Tag: Dimitrie Cantemir

  • Dimitrie Cantemir, the musician

    Dimitrie Cantemir, the musician

    Celebrated
    in 2023 on the anniversary of 350 years since his birth and 300 years
    since his death, the ruler and scholar Dimitrie Cantemir was born in
    1673 in Iași and died on his estate in Russia in 1723. Cantemir led
    the principality of Moldavia in 1693 and again between 1710 and 1711,
    fought to defend his country, read and wrote works of history,
    geography, musicology, philosophy and literature and was even
    admitted into the Berlin Academy of Sciences, being recognised to
    this day as the first promoter of the Enlightenment in these parts.
    Endowed with great intellectual abilities, Dimitrie also benefited,
    together with his brother Antioh, of a good education, secured by
    their father Constantin Cantemir. The latter also ruled over
    Moldavia, but was not himself educated, and it is even believed he
    was semi-illiterate. When he was young, Dimitrie was sent as a
    hostage to the High Porte in Istanbul, as was the custom at the time
    as a way for the sultan to secure the loyalty of the voivodes of the
    Romanian principalities that were vassal states to the Ottoman
    Empire. During his time in Istanbul, the future ruler furthered his
    education and training, learning to speak several languages,
    acquiring knowledge of theology and philosophy and studying music. He
    would excel at Oriental music, which was dominant in this part of
    Europe. His contribution in this field was crucial at a time when
    there were no musical scores in these lands, the musician Bogdan
    Simion explains:

     

    Before Cantemir we didn’t have manuscripts in these parts and
    even his manuscripts are very complicated to read and especially to
    perform. First of all, because there is no indication of tempo, we
    don’t know how fast or how slow the tunes in question are to be
    played. Of course, we can establish that by looking at Iranian,
    Afghan and Turkish music and imagine a kind of prolonged tempo. Other
    indications in this respect are given by foreign travellers who
    listened to the respective music. Cantemir, however, invented a music
    notation system. We, in the Romanian countries, didn’t write music
    before Anton Pann and his Hospital of Love work of 1851, that was
    already a different era and Pann was using the Byzantine musical
    notation, like in church chants. Cantemir invented a system that was
    relatively easy to write down and interpret, easy to use and which
    the composers at the court of the sultan of the Ottoman Empire
    adopted and used until 1900, so it was quite good. Travelling to
    Istanbul I was surprised to learn that Dimitrie Cantemiroglu, as the
    Ottomans called him, is remembered first and foremost as a pioneer of
    Turkish music in the Ottoman Empire. It isn’t much known that he
    was a ruler or that he wrote works of geography and philosophy or
    that he spoke Latin or that he was a member of the Berlin Academy.
    Dimitrie Cantemiroglu is believed instead to come from a province of
    the Ottoman Empire, perhaps being of Tartar origin himself, and of
    leaving an extraordinary mark on Turkish musical culture.

     

     

     

    Dimitrie
    Cantemir’s main contribution is a treatise of musicology entitled
    The Book of Science of Music, most probably written in Istanbul
    between 1695 and 1700. Musician Bogdan Simion tells us more:

     

     

    The Book of Science of Music was written in Arabic and was
    dedicated to sultan Ahmed III, a great patron of the arts and a man
    passionate about culture in general. It’s a work many specialists
    describe as more political than cultural. In the 17th
    century, Cantemir was asked to demonstrate that there was such as
    thing as an identifiable Turkish music. Around 1700, there was a
    heated debate in the Ottoman Empire, as many Turkish thinkers argued
    there was no Turkish culture as such, but that this was in fact a
    lower form of Persian culture. This book appeared around 1700 in
    Istanbul, which at the time was a very cosmopolitan city and home not
    only to Muslim thinkers and philosophers, but also the wisest and
    most widely read Orthodox Greeks, with whom Cantemir had excellent
    ties, as he never renounced his Orthodox faith. So, there were voices
    in Istanbul saying there was no such thing as Turkish culture and
    that Ottoman culture was the sum of a number of ancient cultures, of
    which the noblest and highest was that of the Persians. Naturally,
    sultan Ahmed wanted the brilliant young man to demonstrate that this
    was not so. In the forward, the author makes a diachronic historical
    analysis of music genres, after which he embarks on the treatise
    itself and the musical scores. At the end, which is the most
    interesting part for us, he included some original compositions,
    drawing on Sephardic sounds from North Africa and even a series of
    suites he calls ‘Moldavian’. Of course, listening to the latter
    today they sound as if they are entirely from Istanbul. No Romanian
    today will say they recognise anything of what we today call
    traditional music, but if we travel to the north of Moldavia, to
    Botoșani, the Tartar Bugeac, the
    centre of what is today the Republic of Moldova and if we listen to
    certain kobza tunes we understand that Oriental music influenced the
    music on the outskirts of towns and later even village music,
    following the abolition of Roma slavery.

     

     

     

    As
    someone who knew the Ottoman Empire well, having also written a work
    entitled The Rise and Fall of the Ottoman Porte, Dimitrie Cantemir
    tried to free Moldavia from under the sovereignty of the Sublime
    Porte, joining forces with Peter the Great against it. His plan,
    however, failed following the defeat at Stănilești in 1711. Forced
    to flee to Russia, he would spend the rest of his life as an advisor
    at the court of Peter the Great. His remains were brought back to
    Romania in 1935 and were buried at the Three Hierarchs’ Church in
    Iași.

  • Dimitrie Cantemir, muzicianul

    Dimitrie Cantemir, muzicianul


    Pe parcursul acestei vieți, Cantemir a condus principatul Moldovei în 1693, apoi între 1710 și 1711, a luptat pentru a-și apăra țara, a citit și a scris lucrări de istorie, geografie, muzicologie, filosofie și literatură, devenind chiar membru al Academiei de Științe din Berlin și fiind recunoscut azi drept primul iluminist român. Dotat cu o mare capacitate intelectuală, Dimitrie s-a bucurat de asemenea, laolaltă cu fratele său Antioh, de o educație aleasă pusă la dispoziție de tatăl lor, Constantin Cantemir. Acesta a fost, la rândul său, domnitor al Moldovei, domnitor despre care, însă, se crede că era semi-analfabet.



