vendus à Londres par l’intermédiaire du bolchévik Lev Kamenev, sans passer par les maisons de vente aux enchères, mais à des collectionneurs privés. Une autre information similaire apparaît en 1921 : une partie des bijoux de la reine Marie avaient été vendue dans les pays scandinaves, à des collectionneurs privés. Après la guerre, lors de la Conférence de paix de Paris, la reine Marie, qui a mené des négociations diplomatiques ad-hoc, soutenant les intérêts de la Roumanie, n’a porté aucun bijou. Avant tout, parce qu’elle n’en avait plus. Elle mentionne cet aspect dans son journal et dans sa correspondance. Ensuite, elle a voulu mettre en évidence ce fait et l’utiliser durant la Conférence de Paris devant la commission des réparations des dommages au sein de laquelle on discutait de la rétrocession du trésor de la Roumanie. »

    Après la Grande Union de 1918 et le couronnement du roi Ferdinand et de la reine Marie en 1922, la collection de bijoux de la reine commence à se refaire par d’autres acquisitions, notamment grâce au roi.

    Diana Mandache : « Le roi acquiert pour la reine Marie une tiare en saphirs et en diamants, qu’il achète en fait à la sœur de la reine, Victoria Melita. C’est toujours le roi Ferdinand qui va acquérir le célèbre collier Cartier, avec son saphir immense, un bijou à part. Par le Parlement de la Roumanie, la couronne de la reine est commandée à la maison Falize. Cette couronne est un joyau exceptionnel, en or transylvain incrusté de pierres précieuses ingénieusement agencées. Après 1948, la plupart des bijoux les plus précieux de la reine restés en Roumanie ont été alloués au ministère des Finances et à la Banque d’Etat – soit la Banque centrale du régime communiste. Par la suite, certains d’entre eux ont été envoyés à différents musées. La reine Marie allait léguer ses bijoux par testament à sa famille. Evidemment, l’exil a obligé ses membres à vendre une partie de ces bijoux. Par exemple, Ileana, fille de la reine Marie et archiduchesse d’Autriche, a dû vendre la tiare en saphirs, qui, selon ses propres dires, ne lui faisait ni chaud ni froid, alors qu’elle devait assurer la subsistance de ses enfants. Une autre fille de la reine, Mignon – ancienne reine de Yougoslavie – a vendu, en 1960, le diadème aux rayons de diamants.»

    Quelques-uns des bijoux de la reine Marie restés en Roumanie après l’instauration du communisme en 1948 sont exposés actuellement au Musée national d’histoire de Bucarest, entre autres plusieurs broches et bracelets, une croix de Malte ornée d’améthystes et une ceinture en argent, opale et améthyste. (Trad. : Dominique)

  • Pe urmele bijuteriilor Reginei Maria

    Pe urmele bijuteriilor Reginei Maria

    Suverană a României între 1914 și 1927, în calitate de soție a regelui Ferdinand, regina Maria a trăit între 1875 și 1938. Era nepoata reginei Victoria a Marii Britanii — prin tatăl său, ducele Alfred de Edinburgh, al doilea fiu al suveranei engleze –, dar și verișoara primară a ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea — prin mama sa, marea ducesă Maria Alexandrovna. Rămasă în memoria românilor în principal pentru eforturile sale diplomatice de sprijinire a Marii Uniri din 1918, regina Maria a fascinat deopotrivă prin personalitatea sa puternică, iubitoare a artelor și susținătoare a tradițiilor autohtone.



    În cazul ei, ca și în cazul altor monarhi, sfera îndatoririlor ei publice și sfera privată se întretaie, iar o poveste în aparență intimă, cum este cea a bijuteriilor personale, are tangențe și cu vicisitudinile istoriei trăite de România în secolul XX. De-a lungul vieții ei, Regina Maria a primit, moștenit și achiziționat foarte multe giuvaere. Ar fi existat 400 astfel de bijuterii şi pietre preţioase. Din păcate, multe din ele — dacă nu chiar aproape toate — s-au rătăcit, fiind imposibil de recuperat. Inventarul lor neoficial a fost, recent, realizat prin volumul Bijuteriile Reginei Maria” scris de Diana Mandache și apărut la editura Corint.



    Imboldul de a scrie această carte-album i-a fost dat autoarei de descoperirea în arhivele CNAS (Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii) a unor desene și acuarele ce reprezentau o parte importantă a bijuteriilor reginei. Aceste imagini, alături de fotografii de epocă și portrete, au constituit punctul de plecare al Dianei Mandache în retrasarea istoriei bijuteriilor reginei începând cu cele moștenite de la celebra ei bunică, regina Victoria.



