Radio România Internațional

Tag: documentar

  • Astra Film Festival, sărbătoarea filmului documentar

    Astra Film Festival, sărbătoarea filmului documentar

    În perioada 15-22 octombrie s-a desfășurat la Sibiu cea de-a 30-a ediție a
    celui mai longeviv festival de film din România, Astra Film Festival.

    Selecția
    de anul acesta a inclus peste 130 de filme provenind din 40 de țări, prezentate
    în cele patru secțiuni competiționale- Voci emergente ale documentarului,
    Europa Centrală și de Est, România și DocSchool- și într-o serie de programe
    speciale.

    Peste 75 de filme au fost prezentate în premieră națională la Astra
    și spectatorii prezenți la Sibiu au avut ocazia să vadă filme premiate la
    Sundance, Cannes, Berlinale sau IDFA.

    Ediția aniversară a festivalului s-a
    deschis cu proiecția filmului Întâlnindu-l pe Zelenski (work-in-progress).
    Co-regizat de laureatul premiului Emmy, André Singer și de regizorul și actorul
    Liev Schreiber, filmul urmărește povestea lui Volodimir Zelenski, de la
    copilăria petrecută în URSS până succesul pe care l-a avut în industria show business-ului,
    iar apoi în funcția de președinte al Ucrainei.

    Sara Budrala face parte din
    echipa Festivalului Internațional de Film Astra și ne-a vorbit despre două
    dintre secțiuni: România și Voci emergente ale documentarului.

    Eu
    am avut norocul să particip și la selecția acestor filme din secțiunea România,
    astfel că am putut să văd o mare varietate de filme care au fost produse anul
    acesta în țara noastră. Pot spune că, în urma vizionării lor, mi-am creat o
    imagine foarte vastă despre filmul documentar și despre cât de diferite pot fi
    viețile, destinele oamenilor care locuiesc în aceeași tară. Cred că una dintre
    cele mai mari calități a acestei selecții de film este că aduce în prim plan
    oameni pe care îi întâlnim destul de rar, oameni care nu sunt prezentați de
    obicei în toată complexitatea lor în media.

    Mă refer la personajele câtorva
    filme din această secțiune, hoți, oameni fără adăpost, oameni săraci,
    violatori, tot felul de personaje apar în această secțiune și este interesant
    să le descoperi viața. Iar filmele respective sunt realizate de autorii lor
    într-un mod original, sunt filme care invită la empatie și la o înțelegere mai
    profundă a acestor oameni. În ceea ce privește secțiunea Voci emergente ale
    documentarului, este una dintre cele mai inovatoare secțiuni și nu doar prin
    temele -să spunem- exotice pentru noi, cei din această parte a Europei, ci și
    prin felul în care sunt abordate, filmele respective depășind limbajul
    cinematografic convențional.

    De exemplu, unul dintre filmele din această
    secțiune este realizat exclusiv din capturi de ecran care provin dintr-un joc
    video, iar filmul respectiv se joacă cu limita foarte neclară dintre realitatea
    virtuală și realitatea familiară nouă. Am observant că mulți dintre regizorii
    prezenți în această secțiune au tendința de a întoarce camera spre ei înșiși
    sau spre familiile lor, în încercarea de a rezolva traume generaționale și de
    a-i înțelege pe cei apropiați.


    La
    secțiunea ‘România’, premiul pentru cel mai bun documentar a revenit peliculei
    Dulcele sărut al pământului, realizat de cineastul francez Gautier Gumpper.
    Este un film care spune povestea unui român care a ales să trăiască sub un pod
    din Strasbourg și care protestează într-un mod inedit la Curtea Europeană a
    Drepturilor Omului pentru nedreptatea care i s-a făcut în România. La secțiunea
    Europa Centrală și de Est, premiul pentru cel mai bun documentar a fost
    câștigat de filmul Vântul schimbării, realizat în orașul natal al lui Stalin
    din Georgia. Câștigătorul secțiunii Voci Emergente ale filmului documentar este
    pelicula Locul unde nimeni nu zice te iubesc, o incursiune într-o comunitate
    amerindiană din Columbia. Cel mai bun documentar studențesc a fost desemnat un
    film românesc – Dansez și eu la nunta părinților mei – realizat de Andreea
    Chiper.


  • “Arsenie. Viața de apoi”, în cinematografe

    “Arsenie. Viața de apoi”, în cinematografe

    Lungmetrajul Arsenie. Viața de apoi”, road movie documentar scris și regizat de Alexandru Solomon, a ajuns pe marile ecrane din România.



    Filmul lui Alexandru Solomon merge pe urmele lui Arsenie Boca, într-un pelerinaj pus în scenă. Pelerinii și regizorul refac presupusele miracole atribuite părintelui, le dezbat și se confesează. Prin ochii credincioșilor, observați de un regizor sceptic, filmul surprinde cum se reflectă societatea românească în imaginea acestui om care urmează să fie canonizat.



    Am stat de vorbă cu Alexandru Solomon, regizorul şi scenaristul filmului despre acest nou proiect cinematografic al său.






    Unul dintre producătorii filmului este Ada Solomon, cu care am discutat despre film, dar şi despre fenomentul Arsenie Boca în societatea românească actuală.






    Posterul de lansare a filmului a fost realizat de SADDO, artist contemporan de origine română, stabilit în prezent la București.



    Alexandru Solomon, regizor şi director de imagine, este cunoscut pentru lungmetraje documentare ca Marele jaf comunist” (2004), despre jaful Băncii Naţionale Române din 1959, pentru care a câştigat marele premiu la festivalul Mediawave (Ungaria), Război pe calea undelor/ Cold Waves” (2007), un film despre Radio Europa Liberă, pe tema propagandei din timpul Războiului Rece, Kapitalism – reţeta noastră” (2010), o revenire fictivă a dictatorului Nicolae Ceauşescu într-o nouă societate cu obiceiuri cunoscute ale oamenilor de afaceri, România: Patru patrii” (2015), cu scriitorii Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Florin Lăzărescu şi Norman Manea, și Ouăle lui Tarzan” (2017), despre primul institut de primatologie din lume.

  • Documentarul “Casa cu păpuși”, debutul în regie al directorului de imagine Tudor Platon

    Documentarul “Casa cu păpuși”, debutul în regie al directorului de imagine Tudor Platon


    Debutul în regie al directorului de imagine Tudor Platon, documentarul Casa cu păpuşi/ House of Dolls, a avut premiera internaţională la Sarajevo International Film Festival și premiera națională în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, în secţiunea Zilele Filmului Românesc.



    Tudor Platon este unul dintre cei mai prolifici directori de imagine din cinematografia română, nominalizat la Premiile Gopo pentru Tânără Speranță în 2016, pentru imaginea filmului Toate fluviile curg în mare (regia Alexandru Badea). Tudor Platon a mai fost nominalizat la Premiile Gopo și în 2022, la două categorii: Cel mai bun film de debut şi Cel mai bun documentar pentru Casa cu păpuşi, un film despre prietenie și speranță. Casa cu păpuşi le are în distribuţie pe Viorica Crăciun, Ileana Crăciun, Elena Laslu, Ana-Maria Bondar, Aura Chindea. Tudor Platon semnează regia, scenariul şi imaginea, montajul fiind realizat de Natalia Volohova Deliu. Producători sunt Carla Fotea, Ada Solomon, Tudor Platon şi Alexandru Solomon.



    Când a început s-o filmeze pe bunica sa și pe cele patru prietene ale sale, care se aflau într-o vacanță pe Valea Oltului, Tudor Platon nu-și propusese să realizeze un film. Voia doar să petreacă timp cu bunica sa, Cica și s-o cunoască mai bine. La rândul lor, cele cinci prietene septuagenare credeau că tânărul de 25 de ani care le filma permanent își va pierde rapid interesul și se va întoarce acasă.