    În tinerețe, Dimitrie a fost trimis ostatic la Înalta Poartă de la Istanbul, cum era obiceiul în epocă pentru ca sultanul să-și asigure loialitatea voievozilor vasali din principatele române. Acolo, își va cizela viitorul domnitor cultura și educația: stăpânirea multor limbi străine, cunoștințele de teologie și filosofie precum și pe cele muzicale. Evident, muzica în care va excela Dimitrie Cantemir era cea orientală, dominantă în această parte de Europă. Iar pentru români, și nu doar pentru ei, contribuțiile muzicale ale lui domnitorului vor fi cruciale într-o epocă lipsită de partituri, după cum aflăm de la muzicianul Bogdan Simion:


    “Noi mai devreme de Cantemir n-avem manuscrise și manuscrisele lui Cantemir sunt foarte complicat de citit și mai ales de interpretat. În primul rând, pentru că nu se notează tempo-ul, nu știm cât de repede sau cât de lent se interpretează cântecele respective.


    Sigur, ne putem raporta la cultura iraniană, la cultura afgană, la cultura turcă și să ne imaginăm un tempo lung și tărăgănat. Mai avem niște mici detalii pe care le oferă călătorii străini care au ascultat muzica respectivă. El însă a inventat un sistem de notație melodică. Noi, în Țările Române, n-am scris muzică până la Anton Pann, când a propus Spitalul amorului/cântător al dorului, la 1851, deja era altă lume și deja Anton Pann scria în notație psaltică. El psalmodia. Deci, Cantemir a inventat un sistem destul de ușor de scris și de citit, destul de ușor de folosit, sistem pe care, de pildă, compozitorii din Imperiul Otoman de la curtea sultanului l-au folosit până spre 1900, deci e clar că sistemul a fost bun.


    În primul rând, eu am avut această surpriză când am ajuns la Istanbul, să aflu că Dimitrie Cantemiroglu, cum îi spuneau otomanii, în primul rând e reținut ca un mare pionier al muzicii turcești în Imperiul Otoman. Acolo nu prea se știe că a fost voievod. Nu știe nimeni că a scris tratate de geografie, de filosofie, că vorbea limba latină, cu atât mai puțin că ar fi fost membru al Academiei de la Berlin. În schimb, Dimitrie Cantemiroglu, în mintea lor, provine dintr-o provincie a Imperiului Otoman, care a fost poate de origine tătară, cum se mai speculează, și care a lăsat o urmă extraordinară în cultura muzicală turcească.”



    Principala sa contribuție o constituie tratatul de muzicologie intitulat “Cartea științei muzicii după felul literelor”, scrisă la Istanbul după toate probabilitățile între 1695 și 1700, după cum aflăm tot de la Bogdan Simion:


    “Cartea științei muzicii, care a fost redactată în arabă și a fost dedicată sultanului Ahmed al III-lea, un mare protector al artelor, un sultan pasionat de cultură la modul general.


    E o lucrare despre care specialiștii susțin că ar fi mai degrabă una politică decât una pur culturală. În secolul XVII, Cantemir e pus nici mai mult, nici mai puțin decât să demonstreze că există o muzică turcească. În preajma anului 1700, în Imperiul Otoman exista această dezbatere culturală foarte aprinsă, în care o bună parte din gânditorii turci socoteau că nu există cultură turcă, ci, de fapt, e o cultură persană decăzută. În preajma lui 1700, a apărut această carte, în Istanbulul ăla deosebit de cosmopolit, unde nu erau doar gânditori și filosofii musulmani.


    Erau probabil cei mai înțelepți și cei mai citiți greci ortodocși cu care Cantemir a avut niște legături extraordinare acolo, pentru că el totuși n-a renunțat la religia lui niciodată. Acolo, așadar, unii spuneau că nu există cultură turcă și considerau cultura otomană ca fiind o sumă a mai multor culturi străvechi, între care cea mai importantă este cultura nobilă și înaltă a persanilor. Și bineînțeles că sultanul Ahmed își dorea ca acest tânăr sclipitor să demonstreze că nu e așa.


    Are un cuvânt înainte în care încearcă să facă un traseu istoric în diacronie al genurilor muzicale, după care începe partea interesantă a tratatului și partiturile în sine. Iar la final, poate mai interesant pentru noi, propune niște compoziții originale scrise de el, abordând, de pildă, muzicile sefarde din Africa de Nord și chiar niște suite pe care el le numește suite moldovenești.


    Sigur că noi astăzi, când le ascultăm, nouă ne sună a Istanbul de la un capăt la celălalt. Pot să bag mâna în foc că niciun român nu va spune vreodată că au ceva folcloric acele cântări, dar dacă umblăm prin Moldova de Sus, mergem pe la Botoșani, mergem în Bugeacul tătărăsc, mergem prin centrul republicii Moldova de azi și ascultăm niște triluri de cobză înțelegem cum de fapt muzicile orientale au influențat, bineînțeles, într o primă fază, mahalaua și periferia și ulterior chiar muzicile sătești, odată cu eliberarea romilor din sclavie.”



    Bun cunoscător al Imperiul otoman, despre care a și scris un tratat intitulat “Istoria creșterii și descreșterii curții otomanice”, Dimitrie Cantemir a încercat să scoată Moldova de sub vasalitatea Sublimei Porți, aliindu-se cu țarul Petru cel Mare. Planul său a eșuat însă odată cu înfrângerea suferită în 1711 în bătălia de la Stănilești. Nevoit să se refugieze în Rusia, Dimitrie Cantemir avea să-și petreacă restul vieții la curtea lui Petru cel Mare, în calitate de sfetnic. Osemintele sale au fost aduse în țară în 1935 și înhumate la biserica Trei Ierarhi din Iași.






  • Dimitrie Cantemir Dreihundertjahrfeier

    Dimitrie Cantemir Dreihundertjahrfeier



    Im römischen Reich entstand die Idee des intellektuellen Führers in der europäischen Geschichte, wobei das erste Beispiel der Kaiser Marcus Aurelius im zweiten Jahrhundert der christlichen Zeitrechnung war. Im berühmten Buch Der Fürst“ erklärt Niccolò Machiavelli, dass ein intellektueller Fürst immer gute Lösungen für die Politik finden wird. In der Geschichte Rumäniens war ein intellektueller Fürst der Walachei Neagoe Basarab, der zu Beginn des 16. Jahrhunderts geboren wurde. Seinerseits war Dimitrie Cantemir, Fürst aus der Moldau, ein bedeutender Gelehrter, dessen umfangreiche Schriften sich sowohl auf historische Themen als auch auf Geografie, Moral, Politikwissenschaft und Musik bezogen.




