România are o evoluţie macroeconomică bună, însă riscurile la adresa
stabilităţii financiare rămân semnificative. În aceste condiţii, este esenţială
o conduită prudentă a mixului de politici economice. Informaţiile sunt cuprinse
în raportul asupra stabilităţii financiare prezentat de viceguvernatorul Băncii Naţionale a României,
Liviu Voinea. Principalul risc ţine
de posibilitatea deteriorării rapide a încrederii investitorilor în economiile
emergente. Însă există şi alte riscuri – cadrul incert şi impredictibil în domeniul
financiar bancar, incertitudinile privind construcţia bugetară şi cele legate
de spaţiul comunitar.
Liviu Voinea: România
este într-o situaţie macroeconomică favorabilă, iar riscurile s-au diminuat,
dar ele rămân semnificative şi din acest motiv este importantă o conduită
prudentă a ministrului de politici macroeconomice. În ce privşte sectorul
bancar, acesta are capacitatea de a gestiona evoluţii nefavorabile. Rata
solvabilităţii a rămas la un nivel ridicat, aproape de 19% în septembrie 2016,
profitabilitatea s-a consolidat, lichiditatea nu reprezintă o constrângere
pentru bănci – toate acestea pe fondul menţinerii unui grad de acoperire cu
provizioane peste valoarea medie din UE.
Potrivit oficialului BNR, economia românească a înregistrat în
ultima perioadă una dintre cele mai mari rate de creştere la nivel european. Liviu Voinea a explicat că dinamica pozitivă a economiei
este sustenabilă, deoarece majoritatea excedentului de cerere din perioada
2011-2016 a fost acoperit de oferta internă.
O altă concluzie a raportului
este că riscul privind instabilitatea legislativă din domeniul financiar-bancar
a scăzut în intensitate în urma deciziei Curţii Constituţionale a României
privind Legea dării în plată. În luna aprilie,
iniţiativele legislative pe marginea dării în plată şi a conversiei creditelor
în franci elveţieni erau considerate un risc sever.
Liviu Voinea: Pentru
bănci, pierderile vor fi eşalonate pe mai mulţi ani, în urma deciziei Curţii
Constituţionale, iar câtă vreme deciziile vor fi individuale, cele două legi,
în ansamblul lor, nu mai pot fi considerate evenimente cauzatoare de pierderi
la momentul aprobării acestora, în înţelesul regulamentelor europene privind
provizioanele.
Conform Legii dării în plată, cei care nu-şi mai pot plăti datoriile către bancă, în cazul unui credit
ipotecar sau imobiliar
de maximum 250.000 de euro, pot
renunţa definitiv la
plata ratelor,dar şi la
dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. În ceea ce
priveşte crediele în franci elveţieni, acestea pot fi plătite în lei, la cursul
de schimb de la data încheierii contractului.