    Tudor Platon: Da, interesul meu n-a fost să fac un film, ci să petrec timp cu ele, mai ales cu bunica mea Cica, pe care n-o cunoșteam atât de bine atunci. Și simt cum acea săptămână ne-a apropiat mult mai mult, într-un mod foarte intim. De atunci reușim să ne spunem multe lucruri, pe care înainte nici nu ne gândeam că am putea să le împărtășim. La fel ca mulți alții, eu am fost crescut de bunici. Iar cea care m-a crescut nu a fost Cica, ci cealaltă bunică, care murise cu doi ani înainte de a începe eu să filmez ceea ce a devenit Casa cu Păpuși. De aceea am simțit această nevoie, de a mă apropia de Cica, pentru a umple acel gol care a rămas. Și cred că și ea a avut această nevoie, pentru că până atunci, Cica a fost destul de reținută în a-și manifesta sentimentele. Așa că atunci când mi-a spus că pleacă în excursie cu prietenele ei, i-am propus s-o însoțesc.


    Cum deja se știe, era o excursie pe care ele o fac în fiecare an, deja a devenit tradiție. Este o vacanță în care ele se izolează de lume și cred că asta le ajută să se întoarcă în timp, să ajungă în orice moment al vieții lor. Și ele se simt foarte tinere, poate și pentru că se cunosc de 50 de ani. Din ce am înțeles de la una dintre prietenele bunicii, Elena, după ce ne-am cunoscut mai bine, ele se gândeau că mă voi plictisi și că voi pleca după două zile. Dar relația lor cu mine, făcând referire la universul ăsta închis pe care-l obțin de fiecare dată când merg acolo, în vacanța lor anuală, s-a construit așa puternic și pentru că nu mă vedeau ca pe un bărbat, ci mai degrabă ca pe un copil. Așa îmi și spuneau: copilu’. Și poate că aveau dreptate, poate și pentru că eram foarte tânăr am reușit să surprind această candoare a lor, această relație specială care s-a construit între ele. Iar la început cred că s-au lăsat surprinse de cameră și pentru că, așa cum am mai spus, ele nu credeau că va ieși un film, eu nu intenționam să fac un film, ci pur și simplu voiam să am amintiri frumoase cu bunica mea.



    Nevoia de a face și regie a venit natural, spune Tudor Platon: Exista, da, această nevoie, dar nu mă gândisem la ceva concret, nu plănuiam să fac ceva anume. Era mai ales această nevoie de a înregistra, de a capta ceea ce mi se întâmplă mie, într-o mare măsură. Dar cred că această nevoie de a înregistra a existat mereu în mine. Mă consider, până la urmă, un povestitor, îmi place să spun povești sau să înregistrez, să rețin poveștile pe care le aud. Și îmi place să transpun niște emoții, asta fac și în momentul în care filmez filmele altora, încerc să înțeleg și să transpun ceea ce înțeleg. Atunci când doar filmez, ceea ce mă exprimă este imaginea pe care o fac, iar în cazul în care este un proiect propriu, pe care îl și regizez eu, spun o poveste prin toate mijloacele pe care le am la îndemână.



    Tudor Platon a studiat imaginea la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) din Bucureşti. Începând din timpul facultăţii, a fost operator şi director de imagine la numeroase scurtmetraje, printre care In the House (2014) şi Pipa, sexul şi omleta (2017), de Ana-Maria Comănescu, Toate fluviile curg în mare (2016), de Alexandru Badea, 4:15 PM Sfârșitul lumii (2016), de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru, ambele prezente la Cannes, sau Petrecere privată (2016) şi Haine negre (2017), de Octav Chelaru. Tudor Platon semnează și imaginea scurtmetrajului Cadoul de Crăciun (2018), de Bogdan Mureşanu, aflat pe lista scurtă a Premiilor Oscar 2020), câştigător a zeci de premii, printre care şi trofeul Academiei Europene de Film. Cel mai recent film la care Tudor Platon semnează imaginea este un documentar de Alexandru Solomon, care analizează impactul cultului pe care ieromonahul Arsenie Boca l-a avut în societatea românească și care va avea premiera în curând. Ca regizor, Tudor Platon pregătește un nou documentar cu o poveste foarte personală, despre familia sa.






  • Documentarul satiric „Al cui câine sunt?”, în cinematografe

    Documentarul satiric „Al cui câine sunt?”, în cinematografe

    Eseul documentar satiric Al cui câine sunt?”, scris și regizat de Róbert Lakatos, a intrat pe marile ecrane din România.



    Filmul a avut avanpremiera națională în Competiția Astra Film Festival Sibiu, iar premiera internațională în Programul Free Spirit al Festivalului Internațional de Film de la Varșovia.



    Am stat de vorbă la avanpremiera din Bucureşti cu regizorul filmului.



  • “Spioni di ocazie”, un nou documentar di Oana Bujgoi Giurgiu

    “Spioni di ocazie”, un nou documentar di Oana Bujgoi Giurgiu

    Oana Giurgiu, regizoare, producătoare di film și director executiv a Festivalui Internațional di Film Transilvania yini diznău (după Aliyah DaDa, proiectat tru premieră tru 2015) cu un nău documentar: “Spioni di ocazie”.


    Oana Giurgiu, regizoare, producătoare di film și director executiv a Festivalui Internațional di Film Transilvania yini diznău (după Aliyah DaDa, proiectat tru premieră tru 2015) cu un nău documentar: “Spioni di ocazie”.


    Bazat pi fapte și mărtirii reale, filmul recreeadză pirmitusearea a născăntoru acțiuni di spionaj ţi nu suntu di arada, cari băgară damca ti totna pi dizvărtearea a Doilui Polimu Mondial: recrutarea a născăntoru tiniri sioniști ditu Palestina, pitricuţ năpoi tru văsiliili a lor di origine ditu Europa di Est, inclusiv tru România, tră s’llia informații ti germani. Documentarul avu premiera la TIFF 2021 și amintă Mențiunea Spicială a Juriului tru cadrul Compitiției Românești la Astra Film Festival Sibiu 2021. Oaspită la RRI, Oana Bujgoi Giurgiu spusi că cilăstăsi multu tră documentare și că pirmitusearea ditu film nkiseaşti di la ună secvență ditu primul a llei film, Aliyah DaDa:



    ”Easti ună pirmituseari ditu kirolu a Doiui Polim Mondial, cama di tamam zburămu ti anul 1944, un an cu multe cutulburări și alăxeri di situație, un an tru cari polimul părea că s’aproaki di bitisită şi s’căfta cearei tra s’veadă cari easti mira a prizonierilor aliați ditu Europa di Est. Easti un moment tru cari vărnu ditu un serviciu secret ari aestă idie multu giunească și ţi nu easti di arada, s’recruteadză niscănţă oamiñi aplo și să-i trimită tru Europa di Est, tră aţea că aestă misiune nu vrea s’eara băgată tu practico di spioni britanici ică americani, vrea s’eara acăţaţ ună ş-ună. Și atumţea s’agiumsi la aestă cearei, ta s’recrutedză spioni ditu atelli cari avea agiumtă s’emigreadză tru Palestina ninti di polim.


    Pi şcurtu mutrinda pirmitusearea Spionilor di Ocazie, pot să spunu că easti ună turlie di Inglourious Basterds tru variantă reală, tră aţea că lucrli aestea nica şi s’feaţiră, iar mini — lipseaşti s-pricunnoscu – mi inspiraiu ditu trailerul filmului faptu di Quentin Tarantino. Pirmitusearea ditu Spioni di Ocazie easti una multu puțăn cunuscută tru România, idyea, multu pţănu cunoscută și tru alanti văsilii iu s’făţea acțiunea. Lipseaşti spusă că pirmituserli ditu film nu s’fac maş tru România, suntu ma multe văsilii mintiti. Ti amărtie, noi himu nviţaţ s’nviţămu istoria noastră, locală, națională, plasată tru un context ma largu internațional, ama vărnăoară nu știm cum zñiipseaşti niscanti dicizii politice i militare, ti exemplu, văsiliili di anvarliga, viţiñilli di aproapea. “


    Tră reconstituirea pirmituserloru cu spioñilli di ocazie, Oana Bujgoi Giurgiu apeleadză la suite di caduri, realizate di Alex Gâlmeanu. Montajul easti ali Letiția Ștefănescu, sound disign-ul lui Sebastian Zsemlye, iar muzica originală easti compusă di Matei Stratan. Filmărli s’feaţiră tru România, Israel și Slovacia. Oana Bujgoi Giurgiu.