    Dimitrie Cantemir wurde am 9. Juli 1673 als Sohn des moldauischen Fürsten Konstantin Cantemir geboren und erhielt eine, für seinesgleichen, typische Erziehung. Er wurde in der Hauptstadt des Osmanischen Reiches ausgebildet und lebte von 14 bis 37 Jahren am Ufer des Bosporus. Zu seinen Werken gehören die Klassiker Der Diwan oder der Blick des Weisen auf die Welt“, Descriptio Moldaviae“, Hieroglyphen-Geschichte“, Geschichte des Aufstiegs und Niedergangs des Osmanischen Reiches“. Andere Bücher von nicht minderer Bedeutung sind Die Chronik der alten römisch-moldauischen Rumänen“, Die orientalische Sammlung“, Abkürzungen des Systems der allgemeinen Logik“, Forschung über die Natur der Monarchien“, Das Leben von Constantin Cantemir dem Älteren, Herrscher der Moldau“, Das System der mohammedanischen Religion“, Das Buch der Wissenschaft der Musik“. In Anerkennung seiner au‎ßerordentlichen Leistungen in der Wissenschaft seiner Zeit wurde Cantemir 1714 im Alter von 41 Jahren zum Mitglied der Königlichen Akademie zu Berlin ernannt. Der berühmte englische Historiker Edward Gibbon (1737–1794) erwähnte seinen Namen in seinem Buch History of the Decline and Fall of the Roman Empire“. Auch in dem Buch von Allen G. Debus (1926–199) über den flämischen Chemiker Jan Baptist van Helmont aus dem 16. Jahrhundert findet sich sein Name wieder.




    Die politische Karriere von Cantemir war nicht so beeindruckend wie seine intellektuelle Karriere. 1693 wurde er im Alter von 20 Jahren Fürst der Moldau. 17 Jahre später, im Jahr 1710, wurde er erneut Fürst, allerdings nur für ein Jahr. Er schlie‎ßt sich Peter dem Gro‎ßen im Russisch-Türkischen Krieg an, verliert jedoch durch die Niederlage der Russen bei Stănilești 1711 den Thron. Er ging ins Exil an den Hof Peter des Gro‎ßen und verstarb 1723 im Alter von 50 Jahren.




    Das Jahr 2023 wurde zum Cantemir-Jahr erklärt, weil sich in diesem Jahr sein Geburtstag zum 350. und sein Todestag zum 300. Mal jährt. Die ihm gewidmete Ausstellung von Manuskripten und Büchern in der Bibliothek der Rumänischen Akademie wurde mit gro‎ßem Interesse erwartet. Der Akademiker Răzvan Theodorescu betonte, dass er eine typische europäische Persönlichkeit seiner Zeit war, die zwei Kulturen, den Westen und den Osten, einander näher brachte. Vieles ist über Cantemir bekannt und vieles bleibt noch zu entdecken. Ich erinnere mich, dass vor einigen Jahren an der nationalen Akademie in Brüssel, der belgischen Akademie, ein Kolloquium über den Europäer Cantemir stattfand. Mit ihm haben wir einen gro‎ßen europäischen Beitrag geleistet. Es darf nicht vergessen werden, dass die Descriptio Moldaviae“ einer von mehreren Aufträgen der Berliner Akademie war, die um verschiedene descriptiones“ der levantinischen Territorien bat. Das Interesse Preu‎ßens an der Levante war stark, was auch der Grund dafür war, dass Cantemir angefragt wurde. Wir dürfen uns nicht zu sehr von den politischen Umständen beeinflussen lassen. Jetzt könnte behauptet werden, dass Dimitrie Cantemir in seiner Eigenschaft als russischer Fürst Mitglied der Berliner Akademie wurde. Der preu‎ßische Königshof wählte den kultiviertesten Mann des russischen Reiches aus, und das war der ehemalige Fürst der Moldau. Cantemir vereinte die traditionelle Kultur dieser Region, die osmanische Kultur, mit der russischen Kultur. Somit ist er ein europäischer Eckpfeiler an der Schwelle zu einem neuen Europa, einem vormodernen Europa.“




    Constantin Barbu, Herausgeber der Werke Dimitrie Cantemirs, sprach über die Manuskripte, die Teil der Ausstellung zu Ehren des Gelehrten sind. Etwa 200 Bände von Cantemirs Werk sind erhalten geblieben. Bisher sind 104 Bände gedruckt worden. Ich habe zwei Cantemir-Manuskripte vervollständigen können, sie sind jetzt in Moskau und hier in Bukarest vollständig. Ich habe auch viele unveröffentlichte Manuskripte von Cantemir mitgebracht, die nicht einmal unter einem Titel bekannt waren. Hier befinden sich mehrere Manuskripte, darunter zwei Kapitel der Descriptio Moldaviae“, verfasst von dem deutschen Sinologen Gottlieb Siegfried Bayer, Professor an der Universität von Petersburg. Seine Werke sind nicht nur in Russland, sondern auch in der Berliner Akademie zu finden. Die 15 Manuskripte der Berliner Akademie habe ich mitgebracht.“




    Die Dreihundertjahrfeier von Cantemir im Jahr 2023 rückt eine bemerkenswerte kulturelle Persönlichkeit ins Bewusstsein der rumänischen Öffentlichkeit, die eine Europäische war.

  • Le tricentenaire Dimitrie Cantemir

    Le tricentenaire Dimitrie Cantemir

    Le type d’homme politique à la
    fois qui soit également un homme de culture et un érudit a fait son chemin
    depuis l’Antiquité, depuis l’empereur romain Marc Aurèle, qui vécut au 2e
    siècle de notre ère. Niccolo Machiavelli dans son célèbre ouvrage sur la bonne
    gouvernance, intitulé « Le Prince », affirmait d’ailleurs que le prince
    érudit saura toujours trouver les meilleures solutions pour sa principauté.
    Dans l’histoire des pays roumain, le voïvode valaque Neagoe Basarab, qui régna
    au début du 16e siècle, se distingua nettement de ses pairs par sa
    grande érudition. Mais le plus connu dans ce rayon fut sans nul doute le
    voïvode moldave Dimitrie Cantemir, qui laissa en héritage une œuvre riche, aux
    contours vastes, couvrant des intérêts aussi variés qu’étendus, tels l’histoire,
    la géographie, la morale, les sciences politiques et jusqu’à la musique.


    en 1673, fils du voïvode Constantin Cantemirde Moldavie, Dimitrie Cantemir a bénéficié d’une éducation pour le moins soignée, typique pour son rang d’héritier
    de prince souverain. Aussi, à partir de 14 ans, il suit sa formation à
    Constantinople, où il vivra jusqu’à ses 37 ans. C’est là qu’il commence à rédiger
    son œuvre vaste, dont Le divan ou la dispute du sage avec le monde ou
    le jugement de l’âme avec le corps,Descriptio Moldaviae, Histoire de l’agrandissement et
    de la décadence de l’empire ottoman, ou encore L’histoire des hiéroglyphes, tout comme Histoire
    moldo-valaque (ébauche en latin, 1714-1716), Chronique de l’Antiquité des
    Romano-Moldo-Valaques (en roumain, 1717) ou encore La Vie de Constantin
    Cantemir dit le Vieux, prince de Moldavie, en latin.


