Radio România Internațional

Tag: Drapel

  • Sportivul săptămânii: Canotorii Ionela si Marius Cozmiuc vor purta la Paris drapelul României

    Sportivul săptămânii: Canotorii Ionela si Marius Cozmiuc vor purta la Paris drapelul României

    Sportivii vor defila pe Sena – fiecare delegaţie în ambarcaţiunea sa – de la Podul Austerlitz până la Trocadero. Sute de mii de spectatori vor putea astfel urmări, de pe malurile fluviului parizian, defilarea navală.

    La fel ca la ultima ediţie a jocurilor, cea de la Tokyo, drapelul fiecărei delegaţii va fi purtat de un sportiv şi o sportivă. Comitetul Olimpic şi Sportiv Român i-a ales drept purtători ai Tricolorului pe canotorii Ionela şi Marius Cozmiuc, soţ şi soţie, iar Radio România Internaţional i-a desemnat Sportivii săptămânii. Cei doi au adunat împreună 19 medalii la marile competiții.

    Ionela Cozmiuc, cunoscută în debutul carierei sale ca Ionela Lehaci, s-a născut pe 3 ianuarie 1995 la Câmpulung Moldovenesc. Are în palmares un loc 8 la Jocurile Olimpice de la Rio şi un loc 6 la Tokyo. A câştigat trei medalii de aur la Campionatele Mondiale, dintre care una la simplu, categorie uşoară, şi două la dublu vâsle, categorie uşoară, alături de Gianina Beleagă. La Europene s-a impus de două ori la simplu şi o dată la dublu, chiar anul acesta, la Szeged, în Ungaria, tot împreuna cu Gianina, care acum se numeşte van Groningen.

    Marius Cozmiuc s-a născut în 1992, pe 7 septembrie, la Suceava (nord). Este campion mondial şi dublu campion european la doi rame fără cârmaci. A obţinut primul aur european alături de Ciprian Tudosă, iar al doilea, precum şi medalia de aur de la Mondiale, alături de Sergiu Bejan. A participat până acum la trei ediții ale Jocurilor, şi anume la Londra 2012, Rio 2016 şi Tokyo 2020. La ultima ediție a Jocurilor a fost vicecampion olimpic la doi rame fără cârmaci, alături de Tudosă.

    Ionela şi Marius Cozmiuc nu sunt primii canotori care poartă drapelul României la o ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice. Primul a fost Iulică Ruican, la Atlanta, în 1996, care venea după aurul olimpic câştigat la Barcelona, în ’92, la 4+1. A urmat  Elisabeta Lipă, actuala preşedintă a Agenţiei Naţionale pentru Sport de la Bucureşti, cvintuplă campioană olimpică. Ea a dus steagul la Sydney, în 2000, şi la Atena, in 2004. Ultima a fost Simona Radiş, care a purtat Tricolorul la ultima ceremonie, cea de la Tokyo, împreuna cu înotătorul Robert Glinţă. Simona a câştigat apoi, în capitala Japoniei, aurul olimpic la dublu vâsle împreună cu Ancuţa Bodnar.

  • România la Jocurile Olimpice: Cei ce au purtat drapelul

    România la Jocurile Olimpice: Cei ce au purtat drapelul

    Canotoarea Mădălina Bereş şi înotătorul Robert Glinţă au
    fost desemnaţi purtătorii de drapel ai echipei olimpice a României la Jocurile
    Olimpice de la Tokyo, a anunţat Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. Mădălina
    Bereş este medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice de la Rio, din 2016, campioană mondială cu barca de 8+1 a României
    și de 6 ori campioană europeană. Robert Glinţă este primul înotător din România
    care a reuşit să câştige aur la Campionatele Europene şi a fost primul sportiv
    calificat la Jocurile de la Tokyo.


    Primul purtător de drapel românesc din rândul sportivilor,
    la o festivitate de deschidere, a fost Iosif Sârbu, la Melbourne, în 1956. El
    era campion olimpic la tir, după victoria de la Helsinki, din 1952. La
    Olimpiada australiană a participat în condiţii speciale. După o afecţiune la
    ochiul drept, şi-a modificat arma construind un sistem de ochire care i-a
    permis să folosească la tragere ochiul stâng. S-a clasat pe locul 5 în
    întrecerea de la Melbourne, performanţă remarcabilă în condiţiile date.