    ”Escu un regizor di ocazie. Și la primul a meu film situația fu idyea, tră aţa că vrui să spunu multi pirmituseri di hazi, mpline di substanță, cari easti amartie s-nu hibă spusi. Tru cazul aestu, a documentarelor cari prezintă pirmituseri ditu tricutlu kiro, problema easti că suportul di imagine pi cari lu aduc dininti arhivele di film, singurele pi cari poț s’li vedz ditu perioada respectivă, suntu multu oarfăni. Ma multu, hiinda zborlu di polim, imaginile pi cari poţ s’li ufiliseşţă tu unu filmu di aesta turlie suntu, nai cama multu, nafoara a filmărilor di pi front, jurnalele țănute di atelli implicaț, aţeali jurnale di polim. Vrănda s’yilipsescu irmituserli personale a protagoniștilor a mei lipsea s’aflu ună cearei, s’lă dau bană cu niscănţă actori, și alepşu aestu şingiru di caduri ca modalitate.


    Fu lucru mari, pi cari nu mat ava lu urhescu diznă. Cu realizatoarea a montajului, Letiția Ștefănescu, colaborez di multu kiro, ti aţea pot să spunu că ambărţitămu multu di multu ditu un film, nu pot s’mi spunu mini uniclu autor al unui film, cum ţi s’hibă nu pot s’fac aesta. Tru cazul alustui film lipseaşt să-lli aduc aminti tuţ aţelli cari suntu părtași la opera finală. Alex Gâlmeanu, autorul a fotografiilor, easti un artist extraordinar, muzica originală easti compusă di Matei Stratan și, tută coloană sonoră easti ună lucrare tru sine. Sound disign-ul easti simnat di Sebastian Zsemlye, practic tut ţi nsimneadză iho easti reconstruit, tută ambianța sonoră. Minduescu că Spioni di Ocazie easti un film tru cari s’veadi ţi nsimneadză lucurlu tu parei.”



    Ditu distribuția a filmului Spioni di Ocazie fac parte actorllii Paul Ipate, Daniel Achim, Ioan Paraschiv, Mihai Niță, George Bîrsan, diadun cu mulță actori niprofesioniști. Anamisa di atelli cari da boaţi apersonajelor suntu Istvan Teglas, Ionuț Grama ică Radu Bânzaru.


    Autoru: Corina Sabău


    Armânipsearea: Taşcu Lala
























  • “Spioni de ocazie”, un nou documentar de Oana Bujgoi Giurgiu

    “Spioni de ocazie”, un nou documentar de Oana Bujgoi Giurgiu


    Oana Giurgiu, regizoare, producătoare de film și director executiv al Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), revine (după Aliyah DaDa, proiectat în premieră în 2015) cu un nou documentar: Spioni de ocazie. Bazat pe fapte și mărturii reale, filmul recreează povestea unor acțiuni de spionaj neobișnuite, care au marcat definitiv desfășurarea Celui de-al Doilea Război Mondial: recrutarea unor tineri sioniști din Palestina, trimiși înapoi în țările lor de origine din Europa de Est, inclusiv în România, pentru a obține informații despre germani. Documentarul a avut premiera la TIFF 2021 și a obținut Mențiunea Specială a Juriului în cadrul Competiției Românești la Astra Film Festival Sibiu 2021. Invitată la RRI, Oana Bujgoi Giurgiu a spus că a petrecut foarte mult timp pentru documentare și că povestea din film pleacă de la o secvență din primul ei film, Aliyah DaDa:



    Este o poveste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai exact vorbim despre anul 1944, un an cu multe tulburări și schimbări de situație, un an în care războiul părea că se apropie de final și se căutau soluții pentru a se afla soarta prizonierilor aliați din Europa de Est. Este un moment în care cineva dintr-un serviciu secret are această idee foarte îndrăzneață și neobișnuită, să recruteze niște oameni simpli și să-i trimită în Europa de Est, pentru că această misiune n-ar fi putut fi îndeplinită de spioni britanici sau americani, ar fi fost prinși imediat. Și atunci s-a ajuns la această soluție, de a-i recruta pe spioni dintre cei care apucaseră să emigreze în Palestina înainte de război.


    Ca să rezum povestea Spionilor de Ocazie, pot spune că este un fel de Inglourious Basterds în variantă reală, pentru că lucrurile astea chiar s-au întâmplat, iar eu – trebuie să recunosc – m-am inspirat din trailerul filmului făcut de Quentin Tarantino. Povestea din Spioni de Ocazie este una destul de puțin cunoscută în România, de asemenea, destul de puțin cunoscută și în celelalte țări în care se petrece acțiunea. Trebuie spus că poveștile din film nu se petrec numai în România, sunt mai multe țări implicate. Din păcate, noi suntem obișnuiți să învățăm istoria noastră, locală, națională, plasată într-un context mai larg internațional, însă niciodată nu știm cum afectează anumite decizii politice sau militare, de exemplu, țările din jur, vecinii imediați. “


    Pentru a reconstitui poveștile spionilor de ocazie, Oana Bujgoi Giurgiu apelează la suite de fotografii, realizate de Alex Gâlmeanu. Montajul îi aparține Letiției Ștefănescu, sound design-ul lui Sebastian Zsemlye, iar muzica originală este compusă de Matei Stratan. Filmările au avut loc în România, Israel și Slovacia. Oana Bujgoi Giurgiu.



    Eu sunt un regizor de ocazie. Și la primul meu film situația a fost asemănătoare, pentru că mi-am dorit să spun multe povești savuroase, pline de substanță, care ar fi păcat să rămână nespuse. În cazul acesta, al documentarelor care prezintă povești din trecut, problema este că suportul de imagine pe care ți-l oferă arhivele de film, singurele pe care le poți avea din perioada respectivă, sunt destul de sărace. În plus, fiind vorba de război, imaginile pe care le poți folosi într-un film de acest tip sunt, cel mai adesea, în afara filmărilor de pe front, jurnalele ținute de cei implicați, acele jurnale de război. Încercând să ilustrez poveștile personale ale protagoniștilor mei a trebuit să găsesc o soluție, să le dau viață cu niște actori, și am ales aceste serii de fotografii ca modalitate.


    A fost o muncă uriașă, pe care n-aș mai lua-o de la capăt. Cu realizatoarea montajului, Letiția Ștefănescu, colaborez de multă vreme, de aceea aș putea spune că împărțim foarte mult dintr-un film, nu pot să mă numesc eu unicul autor al unui film, oricum n-aș putea face asta. În cazul acestui film trebuie să- i menționez pe toți cei care sunt părtași la opera finală. Alex Gâlmeanu, autorul fotografiilor, este un artist extraordinar, muzica originală este compusă de Matei Stratan și, de fapt, întreaga coloană sonoră este o lucrare în sine. Sound design-ul este semnat de Sebastian Zsemlye, practic tot ce înseamnă sunet este reconstruit, întreaga ambianța sonoră. Cred că Spioni de Ocazie este un film în care se vede ce înseamnă munca de echipă.



    Din distribuția filmului Spioni de Ocazie fac parte actorii Paul Ipate, Daniel Achim, Ioan Paraschiv, Mihai Niță, George Bîrsan, alături de mulți actori neprofesioniști. Printre cei care dau voce personajelor sunt Istvan Teglas, Ionuț Grama sau Radu Bânzaru.