    En
    1714, à 41 ans, Dimitrie Cantemir est élu membre de l’Académie royale de Berlin.
    Ses travaux en histoire seront utilisés par des historiens de renommée mondiale,
    tel l’Anglais Edward Gibbon (1737-1794), lors de la rédaction de son ouvrage L’Histoire
    de la décadence et de la chute de l’Empire romain, ou encore par l’Américain
    Allen G. Debus (1926-2009).


    Dimitrie
    Cantemir monte une première fois sur le trône de la principauté de Moldavie en 1693,
    à 20 ans, à la mort de son père. Mais son règne est morganatique, la Sublime
    Porte n’ayant pas adoubé son élection, réalisée, selon la coutume, par le
    conseil de grands boyards, mais nécessitant l’accord de Constantinople, étant
    donné les relations de vassalité qui reliaient à l’époque la Moldavie à l’empire
    Ottoman. Et ce n’est que 17 ans plus tard, en 1710, qu’il montera sur le trône
    une seconde fois. Se rangeant du côté des armées russes de Pierre le Grand lors
    de la guerre russo-turque de l’année suivante, il perdra le trône et devra se
    réfugier en Russie, à la cour de Pierre le Grand, dont il devient un proche
    conseiller, à la suite de la défaite russe de Stanilesti, devant les Ottomans. Il
    s’éteindra en Russie, en 1723, à 50 ans.


    A
    350 ans depuis sa naissance et à 300 ans depuis sa mort, l’année 2023 a été
    proclamée l’année Cantemir. Une excellente occasion pour mettre en valeur les
    manuscrits et les livres rares abrités dans les collections de la Bibliothèque de
    l’Académie roumaine nationale lors d’une exposition consacrée au grand voïvode
    et érudit Dimitrie Cantemir. L’académicien Răzvan Theodorescu nous en dira
    quelques mots :


    « Nous
    avons beaucoup de documents et d’informations sur Cantemir. Mais il en reste
    autant à découvrir. Je me souviens d’un colloque organisé il y a quelques années
    par l’Académie royale de Bruxelles sur l’esprit européen dont Cantemir était un
    des précurseurs. Nous, les Roumains, avons donné au monde cet esprit
    encyclopédique, cet européen avant la lettre. Et il nous faut être fiers. N’oublions
    jamais que « Descriptio Moldaviae » a été rédigé par Cantemir à la
    demande de Berlin, qui s’intéressait à cette partie d”Europe. Il y avait un
    intérêt marqué de la Prusse pour cette partie orientale de l’Europe, d’où cette
    commande. Cantemir était un Européen. Moldave, éduqué à Constantinople, devenu
    prince russe, un encyclopédiste. Il devient membre de l’Académie de Berlin en
    sa qualité de prince russe. C’était par son entremise, en sa qualité de prince
    russe, que la Prusse avait choisi d’envoyer un message de rapprochement au tsar
    Pierre le Grand. Il était sans doute l’homme de culture le plus important de l’empire
    russe de son temps. C’est donc lui qui fut choisi. Cantemir réunit en sa
    personne et à travers son œuvre ces espaces épars, la culture ottomane et la
    culture russe. Et c’est dans ce sens qu’il s’avance en Européen avant la lettre. »


    Constantin
    Barbu, éditeur de l’œuvre de Dimitrie Cantemir, nous parle des manuscrits
    présents dans le cadre de l’exposition qui lui a été consacrée :


    « Dimitrie
    Cantemir nous a laissé en héritage près de 200 œuvres. Nous avons réédité jusqu’à
    présent 104 volumes. Nous sommes aussi parvenus à reconstituer deux manuscrits,
    présents aussi bien dans les collections moscovites que bucarestoises. L’exposition
    a par ailleurs été enrichie par des manuscrits inédits, complètement ignorés
    jusqu’à présent. Regardez aussi, les deux chapitres manuscrits de « Descriptio
    Moldaviae ». C’est l’écriture du sinologue allemand
    Gottlieb Siegfried Bayer, professeur à l’université de
    Saint-Pétersbourg. Des manuscrits conservés en Russie, mais aussi à l’Académie
    de Berlin. Ceux que vous voyez viennent de Berlin.
    »

    L’année
    Cantemir constitue l’opportunité rêvée pour mettre en lumière une personnalité
    roumaine exceptionnelle, remarquable, d’envergure européenne. (Trad Ionut
    Jugureanu)

  • Tricentenar Dimitrie Cantemir

    Tricentenar Dimitrie Cantemir

    Modelu a liderlui politic intelectual tru istoria a Europei alănci tru anchitatea romană, primlu exemplu hiinda împăratul Marcus Aurelius ditu secolu al doilea a erei criștină. Niccolo Machiavelli tru “Principele”, celebra a lui carti ti buna guvernare, spuni că un principe intelectual va s’află totna cearei buni tră cumăndusearea politică. Tru istoria ali Românie un prinţipe intelectual fu atelu ali Muntenie Neagoe Basarab, di la ahurhita a secolui al 16-lea. Ama nai ma cunuscut fu prinţipili ali Moldova Dimitrie Cantemir di la cari armasi ună lărgurie operă tru ndaua domenii cum easti istoria, geografia, morala, știința politică, muzica.



    Dimitrie Cantemir s-aminta tru 1673 ca hillu a principelui ali Moldova Constantin Cantemir și avu una educație tipică tră un hilliu di prinţipe a atilui kiro. S-educă tru capitala Imperiului otoman, di la 14 până la 37 de ani locuinda şi studiinda pi mealurile a Bosforului. Opera a lui acaţă tru isaapi clasiţili scrieri “Divanul ică Gâlceava a mintimenlui cu lumea”, “Descrierea Moldovei”, “Istoria ieroglifică”, “Istoria creaştirillei şi descreastirillei Imperiului otoman”. Alte cărți nu ma puțan importante suntu “Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor”, “Colecția orientală”, “Prescurtare a sistemului logicii genearale”, “Cercetarea naturii monarhiilor”, “Viața lui Constantin Cantemir poreclit cel Bătrân, domnul Moldovei”, “Sistema religiei mahomedane”, “Cartea științei muzicii”. Ca pricunuşteare a meritelor a lui deosebite aduse la ştiinţa a timpului a lui, tru 1714, la 41 de ani, Cantemir fu aleptu membru al Academiei Regale ditu Berlin. Numa a lui fu aleptă di cunuscutlu istoric englez Edward Gibbon (1737-1794) tru cartea “Istoria declinului şi surparillei Imperiului roman” şi de istoriclu american ali ştiinţă Allen G. Debus (1926-2009) tru ună carti ti chimistul flamand ditu secolu al 16-lea Jan Baptist van Helmont.