    Recordul de a duce tricolorul în stadionul olimpic la
    deschidere îl deţine kaiacistul Aurel Vernescu. Acesta a fost purtător de
    drapel de trei ori consecutiv, şi anume la Tokyo, în 1964, la Ciudad de Mexico,
    patru an mai târziu, şi la München,
    în 1972. Pentru prima dată când a fost stegar, a fost recomandat de două
    titluri de campion mondial câştigate la Mondialele din 1963, din Iugoslavia. La
    Tokyo a confirmat, câştigând bronzul la kaiac simplu, pe distanţa de 500 de
    metri, şi la kaiac patru, 1000 de metri. A mai câştigat o medalie de argint la
    München, în 1972, tot la kaiac
    patru, pe distanţa de 1000 de metri.


    Prima sportivă care a purtat drapelul României la Jocurile
    Olimpice a fost Elisabeta Lipă. Ea a avut de două ori această onoare, şi anume
    la Sydney, în 2000, şi la Atena, în 2004. În 1984, la Olimpiada de la Los Angeles,
    a obţinut primul său aur olimpic, la dublu vâsle, alături de Marioara Popescu.
    Patru ani mai târziu, s-a întors de la Jocurile de la Seul cu o medalie de
    bronz la patru vâsle şi una de argint, la dublu vâsle. A dominat apoi proba de
    simplu mai mulţi ani, câştigând şi titlul olimpic, la Barcelona, în 1992. A
    intrat apoi în faimosul echipaj feminin românesc de 8+1, cu care a reuşit să
    obţină încă trei medalii olimpice de aur: în 1996, la Atlanta, în 2000, la
    Sydney, şi în 2004, la Atena.


    Cea mai titrată disciplină olimpică a sportului românesc,
    gimnastica artistică, a dat prima purtătoare de drapel abia la Jocurile
    Olimpice de la Rio, din 2016. Cătălina Ponor, triplă campioană olimpică la
    Atena, în 2004, a fost sportiva care a condus atunci echipa României la
    festivitatea de deschidere.


  • Românii la Jocurile Olimpice de la Rio

    Românii la Jocurile Olimpice de la Rio

    Nu este la
    îndemâna oricui să scrie istorie! Sportivii români au dovedit, însă, de-a lungul vremii, că sunt
    capabili de performanţe răsunătoare. Cine nu îşi aminteste de Nadia Comăneci, care a obţinut
    primul 10 din istoria gimnasticii la Jocurile Olimpice de vară de la Montréal, din Canada? Sau de pitorescul
    Ilie Năstase, unul din cei mai importanţi jucători de tenis la nivel mondial,
    câştigător la US Open şi Roland Garros? Să îi amintim, în fine, pe nu mai puţin
    celebrul fotbalist Gheorghe Hagi sau pe portarul Helmut Duckadam, supranumit ‘eroul de la Sevilla’, după ce, în 1986, în finala
    Cupei Campionilor Europeni a apărat toate loviturile de departajare, având o
    contribuţie enormă la câştigarea trofeului de către echipa sa de fotbal ‘Steaua Bucureşti’.

    Aşteptările sunt mari de la
    sportivii români şi acum, la apropiatele Jocuri Olimpice de la Rio de Janeiro,
    din perioada 5-21
    august. Preşedintele Klaus Iohannis, care i-a primit pe cei care vor reprezenta ţara la apropiata
    competiţie, le-a
    sintetizat în discursul său: ‘Sunteţi cei mai buni, iar eu vă
    încurajez să arătaţi asta. Fiţi voi înşivă! Trăiţi-vă visul la Rio! Şi nu
    uitaţi niciun moment că milioane de români vă susţin de acasă! Sper că şi
    ediţia din acest an va rămâne atât pentru voi, cât şi pentru istoria sportului
    românesc o experienţă memorabilă. Îndrăzniţi să scrieţi istorie!’     Preşedintele

    Iohannis i-a predat
    gimnastei Cătălina Ponor drapelul României pe care aceasta îl va purta în
    deschiderea Olimpiadei. Atuurile Cătălinei – de trei ori aur olimpic la Atena, în 2004, iar la Londra, în
    2012, un argint şi un bronz – se constituie într-un imbold pentru cei 98 de sportivi şi
    7 rezerve care vor traversa, în curând, Oceanul cu destinaţia America Latină.