  • Festivalul Filmului Palestinian

    Festivalul Filmului Palestinian

    Cele mai de succes filme palestiniene
    din ultimii ani, realizate de cineaști palestinieni importanți, au putut fi
    văzute la cea de-a patra ediție a Festivalului Filmului Palestinian din România
    – ediție offline la Cinema Muzeul Țăranului și în perioada 2 – 5 decembrie – ediție online. Festivalul
    Filmului Palestinian a fost organizat de Centrul Cultural Palestinian Mahmoud
    Darwish – în parteneriat cu Ministerul Culturii din Palestina și Ambasada
    Statului Palestina în România – și și-a propus să ofere publicului din România
    şansa de a descoperi atât vitalitatea cinematografiei palestiniene
    (reprezentată de cineaşti răspândiţi în întreaga lume), cât şi realităţile
    socio-culturale şi istoria palestinienilor prin reprezentarea cinematografică
    și prin întâlniri cu cineaști.

    Ionuț Trandafirescu, directorul festivalului: Noi încercăm, la fiecare ediție, să propunem cele mai reprezentative
    titluri din cinematografia palestiniană. Și de data aceasta avem filme care
    abordează teme actuale și subiecte care ne reprezintă pe toți într-o formă sau
    alta, subiecte care ne reprezintă pe toți, le întâlnim și în viețile noastre.
    Ne bucurăm că am ajuns la cea de-a patra ediție, că există interes, și mai cu
    seamă anul acesta ne bucurăm că am reușit să realizăm o ediție hibrid. Adică am
    reușit să ne întâlnim și în cinematograf după ce anul trecut, după cum se știe,
    am avut o situație excepțională și am fost nevoiți să realizăm festivalul exclusiv
    online. Încercăm și prin acest festival să stimulăm publicul să ne reîntâlnim
    în sala de cinema, unde de altfel este și firesc să urmărim un film.


    Unul dintre filmele din programul
    acestei ediții a Festivalului Filmului Palestinian a fost Aşa cum vreau (As
    I Want, 2021), realizat de regizoarea palestiniană Samaher Alqadi. Selectat la
    Berlinale şi CPH:DOX, filmul urmăreşte protestele din 2013 ale unor femei din
    Egipt, exasperate din cauza agresiunilor sexuale care au avut loc în Piaţa
    Tahrir în timpul manifestaţiilor organizate pentru a marca doi ani de la
    Revoluţia de la Cairo. Documentarul de montaj Despre pământ şi pâine (Of
    Land and Bread, 2019) este realizat din zeci de înregistrări făcute de
    palestinieni și are ca temă intimidările şi umilirea cu care se confruntă
    aceștia în fiecare zi. Regizat de Ehab Tarabieh, din partea organizaţiei de apărare a drepturilor omului B’Tselem,
    filmul a fost inclus în selecţia celor mai importante festivaluri de
    documentare printre care Ji.hlava şi Visions du Réel.

    Ionut Trandafirescu,
    directorul festivalului: Cu siguranță putem vorbi deja de nume celebre în cinematografia
    internațională, sunt câteva repere ale cinematografiei palestiniene pe care am
    dorit să le propunem și publicului din România. O parte din acești cineaști au
    fost invitați la București în edițiile precedente, acum a fost mai dificil să-i
    invităm la festival, însă am pregătit pentru public o serie de interviuri din
    care am putut afla multe lucruri de la cineaști. Pe lângă regizorii care au
    putut fi descoperiți datorită filmelor din program aș dori s-o amintesc și pe
    invitata noastră special de la fiecare ediție. Este vorba de Lina Bokhary,
    directoarea Departamentului de Film din cadrul Ministerului Culturii din
    Palestina, care a reușit să realizeze o radiografie a situației actuale în
    cinematografia palestiniană. Cinematografie care deși este tânără, este de mare
    impact, majoritatea filmelor sunt premiate și selecționate la festivaluri
    internaționale de renume.

    La cea de-a patra ediție a
    Festivalului Filmului Palestinian a fost proiectat și emoţionantul documentar
    Încă o săritură (One More Jump, 2019), în care regizorul italian Manu
    Gerosa redă suferinţa şi frustrarea tinerilor palestinieni din Fâşia Gaza din
    perspectiva unei echipe de parkour. Filmul a avut premiera mondială la
    Festivalul Visions du Réel.



  • “Casa cu Păpuși”, pe marile ecrane din România

    “Casa cu Păpuși”, pe marile ecrane din România

    “Casa cu Păpuși” este o incursiune într-un univers special: vacanța anuală a unor femei de 70 de ani. Cica, Nana și prietenele petrec o săptămână într-o vilă de pe Valea Oltului. Împreună, împletesc pofta de viață cu amintirile, melancolia cu veselia, bârfele cu bancurile. Pare că pentru ele timpul nu a trecut și că sunt aceleași fete tinere și îndrăgostite de acum 50 de ani.




    Operatorul de film Tudor Platon şi-a filmat o parte din familie şi debutează ca regizor cu un adevărat ciné-verité plin de umor, cu actriţe neprofesioniste, foarte naturale şi talentate, cu replici şi poveşti de viaţă, unele fără perdea, dar pline de tâlc şi dovedind o cultură generală de invidiat, venită din altă epocă.



    Am stat de vorbă cu Tudor Platon, regizorul filmului.






    Ce a însemnat acest film pentru Ileana Crăciun (Cica), bunica regizorului, acum personaj principal, dar şi artist plastic amator, care are deja un album la activ şi îl pregăteşte pe al doilea?






  • Jurnal românesc – 30.06.2021

    Jurnal românesc – 30.06.2021

    Ordonanţa de urgenţă prin
    care se reglementează cadrul legal de eliberare a certificatului digital
    COVID-19 pentru călătoriile în Uniunea Europeană a fost aprobată de guvern, a
    anunţat ministrul Sănătăţii, Ioana Mihăilă. Conform actului normativ,
    certificatul digital COVID-19 va putea fi eliberat începând din 1 iulie şi are
    rolul de a facilita libera circulaţie pe durata pandemiei. Ioana Mihăilă a
    menţionat că certificatele de vaccinare vor fi valabile până la data de 30 iunie
    2022, certificatele de testare, 24 de ore pentru testul antigen rapid şi 72 de
    ore pentru testul real-time PCR, iar certificatele de vindecare, 180 de zile de
    la data primului rezultat pozitiv înregistrat în platforma informatică
    CoronaForms. Ministrul a precizat că solicitarea certificatelor de vaccinare şi
    vindecare trebuie făcută cu cel puţin cinci zile lucrătoare înainte de momentul
    utilizării. Cei care vor dori unul dintre aceste certificate vor putea intra pe
    platforma certificat-covid.gov.ro. Actul poate fi obţinut şi în format tipărit
    prin intermediul primăriei în raza căreia îşi are domiciliul solicitantul, a
    direcţiei de sănătate publică sau a serviciului public comunitar de evidenţă a
    persoanelor. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care a creat infrastructura
    electronică necesară, transmite că certificatul nu este un document
    obligatoriu. Cei care au întrebări privind procedura de eliberare sau întâmpină
    probleme cu înregistrarea pe platformă au la dispoziţie Call Center-ul STS 021
    414 44 25.




    Libertatea de
    circulaţie cu Uniunea Europeană s-a terminat    , a declarat secretarul de
    stat însărcinat cu imigraţia din ministerul de Interne britanic, Kevin Foster,
    înaintea expirării termenului până la care cetăţenii comunitari ce doresc să rămână
    în Regatul Unit pot solicita primirea rezidenţei în această ţară. Foster a
    exclus posibilitatea relaxării măsurilor stricte privind imigraţia post-Brexit
    pentru ca sectoare economice afectate de lipsa forţei de muncă, precum HoReCa
    sau cel al transporturilor, să găsească mai uşor lucrători, dar le-a garantat
    cetăţenilor europeni care au obţinut un statut de rezident sau aşteaptă încă un
    răspuns că le vor fi protejate drepturile. 30 iunie este termenul la care
    expiră perioada în care se poate solicita rezidenţa în Marea Britanie, în
    cadrul procedurii EU Settlement Scheme destinată cetăţenilor europeni care se
    aflau pe teritoriul acestei ţări la 31 decembrie 2020. Persoanele cu probleme
    de sănătate sau cele eligibile pentru obţinerea unui statut de rezident, dar
    care nu l-au cerut încă, îl vor putea solicita şi după 30 iunie. Conform ministerului de Interne de la Londra, circa 5,6 milioane de cereri
    pentru obţinerea unui statut de rezident au fost primite din partea cetăţenilor
    europeni. Până la sfârşitul lunii martie, 918.270 de români au cerut statut de
    rezident, iar 852.310 l-au primit.