    Ca lider politic, carieara al Dimitrie Cantemir nu fu idyealui impresionantă ca aţea di intelectual. Agiundzi prinţipi ali Moldovă cu numa tru 1693, la 20 añi, la moartea alu afendă-su. După 17 di añi, tru 1710, agiundzi prinţipe a daua oară, ama maş tră un an. S’faţi suţată cu Petru cel Mare tru polimlu ruso-turc, ama azvindzearea a rușilor la Stănileşti, tru 1711, fac ca el s’keară tronlu. Fudzi tru exil la curtea al Petru cel Mare tru calitate de consilier a aluştui și tru 1723, la 50 di ani, s’duţi la Aţelu di Analtu.



    Anlu 2023 fu proclamat ca An Cantemir di itia că s’umplu 350 di ani di la amintarea a lui și 300 di ani di la moarte. Cu aestă furñiea, expoziția di manuscrise și cărță di la Biblioteca Academiillei Române ndreaptă ti năs fu un eveniment aștiptat. Academicianlu Răzvan Theodorescu năpoi spusi un averu ti Cantemir, dimi că fu ună personalitate europeană tipică a kirolui di atumţea cari adusi tu un locu dauă lumi culturale, Occidentul și Orientul.


    “Ti Cantemir să știu ahâti lucri și nica alti armân s’hibă aflati. Ni-aduc aminti aoa şi ndoi ani la Academia Națională ditu Bruxelles, Academia belgiană, s-ndreapsi un colocvium ti europenitatea al Cantemir. Tru cazlu aestu, noi deadimu un mari european. Nu liseaşti s’agărşimu că “Descriptio Moldaviae” fu ună comandă cari făţea parti ditu ma multe comendză ali Academie di Berlin, cari căfta diverse “descriptiones” a născăntoru teritorii levantine. Interesul aestu, maxus ali Prusie, tră lumea Levantului eara multu v4rtoasă și di aoa yinea si căftarea cătră Cantemir. Nu lipseaşti s’nă ndirsimu, conjuncturile politice nu lipseaşti s’nă influențeadză dipu multu tru niscănti situații și tora easti ună ahtari situație, cându vas ă spunemu că Dimitrie Cantemir agiumsi membru ali Academie di Berlin tru harea a lui di prințu rus. Tru momentul tru cari regalitatea prusiană vru să-lli facă al Petru cel Mare ună acoladă fu aleptu omlu nai ma cultivat ditu Imperiul Rus, și pi el, pi fostul voievod ali Moldovă, lu pripusiră tu aestă noima. Cantemir u feati ună cultura tradițională a aluştui spațiu, cultura otomană cu cultura rusească. Easti ditu aestă videală un pion ali europenitati tru hăryia anda s’dişcllidea una nouă Europă, Europa premodernă.”


    Constantin Barbu, editor a operăllei al Dimitrie Cantemir, spusi ti manuscrisele cari andregu ună parte ditu expoziția dedicată savantului.


    “De la Cantemir armasiră aproapea 200 di volume. Până tora tipusimu 104 volume. Putum di li ndreapsimu dauă manuscrise al Cantemir, eali suntu tora manuscrise Cantemir antredz și la Moscova și suntu și aoa, București. Tutunaoara, adusimu multi manuscrise inedite di Cantemir di nu să ştea niţi titlul a lor. Aoa suntu ma multi manuscrise, inclusiv dauă capitole ditu “Descriptio Moldaviae”, scrisul easti al sinologului german Gottlieb Siegfried Bayer, profesor la Universitatea ditu Petersburg. Ama manuscrisele a lui nu s’află maş tru Rusia, eale s’află și la Academia ditu Berlin. Aadusimu și ateali 15 manuscrise di la Academia di Berlin.”



    Triplul centenar Cantemir ditu 2023 năpoi aduţi tu menga a publiclui român un4 personalitate culturală remarcabilă. Năsu fu ama şi ună una europeană.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala









  • Tricentenar Dimitrie Cantemir

    Tricentenar Dimitrie Cantemir

    Modelu a liderlui politic intelectual tru istoria a Europei alănci tru anchitatea romană, primlu exemplu hiinda împăratul Marcus Aurelius ditu secolu al doilea a erei criștină. Niccolo Machiavelli tru “Principele”, celebra a lui carti ti buna guvernare, spuni că un principe intelectual va s’află totna cearei buni tră cumăndusearea politică. Tru istoria ali Românie un prinţipe intelectual fu atelu ali Muntenie Neagoe Basarab, di la ahurhita a secolui al 16-lea. Ama nai ma cunuscut fu prinţipili ali Moldova Dimitrie Cantemir di la cari armasi ună lărgurie operă tru ndaua domenii cum easti istoria, geografia, morala, știința politică, muzica.



    Dimitrie Cantemir s-aminta tru 1673 ca hillu a principelui ali Moldova Constantin Cantemir și avu una educație tipică tră un hilliu di prinţipe a atilui kiro. S-educă tru capitala Imperiului otoman, di la 14 până la 37 de ani locuinda şi studiinda pi mealurile a Bosforului. Opera a lui acaţă tru isaapi clasiţili scrieri “Divanul ică Gâlceava a mintimenlui cu lumea”, “Descrierea Moldovei”, “Istoria ieroglifică”, “Istoria creaştirillei şi descreastirillei Imperiului otoman”. Alte cărți nu ma puțan importante suntu “Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor”, “Colecția orientală”, “Prescurtare a sistemului logicii genearale”, “Cercetarea naturii monarhiilor”, “Viața lui Constantin Cantemir poreclit cel Bătrân, domnul Moldovei”, “Sistema religiei mahomedane”, “Cartea științei muzicii”. Ca pricunuşteare a meritelor a lui deosebite aduse la ştiinţa a timpului a lui, tru 1714, la 41 de ani, Cantemir fu aleptu membru al Academiei Regale ditu Berlin. Numa a lui fu aleptă di cunuscutlu istoric englez Edward Gibbon (1737-1794) tru cartea “Istoria declinului şi surparillei Imperiului roman” şi de istoriclu american ali ştiinţă Allen G. Debus (1926-2009) tru ună carti ti chimistul flamand ditu secolu al 16-lea Jan Baptist van Helmont.



