Pe 8 martie,
femeile – mame, soţii, prietene sau colege – primesc cadouri sau, mai ales,
flori. Ţinând cont că la 1 martie sărbătorim Mărţişorul, mica amuletă cu şnur
alb-roşu primită tot de femei, am putea spune că începutul primăverii, în
România, înseamnă sărbătoarea renaşterii, a luminii şi căldurii, a femeii. După
momente în care aceste zile erau ocazii pentru cadouri exagerate, emfatice,
sunt redescoperite momentele de frumuseţe şi sinceritate, care nu depind de
bani şi valori materiale. 8 Martie, ca Zi internaţională a femeii, este
redescoperită sub această semnificaţie, de caldă reverenţă faţă de rolul femeii
în viaţa societăţii şi în viaţa oricărui om. Nu mai interesează nici originea
istorică a acestei zile, nici tradiţia comunistă, dinainte de 1989, cunoscută
de societatea românească.
Originile marcării zilei de 8 martie ca zi de luptă
pentru drepturile femeilor sunt mai vechi de un secol. În 1908, la New York, în
ziua de 8 martie, 15 mii de femei au demonstrat pentru o serie de drepturi
care, în aceste zile, par inevitabile dar ele au fost obţinute prin adevărate
lupte civice. Era vorba de programul mai scurt de lucru şi salarii mai bune dar
şi de dreptul de vot. Una dintre cerinţele de acum mai bine de un secol era şi
interzicerea muncii copiilor. Anul următor, forurile sindicale şi socialiste
americane au luat hotărârea ca 8 martie să fie declarată Zi Naţională a
Femeilor, sărbătorită în ultima duminică din februarie. Peste încă un an, la
Copenhaga, în Europa, această zi naţională a devenit un eveniment
internaţional. Ţările est-europene, unde comunismul a fost impus după Al Doilea
Război Modial, au pus un accent deosebit pe această sărbătoare cu origini în
sfera relaţiilor de muncă.
Fiindcă
regimul comunist se autodefinea ca o dictatură a proletariatului, se
presupune că femeile aveau toate drepturile, astfel că 8 Martie a devenit o zi
de omagiere a femeilor, mai ales a mamelor. În 1975, Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie care declara o Zi pentru
Drepturilor Femeilor şi pentru Pace Internaţională. Principiul cere marcarea
acestei zile naţionale într-o zi recomandată de istoria şi tradiţia fiecărui
stat. În 1996, Naţiunile Unite au început să propună o temă anuală de dezbatere
în lumina accentului pus pe drepturile şi situaţia femeilor din întreaga lume.
Sunt teme de mare actualitate care ne arată cât de mult a evoluat omenirea în
ultimul secol şi scot în evidenţă provocările de tip nou, adaptate mileniului
în care trăim.
Prezentul ne arată, însă, pe lângă evoluţii evidente ale
umanităţii, şi o foarte stranie tendinţă de întoarcere la mentalităţi şi
practici violente, degradante, specifice unor vremuri de mult apuse. Este un context
în care femeile au cel mai mult de suferit. În timp ce discutăm de egalitatea
în toate drepturile cu bărbaţii, aflăm despre organizaţii criminal-teroriste
care rezervă femeilor doar starea de sclavie. În timp ce se ia tot mai mult
atitudine faţă de reducerea femeii la stadiul de imagine sau obiect sexual, ne
confruntăm cu fenomene infracţionale de o incredibilă anvergură de traficare a
fiinţelor umane, pe toate continentele.
Românilor le place să sărbătorească
ziua de 8 martie, ca Zi a femeii. Ei oferă soţiilor şi partenerelor de viaţă,
mamelor şi bunicilor, colegelor de serviciu, vecinelor sau prietenelor de
familie flori sau mici cadouri. Obiceiul nu este nici nou şi nici inedit. Putem
constata că sunt foarte multe ţări în lume unde se întâmplă acelaşi lucru. România
nu este ţara ideală pentru femei, mai ales că, în ultimul timp, asistăm la o
creştere de neacceptat a violenţei împotriva femeilor, dar este ţara in care,
de 8 Martie, femeile primesc cele mai frumoase flori. Cu ani în urmă, Eurostat,
agenţia de statistică a Uniunii Europene, spunea că România este ţara
comunitară cu cea mai mică diferenţă între salariile femeilor şi cele ale
bărbaţilor.