    Documentarul
    Brăila, cel mai mare port al Dunării maritime    , realizat de Muzeul
    Brăilei Carol I, a fost difuzat on-line de Institutul Român de
    Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia la 29 iunie, cu ocazia Zilei
    Internaționale a Dunării. Scurtmetrajul prezintă, în succesiune cronologică,
    evoluţia istorică şi o serie de aspecte ale celui mai mare port dunărean
    românesc unde trăiau şi conlucrau numeroase etnii, între care români, greci,
    evrei, ruşi lipoveni, italieni şi alţi occidentali. Evenimentele dedicate
    Dunării continuă în perioada 2 – 14 iulie, când Institutul organizează
    expozițiile Ada Kale – Un viitor pentru un peisaj scufundat şi
    Ada kale trăiește!, realizate în colaborare cu Universitatea de
    Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București şi Centrul de
    Studii Turce. Ada kale, insulă aflată în zona Turnu Severin, a fost scufundată
    în 1970 ca urmare a construcției Barajului de la Porțile de Fier. Circa 680 de
    persoane, majoritatea de etnie turcă, au fost evacuate și au avut de ales între
    a se stabili în Romania sau în Turcia. Membri ai comunității Adakale pot fi
    întâlniţi în prezent în Orșova, Turnu Severin, Constanța, Alba Iulia, București
    dar şi la Istanbul, Ankara, Izmir,
    Edirne sau Eskișehir.




    Artişti
    din Republica Moldova şi Germania vor picta la Sibiu, începând din 19 iulie, la
    cea de a 7-a ediţie a Festivalului Internaţional de Artă Stradală. Printre cei
    invitaţi de organizatori se numără artişti consacraţi în cadrul evenimentului,
    ca Andreea Toma, Cristian Scutaru, Harcea Parcea, Ortaku sau Popescu, dar şi
    creatori aflaţi la prima participare, precum
    Adrian Luţă, Potapov Dmitri din Moldova, Delia Cîrstea, Nasca One din
    Germania, unu unu unu invers unu şi V Light Crew. Timp de o săptămână aceştia
    vor realiza o serie de picturi cu tema Re:Think pe zidurile gri din
    diferite cartiere ale Sibiului. Galeria de Street Art în aer liber din Sibiu
    reuneşte 96 de picturi murale ce se întind pe 9.700 metri pătraţi.
    Organizatorii susţin că manifestarea este cel mai amplu demers de acest
    gen din ţară şi unul dintre cele mai vizibile proiecte de revitalizare urbană
    din România.


  • One World Romania: Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului

    One World Romania: Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului

    Documentarul chilian Vision nocturna, regizat şi filmat
    de Carolina Moscoso Briceño, a câştigat trofeul Festivalului Internațional de
    Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania 2021. Ediţia cu numărul
    14 a One World Romania, cel mai important festival de film documentar din ţară,
    a avut loc la Cinema Elvire Popesco din București în perioada 11- 20 iunie, iar
    timp de o săptămână, 21-27 iunie, continua online.

    Femeile au fost întotdeauna
    prezente în selecțiile anilor precedenți, dar în 2021
    alegem să subliniem modul în care ele depășesc statutul schematic în care le
    închid adesea narațiunile tradiționale și reușesc să-și formuleze propriile
    versiuni despre aceste subiecte, inspirate din experiența lor directă a
    inechității, marginalizării și subreprezentării, spun organizatorii.

    Există,
    de decenii bune, mult mai multe realizatoare de filme documentare decât de
    filme de ficțiune. De ce formatul de film documentar a fost unul în care
    femeile au putut să activeze mai bine? Care au fost și care sunt condițiile
    care le-au predispus să facă mai degrabă o carieră pe acest teren, iar nu pe
    cel al ficțiunii, în continuare dominat de bărbați? Acestea sunt câteva din
    întrebările la care selecția de filme din acest an, dar și numeroasele
    dezbateri și evenimente speciale organizate în cadrul festivalului au încercat
    să răspundă.

    Vanina Vignal, regizoare de film documentar și director artistic
    al Festivalului Internațional de film Documentar și Drepturilor Omului One
    World Romania:

    Este extrem de greu să răspunzi la această
    întrebare. Părerea mea este că ar fi mai multe posibile răspunsuri. Ca
    regizoare de film documentar pot spune că prefer documentarul pentru că mă
    ajută să învăț mai mult de la oameni, mai mult decât m-ar învăța un film de
    ficțiune. Asta este părerea mea. Al doilea aspect este că trăiesc într-o
    societate patriarhală în care bărbații au mai multe avantaje. Iar dacă ne
    referim la industria filmului, și mai ales a filmului de ficțiune, este clar că
    vorbim de o dominație a bărbaților. Nu este simplu să lucrezi ca femeie nici
    într-o echipă de filmare, nu te simți întotdeauna confortabil. Trebuie să fii
    foarte puternică pentru a face față în această industrie și de aceea cred că
    unele femei preferă să devină independente și să lucreze pe cont propriu, adică
    să ia camera și să-și facă propriile filme. Un motiv ar fi și faptul că cele
    mai multe finanțări merg către filmele de ficțiune realizate de bărbați. Este
    adevărat, da, mereu m-am întrebat de ce sunt atât de multe femei care fac filme
    documentare și răspunsul mi l-am dat chiar eu, ca regizoare de film documentar.
    Și m-am gândit că multe femei procedează ca mine, adică sunt hotărâte să-și
    ducă la capăt proiectele chiar dacă le realizează independent, cu mai puțini
    bani.

    Festivalul
    One World România include și o serie de scurtmetraje studențești rezultate în
    urma proiectului Fă un film cu un refugiat despre care ne vorbește Vanina
    Vignal:

    Este un proiect datorită căruia am pus în legătură studenți de la UNATC
    și refugiați și am alocat niște bani pentru a-i sprijini pe studenți să-și facă
    filmele. Pe mine m-a interesat foarte tare proiectul pentru că, de obicei,
    vedem lucrurile într-un singur sens, adică ne gândim de obicei mai ales la
    românii care pleacă în Vest și mai deloc la comunitatea refugiaților din
    România. Prin acest proiect am dorit să surprindem și punctul de vedere al
    celor care și-au dorit să vină în România și au rămas aici pentru că se simt
    bine. Ni s-a părut că s-ar putea spune povești interesante vorbind cu oamenii
    aceștia. Așa au fost făcute 6 filme, unul dintre ele este mai lung, așa că va
    fi produs de un producător. Cred că această experiență i-a ajutat pe studenți
    să învețe foarte mult despre realizarea unui film documentar. Unele filme au
    ieșit foarte bine, altele mai puțin, dar ce m-a interesat pe mine ca tutor a
    fost experiența pe care au dobândit-o stundenții implicați în proiect și ceea
    ce au învățat ca regizori astfel ca pe viitor, când vor face film, să aibă o
    poziție etică clară. Vreau să spun că există prea mulți regizori de film
    documentar care nu pornesc de pe această poziție, și se folosesc de oamenii pe
    care îi filmează. Iar în acest proiect aceasta a fost miza, la fiecare etapă să
    știm cum ne poziționăm și cred că am reușit acest lucru împreună cu celelalte
    două instructoare, Adina Pintilie și Ivana Mladenovic.