    Ca lider politic, carieara al Dimitrie Cantemir nu fu idyealui impresionantă ca aţea di intelectual. Agiundzi prinţipi ali Moldovă cu numa tru 1693, la 20 añi, la moartea alu afendă-su. După 17 di añi, tru 1710, agiundzi prinţipe a daua oară, ama maş tră un an. S’faţi suţată cu Petru cel Mare tru polimlu ruso-turc, ama azvindzearea a rușilor la Stănileşti, tru 1711, fac ca el s’keară tronlu. Fudzi tru exil la curtea al Petru cel Mare tru calitate de consilier a aluştui și tru 1723, la 50 di ani, s’duţi la Aţelu di Analtu.



    Anlu 2023 fu proclamat ca An Cantemir di itia că s’umplu 350 di ani di la amintarea a lui și 300 di ani di la moarte. Cu aestă furñiea, expoziția di manuscrise și cărță di la Biblioteca Academiillei Române ndreaptă ti năs fu un eveniment aștiptat. Academicianlu Răzvan Theodorescu năpoi spusi un averu ti Cantemir, dimi că fu ună personalitate europeană tipică a kirolui di atumţea cari adusi tu un locu dauă lumi culturale, Occidentul și Orientul.


    “Ti Cantemir să știu ahâti lucri și nica alti armân s’hibă aflati. Ni-aduc aminti aoa şi ndoi ani la Academia Națională ditu Bruxelles, Academia belgiană, s-ndreapsi un colocvium ti europenitatea al Cantemir. Tru cazlu aestu, noi deadimu un mari european. Nu liseaşti s’agărşimu că “Descriptio Moldaviae” fu ună comandă cari făţea parti ditu ma multe comendză ali Academie di Berlin, cari căfta diverse “descriptiones” a născăntoru teritorii levantine. Interesul aestu, maxus ali Prusie, tră lumea Levantului eara multu v4rtoasă și di aoa yinea si căftarea cătră Cantemir. Nu lipseaşti s’nă ndirsimu, conjuncturile politice nu lipseaşti s’nă influențeadză dipu multu tru niscănti situații și tora easti ună ahtari situație, cându vas ă spunemu că Dimitrie Cantemir agiumsi membru ali Academie di Berlin tru harea a lui di prințu rus. Tru momentul tru cari regalitatea prusiană vru să-lli facă al Petru cel Mare ună acoladă fu aleptu omlu nai ma cultivat ditu Imperiul Rus, și pi el, pi fostul voievod ali Moldovă, lu pripusiră tu aestă noima. Cantemir u feati ună cultura tradițională a aluştui spațiu, cultura otomană cu cultura rusească. Easti ditu aestă videală un pion ali europenitati tru hăryia anda s’dişcllidea una nouă Europă, Europa premodernă.”


    Constantin Barbu, editor a operăllei al Dimitrie Cantemir, spusi ti manuscrisele cari andregu ună parte ditu expoziția dedicată savantului.


    “De la Cantemir armasiră aproapea 200 di volume. Până tora tipusimu 104 volume. Putum di li ndreapsimu dauă manuscrise al Cantemir, eali suntu tora manuscrise Cantemir antredz și la Moscova și suntu și aoa, București. Tutunaoara, adusimu multi manuscrise inedite di Cantemir di nu să ştea niţi titlul a lor. Aoa suntu ma multi manuscrise, inclusiv dauă capitole ditu “Descriptio Moldaviae”, scrisul easti al sinologului german Gottlieb Siegfried Bayer, profesor la Universitatea ditu Petersburg. Ama manuscrisele a lui nu s’află maş tru Rusia, eale s’află și la Academia ditu Berlin. Aadusimu și ateali 15 manuscrise di la Academia di Berlin.”



    Triplul centenar Cantemir ditu 2023 năpoi aduţi tu menga a publiclui român un4 personalitate culturală remarcabilă. Năsu fu ama şi ună una europeană.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala









  • Dimitrie Cantemir

    Dimitrie Cantemir

    2023 fu apufusitu, tru, România, anlu Dimitrie Cantemir. S’umpu 350 di añi di la amintarea și tamamu 300 di añi di la moartea a marilui cărturar, cari fu și domnitor ali Moldovă. Neise, Dimitrie Cantemir s-amintă ca hilliu a domnitorlui ali Moldovă, Constantin Cantemir, aleptu di kiheadz tra s’lă hibă domn, cându Dimitrie avea maş 12 di añi.


    Pisti alță doi añi, Dimitrie easti pitricutu Istanbul, ca ună garanție tră dumnillea al afendă-su, ditu Moldova. Yini la tron, tru 1693, cându aestu moare iara Dimitrie avea maş 20 añi. Domnitorlu avu și un frate ma mari, Antioh, cari fu și el domnitor tru Moldova și ostatec la Istanbul. Agiundzi diznău domnitor tru 1710, cu andruparea a turţăloru, pi cari îlli cunuștea multu ghini, ama, ti şcurtu kiros’faţi suţată țarlu Petru aţelu Marli, tru alumta aluştui cu turtălli. Victoria a otomañilor la Stănilești, tru 1711, li curmă planurli a țarlui și îlli bagă zori a domnitorlui ali Moldovă, Dimitrie Cantemir, s’fugă exilu, tru Rusia. Iu armasi 12 di añi, până la moarti, fără s’toarnă vărăoară tru Moldova. Tăş tru 1935, oasili a lui suntu adusi la Iași, di marli istoric Nicolae Iorga, și arihătipsescu tru bisearica “Trei ieararhi”, ctitorită di Vasile Lupu. Ama nu faptele di arme I aţeali politiţi alăsară toru pritu Dimitrie Cantemir ti posteritati că angrăpserli a lui. Tru kirolu a sejurlui forțat la Istanbul, ditu kirolu adolescențăllei, Dimitrie Cantemir demonstră un mari sinferu tră istorie și cultură.


    Tru minduita ta s’hibă părăstisitu tu harea di domnitor s’cundilleadză ti năsu că fu antropolog, lingvistu, istoric, filozof, compozitor, cartograf, scriitor, geograf, orientalist și politician. Istanbul nica s’vedu mururli a casillei iu şidea prințul atumţea, tru kirolu a sejurlui a lui ca zălog tră tiñia alu afendă-su, domnitorul ali Moldovă, Constantin Cantemir. Tru idyiulu mediu s’cundilleadză contribuția a lui la constituirea și dizvoltarea a muzicăllii și muzicologiillei ditu Turchia. Marea a lui operă, ama, va s’hibă ngrăpsită dupu ţi fudzi ditu Moldova, azvimtu di turţă, tru Rusia protectorlu a lui, atelu ti cari spunea aleaptă tiñie, țarlu Petru aţelu Mare. Agiumsi membru al Acadimie ditu Berlin, tră cari ngrăpsi “Discriptio Moldaviae” și “Istoria moldo-vlahă”, dauli ngrăpsiti tru latină. Studiile a lui publicate spunu mari sinferu tră ma multi domenii. Ase, ngrăpseaşti “Istoria ieroglifică”, “Istoria creaștirillei și discreastirillei Curtillei otomane”, “Sistemul religiillei mahomedane”, “Interpretarea naturală a monarhiilor” – scrise tuti tru latină, “Cartea științei muzicăllii” – tru turcă. Nai ma importantă scrieri a lui easti lugursită “Hroniclu a vicllimillei a româno-moldo-vlahilor”, scrisă tru latină și apridusă ună ş-ună tamam di autor, tru română. Iruşi, cărțăli a lui ahuhrhescu s’hibă apridusi tru ma multi limbi xeani, agiungu accesibile erudiților epocăllii a curi lă pripuni expertize și observații di profunzime. Fu apreciat di lumea rusă al Petru aţelu Mare și iluminismul vest-european a ţilui kiro. Scrierli a lui ciudusescu pritu amploarea fenomenelor tratate ama și pritu ahăndusimea analitică. Cunuscu și ngrăpsi tru ma multi limbi, tru română și latină, turcă și greacă, arabă și persană, rusă și germană.


