Este greu de
identificat momentul în care cele
trei culori – albastru, galben şi roşu – au fost asumate ca reprezentând
naţiunea română. Chiar ideea de naţiune este o apariţie recentă în istoria
umanităţii, elementele sale de identificare fiind invenţii din ultimele două
secole. Culorile tricolorului românesc sunt culorile de bază ale spectrului
cromatic, trei culori principale din care derivă cele secundare şi toate
celelalte tonuri cromatice.
Deşi este vorba de cele trei culori de bază, doar 3
state, Andorra, Ciadul şi Republica Moldova, mai au drapele asemănătoare cu al
României. Desigur, identitatea de culori naţionale pe cele două maluri ale
Prutului este normală şi istoric explicabilă. Primele apariţii ale tricolorului
românesc din prezent pe materiale ce definesc statalitatea sunt înregistrate pe
vremea lui Mihai Viteazul. Nu întâmplător, el este voievodul primei uniri a
celor 3 principate româneşti, în 1600. Desigur, secolul al XlX-lea este cel în
care cele trei culori de bază definesc drapelul românilor. Odată cu Tudor
Vladimirescu se impune şi semnificaţia acestor culori: albastrul este
libertatea, galbenul vine de la holdele bogate, iar roşu este culoare frăţiei
şi a sacrificiului.
În 1834, domnitorul Alexandru Ghica al Munteniei adoptă
drapelele şi pavilioanele navale de luptă în cele trei culori. În 1848
tricolorul românesc apare în toate marile momente ale revoluţiei, în Muntenia,
în Moldova, la Blaj, în Ardeal, şi chiar la Paris, purtat de studenţii români.
Revoluţia dă şi reglementarea afişării drapelului, inspirată de drapelul
francez: lângă lemn
vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind. Iar culorile stabilite în
1848 sunt albastru închis, galben deschis şi roşu carmin.Domnitorul Unirii Munteniei şi Moldovei,
Alexandru Ioan Cuza, este cel care, la 1861, oficializează tricolorul ca drapel
al ţării.Regalitatea,
instaurată în 1866, aduce deplina confirmare a însemnelor naţionale,
corespunzătoare unui stat modern.
Desigur, la loc de frunte se află tricolorul
recunoscut ca simbol naţional al românilor. Sub cele trei culori, românii luptă
în primul război mondial şi tot sub acest tricolor se face unirea Transilvaniei
cu România, în 1918. Tot atunci, tricolorul românesc este drapelul Republicii
Democratice Moldoveneşti, creată în Basarabia ruptă de Imperiul ţarist, în
1812, din principatul Moldova. Peste timp, în 1989, când Moldova de dincolo de
Prut era încă o republică din Uniunea Sovietică, românii care trăiesc aici au decis că
tricolorul românesc este drapelul statului, Republica Moldova de astăzi.
Astfel, de mai bine de un secol şi jumătate, românii luptă şi trăiesc sub
drapelul tricolor, simbol puternic al ataşamentului naţional.
Ca şi în cazul
altor ţări şi popoare, tricolorul drapelului naţional este, pentru români,
simbolul cel mai puternic şi mai prezent. Tricolorul este acolo unde este
România şi unde sunt românii. Flutură pe clădirile oficiale, pe ambasade şi în
fruntea armatei române, pe avioane şi nave, în toate actele oficiale, pe
echipamentul naţionalelor sportive. Tricolorul românesc a ajuns în vârful
munţilor şi în alte zone unde exploratorii români au fost mândri să îl ridice.
Tinerii îşi vopsesc tricolorul pe obraji, la manifestările sportive şi îl
poartă peste tot unde vor să arate că sunt români.