  • Jurnal românesc – 12.05.2021

    Jurnal românesc – 12.05.2021

    Moscova a declarat persona non grata pe adjunctul ataşatului militar din cadrul Ambasadei României în Rusia, transmite ministerul român de Externe. Acesta are la dispoziţie 72 de ore să părăsească teritoriul Federaţiei Ruse. MAE român precizează că MAE rus a luat această decizie ca răspuns la expulzarea, la 26 aprilie, a lui Alexey Grişaev, adjunctul ataşatului militar din Ambasada Rusiei la Bucureşti. Acesta a fost declarat persona non grata pentru activităţi care au contravenit prevederilor Convenţiei de le Viena privind relaţiile diplomatice din 1961. Alături de România, alte şapte ţări din Europa Centrală şi de Est, toate membre ale Uniunii Europene şi ale NATO, au expulzat diplomaţi ruşi în aprilie, ceea ce a declanşat măsuri reciproce din partea Moscovei.

    Guvernul israelian este interesat să colaboreze cu cel român în domeniul apărării, prin participarea la programe şi prin parteneriate între companiile din cele două ţări, a anunţat ambasadorul Israelului la Bucureşti, David Saranga, după o întâlnire cu ministrul Economiei, Claudiu Năsui. Ministerul Economiei transmite că reprezentaţii companiei Israel Aerospace Industries, care activează în domeniul sistemelor aeriene şi astronautice pentru uz militar şi civil, au menţionat că doresc să îşi consolideze prezenţa pe piaţa europeană şi că pregătesc deschiderea unui birou în România. Ministrul Năsui a subliniat că instituţia pe care o conduce are în portofoliu mai multe entităţi care ar putea să colaboreze cu compania israeliană şi şi-a exprimat disponibilitatea pentru înlesnirea unor întâlniri cu acestea şi pentru discuţii aplicate pe proiecte care să poată fi dezvoltate în comun. Peste 8.000 de firme israeliene activează în România în domeni precum construcţii, industrie aeronautică, electronică, chimie, metalurgie, textile, alimentară, agricultură, turism şi servicii.

    Framing the Change, retrospectiva de film documentar românesc contemporan din Marea Britanie, organizată de ICR Londra, continuă pe 13 mai cu proiecția filmului Ouăle lui Tarzan, în regia lui Alexandru Solomon. Manifestarea, care a început la 26 aprilie şi se desfăşoară până pe 31 iulie, cuprinde peste 30 de filme și evenimente speciale şi își propune o sondare a temelor actuale pentru societatea românească, precum efectele emigrației masive, intersecția dintre perspectiva religioasă și seculară, relația complicată dintre școală și educația la domiciliu, şi reflecția asupra istoriei recente a României. Prima parte a selecţiei are loc până pe 12 iunie şi a fost deschisă de o discuţie despre ultimele două decenii de documentar românesc, la care au participat directorii artistici ai festivalurilor partenere Astra Film Sibiu, One World România, Sheffield Doc Fest și Open City Doc. Retrospectiva va continua pe 20 mai cu proiecția peliculei Blestemul ariciului, în regia lui Dumitru Budrala. Filmele sunt prezentate pe canalele online ale ICR Londra, cu subtitrare în limba engleză, iar unele dintre ele sunt disponibile doar în Marea Britanie, pentru o scurtă perioadă de timp. Programul complet se găseşte pe site-urile ICR şi ICR Londra.

    Seria Portret de artist, inițiată de Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, continuă pe 13 mai cu o ediţie dedicată arhitectului român Marcel Iancu. Periplul artistic prin creația și biografia acestuia va fi realizat de criticul de artă Erwin Kessler, directorul Muzeului de Artă Recentă din București, de istoricul literar Paul Cernat, cadru didactic la Universitatea din București, directorul Muzeului Janco-Dada din Ein Hod, Raya Zommer-Tal, şi profesorii Augustin Ioan şi Carol Iancu. Programul evenimentului va include imagini de arhivă cu Marcel Iancu, fragmente video inedite cu exponate din Muzeul Janco-Dada și cadre în premieră din casa memorială Marcel Iancu din Ein Hod. Materialul video, în limbile română, franceză și ebraică, cu subtitrare în ebraică, va fi înregistrat în prezența publicului la sediul ICR Tel Aviv, pe 13 mai de la ora 18.00 şi difuzat online, în aceeași zi, de la ora 19.00, pe paginile de Facebook și YouTube ale reprezentanței culturale româneşti.


  • “colectiv”, în regia lui Alexander Nanau, nominalizat la Premiul LUX

    “colectiv”, în regia lui Alexander Nanau, nominalizat la Premiul LUX

    Filmul colectiv, în regia
    lui Alexander Nanau, desemnat cel mai bun documentar la Premiile Academiei
    Europene de Film, este și propunerea României la Premiile Oscar 2021, pentru
    secţiunea Cel mai bun lungmetraj internaţional.


    Produs de Alexander Nanau
    Production în coproducție cu HBO Europe și Samsa Film, colectiv este un
    documentar observațional care pornește de la tragedia din clubul bucureștean
    Colectiv, unde în seara de 30 octombrie 2015 a izbucnit un puternic incendiu în
    urma căruia au murit 65 de persoane. Filmul colectiv urmărește evenimentele
    primului an de la tragedie și se concentrează pe relația dintre autorități și
    jurnaliști în încercarea de a afla adevărul. Cele 18 filme nominalizate la Premiile
    Academiei Europene de Film au fost sprijinite prin programul Europa Creativă
    MEDIA. Aceasta înseamnă sprijin în vederea dezvoltării, promovării și
    distribuției respectivelor filme.


    Ștefan
    Turcu, Reprezentanța Comisiei Europene în Romania: Premiile
    Academiei Europene de Film reprezintă o carte de vizită foarte importantă, ele
    au rol de ambasador al filmelor în toată lumea. Iar vestea foarte bună este că documentarul
    colectiv, regizat de Alexander Nanau, se numără și printre filmele finaliste
    la premiul LUX, Premiul European de Film al Publicului. Orice pasionat de film
    din UE poate vota, astfel încât colectiv să primească respectivul premiul, un
    premiu foarte onorant pentru că vine din partea publicului.

    Trebuie precizat că
    cele 18 titluri nominalizate la Premiile Academiei Europene de Film au fost
    sprijinite de programul Europa Creativă. Concret, UE a investit peste 3
    milioane de euro prin programul Europa Creativă MEDIA pentru a sprijini
    dezvoltarea, promovarea și distribuția acestor filme.

    În ceea ce privește Premiul
    LUX, acesta a debutat ca o idee a Parlamentului European în parteneriat cu
    Comisia Europeană și Europa Cinemas, dar apoi i s-a alăturat și Academia
    Europeană de Film. Pentru că ne dorim prin acest vot al publicului să ajungem
    la un număr cât mai mare de oameni interesați de cinema care să-și exprime
    preferințele. Iar ideea acestui premiu al publicului este că cinefilul este în
    rolul principal, astfel că cele trei finaliste la Premiul LUX al Publicului
    European sunt judecate prin votul publicului, care va fi hotărâtor. Europa
    Creativă MEDIA este un program care ne ajută să ajungem la public, dar să și
    promovăm și distribuim filmele. Publicul cinefill din UE poate vedea filmele
    finaliste până la 11 aprilie și apoi decide prin vot care dintre ele va fi premiat
    cu premiul LUX.



    În urma acordului încheiat
    între Comisia Europeană, Parlamentul European și statele membre ale UE, bugetul
    alocat programului Europa Creativă pentru următorii 7 ani 2021-2027, este de 2,4 miliarde de Euro.