    După azvindzearea, pi câmpul di alumtă, a proiectului progresist minduitu deadunu cu Petru atel Mare, domnitorlu-filosof s-trapsi tru lumea a cărțălor. Tru 1714, otomañii îl execută sălbatic pe Constantin Brâncoveanu, domnitorlu ali Valahie, doilu principat românesc. Cantemir și Brâncoveanu fură rivali pănu di mardzină, acă dolli videa cultură și civilizație yinitorul a popului român. După ţi nveaţă că turţălli alu căsăpiră pi Brâncoveanu și tuț hilli a lui, Cantemir akicăseaşti că numata va s’poată s’adară vără lucru ti văsilia a lui. Ditu aţea oară, turţălli pitrecu pi tronurile di la București și Iași domnitori di arăzgă greacă ditu măhălălu Fanar a Istanbulului, cari să spunea slujitori fideli ali Curti Otomane. Acă ortodocși cata cum și românii, fanarioțljlii instaureadză, kiro di un secol, un regim di sertă exploatare ali Moldovă și Valahie, tru favoarea a otomañilor și ti a loru gepi. Dimitrie Cantemir muri aoa şi trei secole, alăsânda ună impresionantă operă, scrieri adunate tru ndauă sfinduki, tru căsăbălu al Petru aţeli Mare, și pi cari pasionațllii cercetători români li aduc, preayalea-ayalea şi cu planu, sum luñina a tiparlui.



    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Dimitrie Cantemir

    Dimitrie Cantemir

    2023 a fost declarat, în România, anul Dimitrie
    Cantemir. Se împlinesc 350 de ani de la nașterea și chiar 300 de ani de la
    moartea marelui cărturar, care a fost și domnitor al Moldovei. De altfel,
    Dimitrie Cantemir s-a născut ca fiu al domnitorului Moldovei, Constantin
    Cantemir, ales de boieri pentru a le fi domn, când Dimitrie avea doar 12 ani.
    Peste alți doi ani, Dimitrie este trimis la Istanbul, ca o garanție pentru
    domnia tatălui său, din Moldova. Îi urmează la tron, în 1693, când acesta moare
    iar Dimitrie avea doar 20 de ani. Domnitorul a avut și un frate mai mare,
    Antioh, care a fost și el domnitor în Moldova și ostatec la Istanbul. Ajunge
    din nou domnitor în 1710, cu susținerea turcilor, pe care îi cunoștea foarte
    bine, dar, la scurt timp, se aliază cu țarul Petru cel Mare, în lupta acestuia
    cu turcii. Victoria otomanilor la Stănilești, în 1711, anulează planurile
    țarului și îl obligă pe domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir, să plece în
    exil, în Rusia. Unde a rămas 12 ani, până la moarte, fără să revină vreodată în
    Moldova. De abia în 1935, rămășițele sale pământești sunt aduse la Iași, de
    marele istoric Nicolae Iorga, și odihnesc în biserica Trei ierarhi, ctitorită
    de Vasile Lupu. Dar nu faptele de arme sau cele politice l-au impus pe Dimitrie
    Cantemir posterității ci scrierile sale. În timpul sejurului forțat la
    Istanbul, din timpul adolescenței, Dimitrie Cantemir a demonstrat un mare
    interes pentru istorie și cultură.

    În încercarea de a-l prezenta pe domnitor se
    menționează despre acesta că a fost antropolog, lingvist, istoric, filozof, compozitor,
    cartograf, scriitor, geograf, orientalist și politician. La Istanbul se
    păstrează zidurile casei care l-a găzduit pe prințul de atunci, în timpul
    sejurului său ca zălog pentru onestitatea tatălui său, domnitorul Moldovei,
    Constantin Cantemir. În același mediu se subliniază contribuția lui la constituirea
    și dezvoltarea muzicii și muzicologiei din Turcia. Marea sa operă, însă, va fi
    scrisă după ce pleacă din Moldova, înfrânt de turci, în Rusia protectorului
    său, cel pe care îl admira atâta, țarul Petru cel Mare. A devenit membru al
    Academiei din Berlin, pentru care a scris Descriptio Moldaviae și Istoria
    moldo-vlahă, amândouă scrise în latină. Studiile sale publicate denotă un
    interes impresionant pentru mai multe domenii. Astfel, scrie Istoria
    ieroglifică, Istoria creșterii și descreșterii Curții otomane, Sistemul
    religiei mahomedane, Interpretarea naturală a monarhiilor – scrise toate în
    latină, Cartea științei muzicii – în turcă. Cea mai importantă scriere a sa
    este considerată Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor, scrisă în latină
    și tradusă imediat, chiar de autor, în română. Repede, cărțile sale încep să
    fie traduse în diferite limbi străine, devin accesibile erudiților epocii
    cărora le propune expertize și observații de profunzime. A fost apreciat de
    lumea rusă a lui Petru cel Mare și iluminismul vest-european al acelor vremuri.
    Scrierile sale uimesc prin amploarea fenomenelor tratate dar și prin
    profunzimea analitică. A cunoscut și a scris în mai multe limbi, în română și
    latină, turcă și greacă, arabă și persană, rusă și germană.

