Florentina
Baloş, preşedinta Asociaţiei Butoiaşul cu zâmbete ne este prietenă de demult,
la RRI, fiindcă am urmărit mai multe dintre iniţiativele ei caritabile şi nu
numai. Astăzi ne reţine
atenţia cu un proiect vizionar menit să ofere sprijin tinerilor cu
dizabilităţi, care nu mai beneficiază de şcolarizare, urmând să îi pregătească
pentru viaţă şi eventual, pentru găsirea unei profesii.
Florentina
ne-a spus povestea acestei iniţiative: Proiectul de numeşte Căsuţa
Florentinei sau Cuibul Florentinei, este un proiect care se doreşte a fi realizat
în prima jumătate a anului. Ne adresăm în principal copiilor care termină 10
clase, copii speciali au învăţământ până la 10 clase, după care avem un anumit
segment care poate să urmeze o post-liceală, dar aici ţine foarte mult de
aptitudini, de cât poate copilul respectiv. Mai avem părinţii care rămân cu
copiii. Iar Căsuţa Florentinei se adresează celor care nu au variantă pentru
copii. Sunt adulţi, oficial au 18 ani, practic nu sunt
suficient de maturi, de dezvoltaţi cât să se poată îngriji singuri. Şi atunci
au nevoie de asistenţă. Iar părintele nu are ce să facă: cum îşi continuă viaţa
profesională, viaţa socială? Este foarte greu. Şi atunci noi venim cu oferta
acestei căsuţe, unde copilul poate fi adus în cursul zilei.
Şi pentru că şcoala este tot mai greu de urmat de
copiii din mediile defavorizate, Florentina nu se opreşte aici: Dar noi nu ne limităm la partea asta. Într-adevăr 80% din acţiune e
concentrată pe segmentul acesta, însă noi vom avea şi Camera Magică, cum îmi
place mie să îi spun, unde vom oferi susţinere, copiilor care au nevoie de
meditaţii, copiilor din medii defaforizate. Pentru că noi când am început, am făcut-o pe ideea Stop abandon şcolar!
În sensul că nu suntem toţi genii şi că am avea de terminat două facultăţi, dar
fiecare trebuie să termine o şcoală, să practice o meserie. Şi
este foarte important să ştie să înveţe că nu sunt singuri şi să nu abandoneze
şcoala. Şi să meargă până la capăt, ca să poată să îşi câştige pâinea, în
momentul în care vor fi adulţi.
Este un proces de durată, câteodată fără rezultate
palpabile curând, ne-a mai explicat Florentina, care ştie să susţină cauzele
alese: Pentru copiii care termină clasa a X-a nu avem limită de vârstă,
pentru că ar fi şi destul de dificil să facem asta. Acolo vor fi cu toţii
bineveniţi. Pe celălalt segment, de copilaşi din medii defavorizate, noi vom
încerca să le fim alături până în momentul în care ei termină cel puţin 12
clase. Trebuie să termine acele 12 clase! Sau să meargă la o şcoală profesională,
dar să meargă şi să continue. Aşa că ne vom adresa lor până în momentul în care
termină 12 sau 13 clase. Şi repet pentru copiii speciali nu avem segment de
vârstă, pentru că până la urmă adultul acela va fi cumva un copil care va avea
nevoie de susţinere.
Am întrebat-o pe Florentina Baloş dacă are în
vedere o colaborare mai strânsă cu sistemul de învăţământ de stat, poate înspre
extinderea unor astfel de iniţiative precum cea propusă de ea: Începem cu paşi mici. Avem o colaborare superbă cu Şcoala specială din
sectorul 6, unde am întâlnit cadre didactice absolut implicate, adorabile,
absolut îndrăgostite de profesia lor şi de copiii pe care îi au în grijă în
fiecare zi. Aşa am dezvoltat şi am creionat foarte multe acţiuni, în cursul
anului trecut şi în cursul acestui an. Şi cu paşi mici vom crea şi activităţile
pe parte aceasta, ca să vă răspund la întrebare.
Ca mai toate demersurile Florentinei Baloş şi
acesta ţine în primul rând de o mai bună conştientizare a provocărilor. Pentru
a rezolva o problemă trebuie mai întâi să o cunoşti în amănunt, iar acest nou
proiect vizează ajutarea familiilor care au în îngrijire un tânăr cu
dizabilităţi sau acelora care nu îşi permit să susţină un tânăr prin şcoală,
cunoscându-se cerinţele tot mai crescânde ale sistemului educaţional. Dar
determinarea Florentinei ne dă speranţă, ca de obicei!