  • Documentarul PROFU’ de Alex Brendea, premieră în cinematografe și în drive-in cinema

    Documentarul PROFU’ de Alex Brendea, premieră în cinematografe și în drive-in cinema

    Regizat de Alex
    Brendea, PROFU’ spune povestea lui Dorin Ioniță, un profesor de matematică din
    Bistrița care iese din sistemul de învăţământ convenţional şi îşi deschide o
    clasă de meditații în propriul apartament. Cel mai mare vis al său este să aibă o școală care nu se pliază pe sistemul
    tradițional de educație, un loc eliberat de tirania metodelor convenționale de
    predare.


    Filmul a obținut Premiul pentru Cel mai bun documentar din Europa
    Centrală și de Est în secțiunea Between the Seas a Festivalului Internațional
    de Film Documentar de la Jihlava (Cehia) 2019 și Premiul pentru cel mai bun
    film din competiția România de la Astra Film Festival 2019. Premiera filmului
    era programată inițial pentru luna mai, dar a fost amânată din cauza pandemiei.
    Totuși, chiar înainte de premiera românească, PROFU’ a beneficiat de niște
    proiecții cu public, la Centrul Ceh din
    New York, în cadrul celei de-a treia ediții a showcase-ului Jihlava
    International Documentary Festival și la TIFF, unde proiecțiile au fost sold
    out.


    Cei care au fost prezenți la proiecțiile filmului în sălile de cinema, au
    avut șansa de a-l întâlni pe Dorin Ioniță, carismaticul profesor din PROFU’ în
    sesiunile de Q & A.


    Alex Brendea ne-a povestit cum a fost la premiera
    filmului în Bistrița, orașul profului:

    A fost fain pentru că, cel puțin la Cluj și la Bistrița, am jucat
    teren propriu, ca să spun așa. La cinematograful din Bistrița, inițial au fost
    anunțate două proiecții dar după aceea au fost suplimentate. De exemplu, într-o
    zi trebuia urma să aibă loc o singură proiecție a filmului și au fost, în
    final, trei, după care, cei care gestionează cinematografele, la cererea
    publicului, au hotărât să mai ofere încă trei zile de proiecții. Asta m-a
    surprins foarte plăcut, pentru că filmul a ajuns să ruleze în ambele
    cinematografe din Bistrița și multă lume a mers să-l vadă. Iarăși, ceea ce m-a
    bucurat mult a fost că au dorit să vadă filmul mulți profesori, cu elevii lor
    de la clasă. M-a bucurat asta pentru că vorbim despre un film documentar, genul
    acesta fiiind mai de nișă.

    Se pare, însă, că în cazul acestui documentar au
    fost de ajutor și au prins la public atât personajul, cât și subiectul. Pentru
    că se vorbește foarte mult în acest moment despre educație și despre felul în
    care funcționează sistemul de educație în România, există foarte multe
    nemulțumiri din partea părinților legate de lucruri care nu funcționează. Au
    venit la mine mulți părinți după proiecția filmului, părinți nemulțumiți de cum
    se face educație în România, oameni care și-ar dori să existe mai mulți
    profesori ca Dorin Ioniță.

    Au fost reacții foarte faine, am întâlnit și
    profesori care după film mi-au vorbit despre proiectele lor inovatore sau
    originale de educație și mi-au povestit cum nu reușesc să răzbată cu ele din
    cauza birocrației sau a lipsei de interes. Una dintre aceste profesoare preda
    geografia și își dorea să construiască o platformă virtuală în care să le poată
    explica elevilor formele de relief folosind grafica 3D, ceea ce mi s-a părut o
    idee foarte bună. Și la Cluj am întâlnit un profesor care mi-a spus că am
    reușit, prin acest documentar, să aduc cumva o alternativă față de sistemul actual
    de educație, s-a bucurat că a văzut filmul, mi-a spus că i-a plăcut foarte mult
    și că l-a inspirat.

    Cu filmul ăsta mi-am dorit în primul rând să trag un semnal
    de alarmă și să încerc să inspir și alți profesori să-și urmeze visul sau
    dorința de a face ceva bun pentru copii.



    Cu o bogată experienţă ca director de imagine, Alex Brendea consideră că
    genul documentar îi oferă mai multă libertate decât filmul de ficțiune.


    Cumva filmul documentar necesită această
    libertate pentru că în spatele lui nu există un scenariu și de aceea nu știi
    nici ce încadratură, ce lumină vei avea la următoarea secvență. Și pe mine mă
    intrigă acest lucru pentru că trebuie să găsesc soluții și să răspund rapid în
    situațiile respective. Cumva, documentarul te solicită puțin mai mult în timpul
    filmării dar comparativ cu filmul de ficțiune nu necesită atât de multă
    pregătire. În cazul ficțiunii, tot efortul de a găsi cel mai bun cadru și cea
    mai bună lumină se întâmplă înainte, iar la filmare cumva mergi cu temele
    făcute de acasă. La documentar trebuie să fii mult mai liber pentru a găsi
    soluții pe loc.


    Unul dintre premiile primite de PROFU’ a fost cel pentru Cel mai bun
    documentar din Europa Centrală și de Est în secțiunea Between the Seas a
    Festivalului Internațional de Film Documentar de la Jihlava. Motivația
    juriului: Este un film important care trebuie să fie văzut în lume. Un
    profesor de matematică lucrează la marginea unui sistem de educație eșuat,
    devenind mentorul unui grup de elevi. Prin dedicația lui față de educație,
    acești tineri învață cea mai importantă lecție în viață: trebuie «să te
    îndrăgostești tragic de ceea ce faci». Pentru sărbătorirea neconvenționalului,
    pentru îmbrățișarea dezordinii, a imaginației și a pasiunii pentru educație,
    premiul Between the Seas merge la Profu’.

  • Jurnal românesc – 08.10.2020

    Jurnal românesc – 08.10.2020

    Comisiile
    parlamentare reunite pentru politică externă şi cele pentru comunităţile de
    români din afara ţării au acordat avize favorabile celor 8 propuneri pentru
    posturile de ambasadori ai României în străinătate. Este vorba despre
    Ştefan-Alexandru Tinca propus ca ambasador în Turcia, Radu-Cătălin Mardare – în
    Liban, Silvia Davidoiu – în Serbia, Gabriel-Cătălin Şopandă – în Ungaria, Dan
    Petre – în Argentina şi Paraguay, Radu-Gabriel Safta – în Australia şi Noua
    Zeelandă, Marius-Gabriel Lazurca – în Mexic şi Nicolae Năstase – în Senegal,
    Mali, Coasta De Fildeş, Republica Capului Verde, Burkina Faso, Gambia şi
    Guineea Bissau. Şeful Comsisiei pentru politică externă din Senat, Cristian
    Dumitrescu, a anunţat că audierile vor continua şi săptămâna viitoare.

    MAE va mai trimite cereri pentru candidaţii pe care vrea să-i supună
    audierii în comisiile din Parlament. (…) Există solicitări pentru doi-trei
    candidaţi ca audierile să aibă loc online, ţinând cont de distanţa foarte mare
    şi de impedimentele privind deplasarea candidaţilor la Bucureşti,     a spus
    Dumitrescu. 26 de ambasadori au fost rechemaţi de la post de preşedintele Klaus
    Iohannis în septembrie, între care cei din Marea Britanie, Olanda, Rusia şi
    Bulgaria. Ministerul de Externe a transmis că mandatele acestora se apropiau de
    final.




    Pasagerii
    proveniţi din ţările aflate pe lista galbenă de risc epidemiologic care sosesc
    la aeroportul Henri Coandă din Bucureşti trebuie să se deplaseze pe un culoar
    galben instituit pentru a limita răspândirea noului coronavirus, a anunţat
    purtătorul de cuvânt al Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti, Valentin
    Iordache. Acesta spune că pentru restul călătorilor a fost creat un culoar
    separat, de culoare verde. Totodată, pasagerii primesc la bordul aeronavelor
    sau în aeroport un chestionar cu datele de contact pe care trebuie să-l
    completeze. 49 de state au fost incluse de Comitetul Naţional pentru Situaţii
    de Urgenţă pe lista zonelor de risc epidemiologic ridicat, între care Israel,
    Spania, Republica Moldova, Franţa, Olanda, Belgia, Statele Unite ale Americii,
    Marea Britanie, Ungaria, Ucraina şi Austria. Începând din 7 octombrie, oamenii
    care sosesc din aceste ţări intră în carantină pentru 14 zile. Excepţie fac cei
    care rămân pe în România mai puţin de 3 zile şi prezintă un test negativ pentru
    SARS-CoV-2, efectuat cu cel mult 48 de ore înaintea intrării pe teritoriul
    naţional.