    Vor concura la 15 discipline, cei mai mulţi la atletism şi la canotaj. Sunt,
    însă, şi absenţe răsunătoare! Jucătoarea de tenis Simona Halep, numărul 5
    mondial, a decis să nu participe de teama virusului Zika. Iar echipa feminină
    de gimnastică artistică a ratat calificarea şi este pentru prima oară din 1968
    când România nu va avea o echipă în concursul olimpic de la Rio. Acest din urmă
    eşec, coroborat cu altele, i-a
    făcut pe mulţi să considere că, la ora actuală, sportul românesc se află
    într-un relativ declin.

    Sportul are la bază lucrul în echipă, apropie oameni şi
    celebrează competiţia în cel mai frumos şi paşnic mod. Sportul contribuie la un
    stil de viaţă sănătos, la o dezvoltare armonioasă atât fizică, cât şi psihică
    şi promovează o cultură bazată pe respect, toleranţă, corectitudine şi
    perseverenţă     – a spus preşedintele Klaus Iohannis. Or dacă vrea să fie cu
    adevărat competitivă între statele lumii şi, mai ales, dacă ţine să fie o
    naţiune de oameni sănătoşi, România are nevoie de o nouă viziune asupra
    sportului. Din această perspectivă, extinderea programelor sportive în şcoli
    este o urgenţă     -a conchis şeful statului.

  • Zi de doliu în România

    Zi de doliu în România

    In România, pe 26 iunie este marcată Ziua drapelului naţional. Anul acesta, însă, momentelor festive le-au luat locul tristeţea unui întreg popor şi durerea imensă a 47 de familii, care îşi plâng morţii sau care aşteaptă în faţa spitalelor veşti despre cei dragi. Guvernul de la Bucureşti a decretat zi de doliu naţional în memoria victimelor cumplitului accident de duminică, din Muntenegru, când un autocar plin cu turişti a plonjat într-o prăpastie.



    Intr-un extraordinar gest de solidaritate — unul dintr-o serie — muntenegrenii au decis să ia, şi ei, o decizie similară, în semn de respect faţă de cei care nu mai sunt. Românii nu vor uita, însă, nici cozile din faţa spitalelor, când locuitori din Muntenegru s-au oferit, spontan, să doneze sânge pentru cei aflaţi pe paturile de suferinţă. Nu-i vor uita nici pe cei care — salvatori şi oameni obişnuiţi — au înfruntat pericolul şi au coborât în prăpastie, pentru a le da o primă mână de ajutor răniţilor.



    Despre solidaritate a vorbit pentru postul nostru de radio şi Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, prezent la operaţiuni încă de la început:



    “Din momentul în care s-a dat dispoziţia din partea premierului pentru trimiterea unei echipe de evaluare în care au fost cei de la Ministerul de Externe, am fost şi eu. Acolo colaborarea cu medicii — şi nu numai cu medicii, ci cu toate autorităţile din Muntenegru — a fost exemplară, a fost foarte bine, deci un sprijin total din secunda în care am ajuns acolo. Ministrul sănătăţii, zilnic, a fost cu noi în aceste 2-3 zile, adică luni, de când am sosit, ne-a primit, a fost cu noi în spital, a vizitat pacienţii cu noi în spital ca să luăm deciziile care vor fi următorii paşi. Ministrul de externe Titus Corlăţean a fost primit şi de preşedinte, şi de primul ministru din Muntenegru, aşa că pot spune că a fost o reacţie la cel mai înalt nivel pozitivă şi de sprijin.”



    Marţi, până târziu în noapte, răniţii, iniţial internaţi în capitala muntenegreană Podgoriţa, au fost aduşi cu avioane militare româneşti pentru îngrijiri medicale în spitale bucureştene. Un alt avion a repatriat trupurile neînsufleţite. Operaţiunea medicală întreprinsă este fără precedent, dată fiind complexitatea cazului şi numărul mare al celor care au murit sau care au suferit răni. A fost cea mai amplă desfăşurată vreodată în România cu sprijinul armatei. In total, trei aeronave şi aproape 40 de medici şi asistente medicale au fost mobilizaţi pentru cea mai mare operaţiune de repatriere a celor 47 de victime ale accidentului de autocar de duminică seara.



    Pentru familiile lor, ceea ce s-a întâmplat în Muntenegru va rămane o neagră amintire: a celei mai mari tragedii în care au fost implicaţi, vreodată, turişti români.



    Pentru cele doua ţări, e dovada că două naţiuni aflate la aproape 1.000 de kilometri distanţă împărtăşesc valori comune — solidaritate şi respect pentru viaţă.