În luna aprilie a acestui an, Comisia Europeană a înregistrat Inițiativa cetățenească europeană My Voice, My Choice: Pentru avorturi sigure și accesibile, care, între timp, a ajuns la etapa de colectare de semnături. Potrivit inițiatorilor, „Campania My Voice, My Choice le oferă cetățenilor europeni șansa de a aduce mai multă libertate, siguranță și calitate în viața femeilor din UE, indiferent unde locuiesc și în ce condiții se află. Lipsa accesului la avort în multe colțuri ale Europei nu numai că le supune pe femei riscului de vătămare fizică, ci pune și presiuni economice și psihice suplimentare asupra femeilor și familiilor, mai ales în comunitățile marginalizate apăsate cel mai mult de astfel de presiuni. S-a demonstrat de multe ori că, atunci când îngrijirea reproductivă este considerată a fi un lux, nu se reduce numărul de avorturi, ci pur și simplu femeile ajung să recurgă la avort în condiții nesigure. Pentru a schimba această stare de fapt îi solicităm Comisiei Europene să prezinte, din spirit de solidaritate, o propunere de sprijin financiar acordat statelor membre care ar putea pune la dispoziție posibilitatea întreruperii de sarcină în condiții de siguranță pentru orice persoană din Europa care încă nu are acces la avort legal și în condiții de siguranță”.
Despre dreptul Generației Z de a avea acces la avorturi legale, în condiții de siguranță, și despre accesul la informații cu privire la educația sexuală vorbim azi cu reprezentanți ai Generației Z, dar și cu Adriana Radu, președinta Asociației SEXUL vs BARZA, pe care a fondat-o în anul 2012, și cu Dr.Ligia Bărbării, medic primar medicină legală, membru fondator al Asociației pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale.
În România, în 2021, au născut 687 de fete cu vârsta sub 15 ani, potrivit Centrului Filia. În 21% dintre aceste cazuri vârsta tatălui este între 20 și 44 de ani; în 53% dintre aceste cazuri vârsta tatălui este nedeclarată. 15.811 fete cu vârsta între 15 ani și 19 ani au născut în 2021. În 22% dintre aceste cazuri vârsta tatălui este nedeclarată, iar în 25% dintre aceste cazuri vârsta tatălui este între 25 și 49 de ani. Și statisticile îngrijorătoare continuă să curgă.
Cea mai sumbră perioadă din amintirea mamelor și bunicilor noastre este cea declanșată de Decretul nr. 770 la 1 octombrie 1966, amintește Centrul de Resurse Juridice într-un material despre dreptul la avort în România. În urma Decretului din ’66, întreruperea sarcinii era interzisă, cu excepția unor cazuri precum: sarcina pune viaţa femeii într-o stare de pericol care nu poate fi înlăturat printr-un alt mijloc; unul din părinţi suferă de o boala gravă, care se transmite ereditar; femeia este în vîrsta de peste 45 de ani; femeia a născut patru copii şi îi are în îngrijire sau sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.
După revoluție, la 27 decembrie 1989, prin Decretul-lege nr.1/1989 a fost abrogat Decretul anterior. S-a înregistrat un număr extrem de mare de avorturi în 1990 și 1991, iar metodele de contracepție erau în continuare inaccesibile sau necunoscute. Avortul a fost incriminat din nou prin Legea din 1996, cu posibilitatea avortului la cerere până în a 14-a săptămână. Specialiștii în drepturile omului au arătat că dreptului prevăzut de lege îi corespunde o obligație a statului de a asigura servicii de întrerupere de sarcină. Însă, având în vedere că statul nu își îndeplinește pe deplin această obligație și că numărul medicilor care efectuează întreruperi de sarcini este din ce în ce mai mic, însăși esența dreptului este afectată, iar acesta rămâne în fapt numai un drept pe hârtie, subliniază Maria Ghorashi, autoarea materialului.