    Ambasadorul
    României în Germania, Emil Hurezeanu, s-a alăturat grupului de diplomaţi care
    îi îndeamnă pe românii stabiliţi în străinătate să se înscrie pentru a putea
    vota prin corespondenţă la alegerile parlamentare, prevăzute să aibă loc la
    începutul lunii decembrie. Acesta a explicat că, din cauza evoluţiei pandemiei
    de COVID-19, votul clasic la secţii de votare instalate peste hotare va fi
    foarte dificil.

    Probabil că alegerile din 6 decembrie, dacă rămân atunci,
    vor fi îngreunate şi există şi posibilitatea ca ele să nu mai poate avea loc
    fizic. Este motivul pentru care vreau să fac apel la compatrioţii din diaspora,
    nu numai din diaspora germană, votaţi prin corespondenţă! (…) Este cel mai
    sigur mod de a vota astăzi în condiţiile date    , a declarat Hurezeanu.

    Circa 19.000 de cetăţenii români cu drept de vot care locuiesc în afara
    României s-au înscris pe portalul votstrainatate.ro pentru a-şi putea alege
    reprezentanţii în Parlament prin corespondenţă. Scrutinul legislativ este
    programat să aibă loc în afara graniţelor pe parcursul a două zile, pe 5 şi 6
    decembrie, iar termenul limită de înscriere pentru votul prin corespondenţă
    este de 22 octombrie.





    Documentarul Gesturi de rezistență,
    realizat de Olga Ștefan, va putea fi vizionat online, gratuit pe platforma
    Vimeo, în perioada 10 – 12 octombrie, cu prilejul Zilei Naționale de Comemorare
    a Holocaustului din România. Coproducția România-Slovacia-Cehia va fi
    prezentată şi pe pagina de Facebook a Institutului Cultural Român de la Tel
    Aviv, pe 12 octombrie de la ora 18.00, în cadrul unui dialog în limba engleză
    la care vor participa realizatoarea Olga Ștefan, criticul israelian de film Dan
    Romașcanu şi şeful ICR Tel Aviv, Martin Salamon. Gesturi de
    rezistență aduce împreună mărturiile ultimilor supraviețuitori ai
    Holocaustului din România, Cehia și Slovacia despre rezistența antifascistă.
    Filmul cuprinde imagini de arhivă cu mișcări de protest, acte individuale de
    solidaritate de astăzi, mărturii și opere de artă cu tematică antifascistă. În
    România, Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului a fost instituită la 9
    octombrie, dată ce marchează începutului deportărilor evreilor în Transnistria,
    în anul 1941.

  • Jurnal românesc 04.08.2020

    Jurnal românesc 04.08.2020

    Filmul
    Colectiv va fi, anul viitor, primul documentar românesc nominalizat la
    premiile Oscar    , și-a exprimat convingerea președintele Festivalul Internațional
    de Film Transilvania (TIFF) Cluj-Napoca, Tudor Giurgiu. Acesta a subliniat că
    filmul beneficiază de o campanie foarte mare în SUA, fiind un documentar puternic
    care nu trebuie ratat. În cadrul Festivalului de Film Transilvania, care are
    loc zilele acestea la Cluj, Tudor Giurgiu a mai declarat că se bucură că
    festivalul este primul din Europa care își reia, practic, drumul, după o
    amânare și multe ezitări. Cea de-a 19 ediție a TIFF se desfășoară în perioada
    31 iulie – 9 august.


    Obiceiurile
    şi folclorul etniilor din sudul şi nordul Bucovinei vor fi cercetate şi incluse
    în circuitul turistic internaţional.     În acest sens, la Suceava şi Cernăuţi a
    fost lansat un proiect comun în cadrul căruia, timp de un an şi jumătate, se
    vor desfăşura activităţi de documentare şi creare a unor baze de date digitale.
    Potrivit Radio Cernăuți, proiectul Tezaurul etnic special al
    Bucovinei va fi implementat de 4 asociaţii din Ucraina şi România, care
    şi-au asumat misiunea de a descoperi şi promova datinile grupurilor etnice din
    judeţul Suceava şi din regiunea Cernăuţi, pentru a spori interesul turiştilor.

    În cadrul proiectului vor fi propuse şi dezvoltate produse şi servicii
    turistice culturale tradiţionale multietnice comune, vor fi proiectate 12 filme
    documentare, vor fi organizate târguri şi festivaluri interetnice în Cernăuţi
    şi Suceava. Proiectul este finanţat de UE prin Programul Operaţional Comun România
    – Ucraina 2014-2020 şi va fi implementat de Fundaţia de Caritate şi Întrajutorare
    Ana din Suceava, în parteneriat cu alte asociații din cele două
    regiuni.


    Universitatea
    Maritimă din Constanța este prima instituție de ȋnvățământ superior din România
    care a obținut certificarea managementului calității serviciilor de educație
    din partea unui organism internațional de prestigiu – Bureau Veritas.     Universitatea are o ofertă
    educațională atractivă pentru românii de pretutindeni, orientată spre domeniul
    de marină și navigație, inginerie mecanică și inginerie electrică, dar și către
    ingineria economică ȋn transporturi, ingineria mediului și telecomunicații.
    Universitatea maritimă are o ofertă interesantă de specializări și pentru cei
    care doresc să lucreze ȋn domenii conexe navigaţiei, în așa numitele cariere
    albastre (blue careers), termen promovat intens de Comisia Europeană.

    Este
    vorba despre specializări ȋn domenii de nișă, esențiale pentru competitivitatea
    UE. De exemplu, cei care se înscriu la specializarea Inginerie Economică ȋn
    Transporturi dobândesc cunoștințe de specialitate mixte, economice și tehnice,
    relevante pentru toate tipurile de transporturi și mai cu seamă pentru
    logistică şi transporturi internaţionale.

    Potrivit Universității, absolvenţii
    specializării Inginerie Economică în Transporturi lucrează ȋn domenii conexe
    transporturilor, precum: domeniul portuar, comerț maritim, expediţii
    internaţionale de mărfuri sau logistică. Specializările protecția mediului ȋn
    industrie și telecomunicații sunt, de asemenea, destinate celor care doresc să
    aibă cariere la uscat ȋn domenii strategice ȋn continuă dezvoltare – mai anunță
    Universitatea.


    Institutul
    de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a
    început cercetările în dosarul Frontieriştilor,     care vizează grăniceri ce au
    ucis români ce voiau să treacă, ilegal, frontiera în Iugoslavia şi în Ungaria
    în timpul regimului comunist. Potrivit preşedintelui Institutului, Alexandra
    Toader, o parte dintre grănicerii care ar fi fost răspunzători de uciderea a
    mii de persoane ar putea să fi fost angajaţi în ministere, inclusiv la Afaceri
    Interne. Dosarul de cercetare al Frontieriştilor are în vedere grăniceri sau
    ofiţeri de frontieră care au ucis sau au ordonat uciderea românilor care
    încercau să fugă din ţară pentru a scăpa de regimul comunist.


    Extensia
    de la Roma a Facultății de Teologie Justinian Patriarhul din București a
    anunţat calendarul de admitere.     Preînscrierile au început, iar admiterea va
    avea loc în luna septembrie, transmite www.basilica.ro. Examenul
    se va desfăşura în spaţiul virtual. Extensia de la Roma a Facultății de
    Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București a fost înființată în
    anul 2017.