Majoritatea copiilor nu știu că au dreptul de a
participa la procesele decizionale care-i privesc direct.
Aceasta e una dintre
constatările UNICEF România după consultarea cu mai mulţi tineri din ţara
noastă şi din UE. Asta se întâmplă în ciuda faptului că în Convenţia ONU despre
drepturile copiilor, există un articol ce stipulează dreptul lor de a fi
consultaţi. Pentru a remedia nu doar ignoranţa copiilor referitoare la
drepturile lor, ci şi neglijenţa adulţilor de a discuta cu cei mici, UNICEF
România a luat iniţiativa de a înfiinţa Boardul Copiilor, o comunitate formată
din elevi de şcoală primară, pre-adolescenţi şi adolescenţi.
Despre scopurile
acestui for, ne vorbeşte acum Despina Andrei, managerul de comunicare şi
strângere de fonduri din cadrul UNICEF România: Este o iniţiativă unică la nivel
naţional pe care UNICEF România a lansat-o anul trecut în ianuarie 2019 cu
scopul principal de a încuraja participarea copiilor, de a promova un drept
inclus în Convenţia ONU cu privire la drepturile copiilor. E vorba de articolul
12 care stipulează consultarea şi participarea copiilor la luarea unor decizii
care-i privesc.
Traversăm o perioadă în care politicile publice – indiferent că
vorbim de România sau de UE – sunt făcute de adulţi pentru copii. E normal să
fie aşa, dar e bine şi să le formulăm împreună cu copiii, căci ele influenţează
şi viitorul lor. Prin urmare, am înfiinţat acest board din care fac parte copii
provenind din medii socio-economice diferite. Provin atât de la ţară, cât şi de
la oraş, sunt copii tipici şi copii atipici, adică au diverse dizabilităţi,
sunt copii care trăiesc în mediul familiar, dar şi copii trăiesc în cadrul
instituţiilor publice din sistemul de protecţie a copilului.
Primul pas făcut de
Boardul Copiilor a fost adoptarea unei prime schiţe a Declaraţiei de la
Bucureşti a copiilor din UE, document ce a fost, apoi, trimis tuturor statelor
membre ale UE. Iar acum copiii aşteaptă reacţia instituţiilor, aflăm de la
Despina Andrei:
În mod concret, noi ne-am dorit foarte mult
crearea unui mecanism european de consultare a copiilor în privinţa deciziilor
care fac referire la ei. România a considerat că e oportun să deschidă acest
subiect şi să pornească rostogolirea unui mic bulgăre de zăpadă. Noi am format
acest bulgăre, urmând ca ţările care au preluat Preşedinţia UE după România
să-l rostogolească mai departe ca să crească. După România a urmat Finlanda,
iar acum Croaţia deţine această Preşedinţie. Ştiu de la colegii mei de la
UNICEF Croaţia că şi ei îşi doresc să creeze un Board al copiilor după modelul
românesc. Îşi doresc, de asemenea, să continue această iniţiativă care a fost
pusă pe agenda politică de România. Se ştie că parcursul legislativ al oricărei
iniţiative e foarte lent. Discutam cu copii din Boardul copiilor şi le spuneam
că facem pionierat împreună şi că seminţele cultivate acum vor da roade de-abia
peste câţiva ani.
Sophia Cârlan are 17 ani
şi este elevă la Liceul Gh. Lazăr din Bucureşti. În ultima vreme, a făcut
voluntariat în cadrul mai multor acţiuni civice. Prin urmare, a fost firesc
pentru ea să se implice şi într-un proiect care pledează pentru participarea
copiilor la luarea deciziilor, cum este Boardul Copiilor, mai ales că nici ea
nu ştia nimic despre dreptul său de a fi consultată.
Sophia Cîrlan: Eu nu ştiam despre dreptul nostru de a fi consultaţi. Astfel, atunci
când am aflat asta şi am descoperit că Boardul copiilor UNICEF caută noi
membri, am rămas foarte încântată. Am văzut că se poate. Atunci mi-am zis să
încerc şi eu. Îmi doresc să ajut măcar cu 1% ca generaţiile următoare de copii
să poată fi consultate şi să se schimbe ceva măcar pentru ei, dacă nu pentru
generaţia mea. Două domenii care mă interesează pe mine şi le consider la fel
de importante sunt educaţia şi protecţia mediului.
Despre tinerii care au
între 14 şi 29 de ani, un studiu al Fundaţiei Friedrich Ebert de anul trecut
arată că nu prea sunt interesați de participare
la viața cetății. Mai puțin de un sfert dintre respondenţi au fost implicați în
acte participative. În comparație cu celelalte nouă țări sud-est europene incluse
în studiul comparativ, România are cel mai mic procent al respondenților
implicați politic.
Cum i se par Sophiei Cîrlan aceste statistici? Sunt adevărate deoarece copiii și tinerii nu au avut
oportunitatea să se implice. Și, fiindcă nu li s-a dat această oportunitate, ei
nici nu știu despre ce este vorba. Li se pare uimitor când află că există acest
drept al lor de care nu știau nimic. Iar Boardul Copiilor printre alte lucruri
își propune și acest lucru: să-i informeze pe tineri despre drepturile lor.
Aceste statistici sunt îngrijorătoare deoarece o parte din acești tineri sunt,
de fapt, tineri adulți. Dacă n-au fost încurajați de mici să se implice, după
ce cresc devin și mai reticenți. Noi, în Boardul Copiilor, desfășurăm campanii
de informare. Colegii mei din Board deja au făcut asta în clasele și școlile
lor. Se pregătesc să facă la nivel local diverse prezentări ale boardului și
ale UNICEF. Deci vorba se duce încet, dar sigur.
În prezent, Boardul
Copiilor are 34 de membri dintre care 10 rămaşi de anul trecut, iar 24 proaspăt
aleşi pe baza unei candidaturi online, candidaţii trebuind să răspundă la 15
întrebări formulate tot de copii. Printre membrii noi se numără şi Rareş
Dragomir de 11 ani, elev la o şcoală bucureşteană. Rareş îşi doreşte şi el să
fie consultat când se iau decizii care-l vor afecta direct, mai ales cele
referitoare la persoanele cu dizabilităţi locomotorii, categorie din care face
parte.
Rareş Dragomir: Nu pot să spun că am anumite așteptări
concrete, însă unul din lucrurile pe care mi le doresc este să fim ascultați și
să avem o voce care se face auzită în societate. Noi reprezentăm 20% din
populația Europei, noi suntem viitorul și trebuie să fim ascultați. Deocamdată
viața mea a fost una frumoasă chiar și cu dizabilitatea mea, datorită
părinților mei. Cine știe cum ar fi fost să fi avut alți părinți? Nu doresc
să-mi imaginez. Momentan, nu am o anumită rugăminte pentru vreo instituție ca
persoană cu dizabilități. Însă cu timpul sigur vor apărea anumite probleme pe care
aș dori să le subliniez.
Copiii au, cu siguranţă, doleanţe care trebuie să fie
ascultate şi ei speră ca un mecanism de consultare a lor să fie cât mai repede
înfiinţat la nivelul instituţiilor publice.