    După înfrângerea,
    pe câmpul de luptă, a proiectului progresist gândit alături de Petru cel Mare,
    domnitorul-filosof s-a retras în lumea cărților. În 1714, otomanii îl execută
    sălbatic pe Constantin Brâncoveanu, domnitorul Valahiei, al doilea principat
    românesc. Cantemir și Brâncoveanu au fost rivali încrâncenați, deși amândoi
    vedeau în cultură și civilizație viitorul poporului român. După ce află că
    turcii l-au căsăpit pe Brâncoveanu și toții fii lui, Cantemir înțelege că nu va
    mai putea face nimic pentru țara sa. Din acel moment, turcii trimit pe
    tronurile de la București și Iași domnitori de origine greacă din cartierul
    Fanar al Istanbulului, care se arătaseră slujitori fideli ai Curții Otomane.
    Deși ortodocși ca și românii, fanarioții instaurează, timp de un secol, un
    regim de cruntă exploatare a Moldovei și Valahiei, în favoarea otomanilor și al
    propriului buzunar. Dimitrie Cantemir a murit acum trei secole, lăsând o
    impresionantă operă, scrieri adunate în câteva lăzi, în orașul lui Petru cel
    Mare, și pe care pasionații cercetători români le aduc, treptat și temeinic,
    sub lumina tiparului.

  • Jacques Augustin (France) – Les premiers écrits littéraires roumains

    Jacques Augustin (France) – Les premiers écrits littéraires roumains

    Il faut savoir que le document le plus ancien écrit en roumain qui nous soit parvenu est la lettre du boyard Neacşu de Câmpulung au juge de Braşov, Hans Benkner. Il l’informait au sujet des actions des Turcs du sud du Danube sur les préparatifs de la campagne de conquête de la Hongrie par le sultan Soliman Ier le Magnifique. Il l’avertissait sur la nécessité de prendre d’urgence des mesures défensives et de maintenir la confidentialité sur le contenu de la lettre et son expéditeur. Même si le texte a été écrit en caractères cyrilliques et l’introduction et la formule de fin sont en slave, le contenu est en roumain.



    Pour ce qui est du premier texte littéraire en roumain, il faut attendre le début des années 1700. Jusqu’alors, on voit le premier livre imprimé en roumain, un catéchisme du diacre Coresi, de 1559, plusieurs livres d’histoire de la Moldavie, écrits par des chroniqueurs, la Bible dite de Şerban Ier Cantacuzène, donc une traduction, publiée en 1688. Le premier texte littéraire roumain est L’Histoire hiéroglyphique du prince de Moldavie Dimitrie Cantemir, savant et homme de lettres d’audience universelle. Il l’a écrite entre 1703 et 1705.

  • Marcarea tricentenarului DIMITRIE CANTEMIR la ACADEMIA DE ŞTIINŢE BERLIN – BRANDENBURG

    Marcarea tricentenarului DIMITRIE CANTEMIR la ACADEMIA DE ŞTIINŢE BERLIN – BRANDENBURG

    La 11 iulie 2014 s-au împlinit 300 de ani de la primirea lui Dimitrie Cantemir ca membru al Academiei din Berlin. Pentru marcarea acestui eveniment în capitala Germaniei, Ambasada României în Germania, în colaborare cu Academia de Ştiinţe Berlin-Brandenburg şi cu Institutul Cultural Român din Berlin a organizat o ceremonie de celebrare a personalităţii lui Dimitrie Cantemir.



    Prezentă la Radio Romania International pentru a marca evenimentul, Prof. Dr. Corina Dumitrescu, rector la Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir” şi preşedinte al Asociaţiei Europene ce poartă numele principelui cărturar a ţinut să sublinieze:



  • 300 de ani de la primirea lui Dimitrie Cantemir ca membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin

    300 de ani de la primirea lui Dimitrie Cantemir ca membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin

    Secretarul de stat pentru analiză politică şi relaţia cu Parlamentul, Radu Podgorean, a participat vineri, 11 iulie 2014, la Berlin, la ceremonia prilejuită de aniversarea a 300 de ani de la primirea lui Dimitrie Cantemir ca membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin. Manifestarea a fost organizată de Ambasada României în Republica Federală Germania şi a fost găzduită de prestigiosul for academic berlinez, în prezenţa preşedintelui acestuia, Günter Stock, şi a membrilor Senatului Academiei de Ştiinţe din Berlin. Momentul a coincis în mod simbolic cu aniversarea înfiinţării Academiei de Ştiinţe din Berlin în anul 1700.



    În cadrul ceremoniei a fost dezvelit un bust al lui Dimitrie Cantemir, realizat de sculptorul Valentin Tănase. Cu acest prilej, preşedintelui Academiei de Ştiinţe din Berlin, precum şi unor personalităţi ştiinţifice, culturale şi politice din România şi Republica Federală Germania le-a fost înmânată medalia ”Dimitrie Cantemir”, realizată într-o ediţie de colecţie, serie limitată.



    În alocuţiunea sa, secretarul de stat Radu Podgorean a menţionat importanţa acestei aniversări pentru cultura română, pentru afirmarea sa pe plan european şi internaţional. Este prima recunoaştere ştiinţifică a unui român — iar opera noului membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin începând din vara lui 1714 reprezintă, ea însăşi, un moment de hotar în literatura, istoria, ştiinţa şi filosofia românească. Putem vorbi de o intuiţie a forului academic berlinez a valorii de sinteză între Orient şi Occident, între tradiţie şi modernitate a gândirii şi operei lui Cantemir”, a subliniat reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe.



    Radu Podgorean a menţionat că aniversarea celor 300 de ani de la primirea lui Dimitrie Cantemir în Academia de Ştiinţe din Berlin este una dintre aniversările cele mai importante ale agendei de diplomaţie publică a Ministerului român al Afacerilor Externe. Putem afirma că panoplia personalităţilor româneşti de prestigiu european şi mondial începe cu personalitatea complexă a principelui român, a cărui faimă a fost «omologată» de către forul care ne găzduieşte acum. De aceea, aduc cele mai calde mulţumiri Academiei care a făcut poporului român onoarea de-i recunoaşte, pentru prima dată, potenţialul de creaţie şi cultură, reprezentat în cel mai înalt grad de Dimitrie Cantemir”, a menţionat secretarul de stat Radu Podgorean.



    La ceremonia de la Academia de Ştiinţe din Berlin au luat parte ambasadorul României în Republica Federală Germania, rectorul Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir”, parlamentari, oameni de cultură germani, reprezentanţi ai Asociaţiei Europene ”Dimitrie Cantemir”, ai Asociaţiei ASTRA, precum şi ai altor organizaţii ale societăţii civile.



    Evenimentul dedicat aniversării a 300 de ani de la primirea lui Dimitrie Cantemir ca membru al Academiei din Berlin este una dintre cele mai acţiuni de diplomaţie publică în anul 2014, alături de Anul Brâncoveanu”, 100 de ani de la declanşarea Primului Război Mondial, 10 ani de la aderarea României la NATO, 25 de ani de la căderea regimului comunist în România.



    Comunicat MAE