    Diana Mandache. Din epoca victoriană, de la regina Victoria, au supraviețuit, de-a lungul mai multor schimbări de regimuri politici și legislații, două brățări interesante. Una din ele a aparținut reginei Victoria, cu inimi și turcoaze având încastrate șuvițe de păr ale primilor ei patru copii. Alta este o brățară de aur cu miniaturi pictate, portrete ale copiilor ducelului de Edinburgh, tatăl reginei Mariei, printre care se află și cel al principesei Maria de Edinburgh, viitoarea regină Maria a României. Deși aceste bijuterii erau proprietate privată, ele au fost confiscate după instalarea regimului comunist. Era un procedeu bolșevic pe care l-au urmat și comuniștii în România începând cu 1948. În plus, unele bijuterii nu au fost inventariate, ci dezmembrate, căci ele erau făcute din elemente detașabile care se puteau transforma ulterior în piese mai mici.



    Pe lângă bijuteriile moștenite de la bunica ei, regina Maria a primit o serie de giuvaieruri ca parte a zestrei ei, la începutul căsniciei cu regele Ferdinand. Toate aceste bijuterii, însă, aveau să ia drumul Rusiei, odată cu tezaurul României, după intrarea României în Primul Război Mondial din anul 1916. Tezaurul a fost doar parțial recuperat până astăzi, bijuteriile reginei numărându-se, din păcate, printre piesele nereturnate și de negăsit.



    Diana Mandache: Primul transport cu tezaurul României a plecat pe 14 decembrie 1916, împreună cu cele două cutii din fier unde se aflau bijuteriile reginei Maria, către Moscova. Cele două cutii cu bijuterii au fost trimise la Moscova fără să aibă inventarul făcut, acest fapt denotând precipitarea cu care s-a acționat. Deja în 1920 apare o știre, pe filieră diplomatică, despre faptul că prin bolșevicul Lev Kamenev o parte din briliantele din cutiile cu bijuterii ale reginei Maria ar fi fost vândute la Londra, nu prin case de licitații, ci unor colecționari privați. În 1921, apare o informație similară: o parte din bijuteriile reginei Maria ar fi fost vândute în țările scandinave unor colecționari particulari. După război, la conferința de pace de la Paris, regina Maria, purtând tratativele diplomatice ad-hoc prin care a susținut interesele României, n-a purtat nicio bijuterie. În primul rând, nu mai avea bijuterii. Ea a scris despre acest lucru în jurnalele și în corespondența sa. În al doilea rând, a vrut să evidențieze și să se folosească de acest fapt în fața comisiei de reparații din timpul conferinței de la Paris unde se discuta problema retrocedării tezaurului.




    După Marea Unire din 1918 și încoronarea din 1922, colecția de bijuterii a reginei Maria a început să fie refăcută prin noi achiziții, realizate în principal de rege. Diana Mandache : El achiziționează pentru regina Maria o tiară cu safire și diamante pe care, de fapt, o cumpără de la sora ei, Victoria Melita. Apoi tot Ferdinand achiziționează celebrul colier Cartier cu un safir imens, o piesă cu totul deosebită. Bineînțeles, prin Parlamentul României, se comandă coroana de la casa de bijuterii Falize, o piesă de excepție, cu un design deosebit, celebră și prin combinația de pietre prețioase, încrustate pe această coroană, dar și prin aurul transilvan din care este realizată. Majoritatea bijuteriilor rămase în România, cele mai prețioase din ele, după 1948 au fost distribuite la Ministerul de Finanțe și la Banca Națională sau de Stat, cum s-a numit în comunism. Ulterior, au fost distribuite și unor muzee. Prin testament, Regina Maria avea să lase moștenire bijuteriile familiei ei. Evident, uneori, exilul a impus ca o necesitate faptul ca la un moment dat, unele bijuterii să fie vândute. De pildă, fiica sa Ileana, arhiducesă de Austria, a fost nevoită să vândă tiara cu safire care, potrivit spuselor ei, nu-i ținea nici de cald, nici de frig, iar copiii ei aveau nevoie să trăiască. La fel a făcut și altă fiică, Mignon — fosta regină a Iugoslaviei — care, în 1960, a vândut diadema cu raze din diamante.



    În prezent, la Muzeul Național de Istorie al României sunt expuse câteva din bijuteriile reginei rămase în țară după instalarea comunismului în 1948. Alături de câteva broșe și brățări, pot fi admirate o cruce malteză cu ametist și o centură din argint, opal și ametist.